Destinația: Norvegia. Perioada: 10 iulie - 5 august 2019. Jurnal curent (4): aeroportul din Bergen, 27 - 30 iulie 2019. Rută (4): Bergen - Bratland - vf. Ulriken - Garnes - Trengereid - Tysse - Norheimsund - Kvanndal - Kinsarvik - Eidfjord - Måbødalen - Vøringsfossen. Echipa: Ștefan, Călin, Monica.
- Jurnalele anterioare (varianta solo): Oslo – Geilo (1) / Geilo – Rallarvegen – Flåm (2) / Flåm – Bergen (3)
- Album foto
După două săptămâni de pedalat singură, cu bune și rele, dar totuși după placul și puterile mele, mă întreb cum o să mă descurc în echipă cu băieții. Mai ales că efortul de până acum se simte deja, iar Ștefan și Călin vin cu forțe proaspete. Sper să fie răbdători cu mine.
Momentan mă străduiesc să-mi țin ochii deschiși, că dacă adorm, nu mă mai trezește niciun ceas. Spăl haine, le usuc cu feonul, mai fac ordine în bagaj. Hai că n-au întârziat chiar așa tare avioanele. Pe la 2 noaptea termină de asamblat bicicletele și ne retragem la hotel. Ce ciudat e confortul ăsta. Exceptând baia lungă, parcă nu mă bucură multe aici. Vreau să mă întind pe iarbă și să am unde să pun hainele la uscat.
27 IULIE 2019 (RIDE 38KM, 300M+ & TRAIL RUN / HIKE 14KM, 750M+)
Pentru prima zi planul e făcut. Începem ușurel, cu o vizită prin Bergen, apoi spre campingul unde am stat singură acum două zile. Vreau să-i duc pe potecile descoperite spre Ulriken. În rest, ținta cu ei este să mergem pe Rallarvegen, pe unde eram eu în extaz acum o săptămână. Să vedem cum ajungem acolo că par a fi probleme cu drumul ales. Exceptând bucata cu Rallarvegen, o sa fie în cea mai mare parte, și pentru mine drumuri noi.
Ora 12, mâncați, dușați, parfumați, gata de pedalat. Pe căldură zdravănă, cum altfel? Noroc că n-avem urcări mari azi. Ne luăm după semnele de bicicletă și ajungem curând în Bergen. Oprim puțin la piața de pește unde par să fie turiștii majoritari și la 2-3 magazine sport în căutarea unor adidași. Trebuie să-mi cumpăr urgent căci ai mei au mucegăit rău în săptămâna cu ploaie interminabilă și nu-i mai suport. Mda, n-am noroc să găsesc ceva decent. Nu stăm mult pe aici, doar cât să ne facem o idee. E colorat și destul de animat. Cu vremea avem noroc, se pare. Și aici plouă destul de mult în mod normal. Prin ’90 au avut o perioadă de aproape 3 luni când a plouat zi-de-zi. Cum o fi?
Continuăm drumul spre camping, cu o oprire la un magazin unde am noroc să dau de adidași ieftini și comozi. Saucony mei dragi, rupți și mucegăiți, ajung instant la coșul de gunoi. Ah, cum e cu ceva curat și uscat în picioare!
Campingul Bratland e cam cel mai apropiat de aeroport și m-am simțit bine acolo. Lac pentru baie, munte cu poteci faine, băi ok, bucătărie, loc de cort decent pentru o noapte (destul de mic, înghesuit). Pe la 6 seara sunt ambele “căsuțe” puse.
Putină relaxare la umbră, o baie rapidă în lac și urmează echiparea pentru alergare. E nevoie de puțină muncă de convingere pentru treaba asta, dar zic că merită. Încă e cald și soare, deși e 8 seara. Călin pornește motoarele și-o cam ia la goană la urcare.
Ah, ce-mi place! Când ieșim din pădure începe să se coloreze cerul. E din ce în ce mai frumos, iar apusul prelungit îl prindem chiar pe vârf. Facem un popas aici și nu ne mai săturăm de priveliște. Apusurile astea norvegiene, pe coastă, sunt într-un mare fel. Se văd genial insulițele, orașul, marea și fiordurile.
Pe vârful Ulriken (643m) se poate ajunge și din Bergen cu telecabina. Noi am urcat pe partea cealaltă a munticelului.
Întoarcere e ceva mai greoaie. Călin cred că resimte forțarea de la urcare. Ne retragem obosiți la camping, alegând un alt traseu. E miezul noptii deja, dar a meritat din plin efortul. Spălat hainele de alergat, un duș și… mai bine nu mă uit la ceas. Da, știu că mâine dimineață o să ne fie cam greu.
28 IULIE 2019 (RIDE 73km, 960M+ & BĂLĂCEALĂ 5MIN)
Don’t give up on your dreams. Keep sleeping!
Ce-aș mai dormi! Dar nu-mi permit. Îmi ia mult timp să mă dezmeticesc dimineața așa că trebuie sa fiu prima care se trezeste ca să nu mă simt gonită. Cred că și dorm cu stresul ăsta, căci deschid ochii înainte să sune ceasul.
Cafeluță, mic dejun, strâns corturile. Căldura la putere. Ștefan o păcălește cu o Cola rece 🙂
Primii 25km îi știu deja. Nu e nevoie să mă mai uit de multe ori pe hartă. Până aici drumul e lejer. Doar soarele ăsta ne chinuie. Urmează prima urcare cu băieții. Mda, o să se sature să mă tot aștepte, dar mai tare chiar nu pot… Când mai apare o pană sau o nevoie de oprire, e moment de bucurie pentru mine. Prefer să pedalez 12 ore cu multe pauze, iar ei să pedaleze 6 ore și oprire finală. Bine, acum depindem destul de mult de vreme, care nu se anunță tocmai bună. Plus că avem o singură săptămână la dispoziție, deci hai Monica, apasă pedalele și nu te plânge.
Din Trengereid urcăm cam 200m. Normal ca vreau pauză deja. Avem și-un chioșc în drum, cu chestii bune și dulci. E ușor să-i corup cu asta.
Plăcere și răcorire pe coborâre. În sfârșit, ajungem în zone mai pe gustul meu. Sate mai răsfirate, lacuri, stâci, verdeață multă :). Multe dintre tunelurile din drum au variante ocolitoare pentru cicliști. Ce bine! Stresul mai mic, priveliștea mai faină. Doar nițel mai greu pe alocuri, dar prefer așa.
Ajungem la fiord (Samnangerfjorden) și ici-colo zăresc mici locuri de plajă și baie. Băieții nu par tentați, dar acceptă o pauză. Pun repede costumul de baie si mă avânt în apa rece și sărată. Ce bucurie! Nu pricep de ce nu vor și ei. Preferă să tragă un pui de somn pe iarbă, la umbră.
Continuăm drumul pe coastă până în Tysse, de unde începe urcarea mai lungă a zilei. Cam 4-500m diferență de nivel. Da, știu, nu pare mult… Însă pe căldură, cu o bicicletă încărcată și oboseală acumulată orice delușor înseamnă o mică luptă.
Un alt ocol de tunel ne duce pe lângă o cascadă integrată fain în peisaj, Fossen Bratte. Are o cădere de 79m. Tind să cred că, dacă eram singură, o luam pe poteca ce duce la baza ei și leneveam nițel acolo. Poate chiar găseam și-un loc de cort.
E aproape 7 seara. Mai avem puțin de urcat, apoi vine coborârea spre Norheimsund. Ce bine e acum, în lumina caldă de seară, mai pe răcoare și cu efort mai mic 🙂 Păduri, lacuri, sătuce răsfirate, drum liber și o coborâre de vreo 4 km cu panta de 8%.
Încă un scurt popas la o cascadă mică din drum – Steinsdalsfossen. Se anunță ploi curând și decidem să ne oprim la un camping. Profităm de benzinăria pe care o prindem deschisă să completăm desaga cu dulciuri și gata cu pedalatul. E 9 seara și vine curând furtuna. În camping nu e nimeni. O să lăsam banii într-o cutiuță. Baia e deschisă si-am pus corturile la marginea lacului. Avem măsuța noastră lângă. Lux.
Cât e Călin la baie, începe torențiala. Intr-o clipă. Nu știm ce să strângem mai repede. Noroc că am apucat să montăm căsuțele.
E deja miezul nopții, iar eu sunt încă la dușuri. Și-apoi mă întreb de ce sunt permanent obosită :)) Am terminat de spălat hainele și mă uit pe geam la ploaie. Ce bine miroase!
29 IULIE 2019 (RIDE 80KM, 750M+)
Mă culc ultima, mă trezesc prima… of, of. La 8 dimi pornesc energizată către un supermarket din apropiere, să avem tot ce trebuie la micul dejun. Plecăm însă în tură abia pe la 11.30. Până ne dezmeticim, strângem corturile și așteptăm să ni se usuce hainele…
Soarele arde deja. Drumul e pe malul Hardangerfjord, al doilea ca lungime din Norvegia (aproape 180 km). O serie de urcușuri si coborâșuri mici. Opriri scurte, ritm decent pentru mine. Nu mă așteptam să văd pe aici o livadă de vișini. Sunt cam scumpe la chioșcul din drum, dar trebuie să-mi fac pofta.
Îmi place pe aici. Nu-s multe mașini pe drum, peisajul e fain și imediat cum te încingi puțin pe urcare vine o scurtă coborâre de răcorire.
Pe la 16.30 suntem în Kvanndal. De aici luăm un ferry până Kinsarvik. Aproape o oră de relaxare. Acum hai înapoi la pedalat. Să vedem pe unde vom dormi. Continuăm spre Eidfjord. O parte se merge pe drumul principal, cu mici ocoluri unde sunt tuneluri, iar pe undele bucăți avem pista de biciclete.
Iuhuu, se văd munții cu un praf de zăpadă! Spre ei mergem 🙂
Suntem cu ochii în patru pentru un loc unde să punem cortul. Cam mustăcim. Încercăm un drum forestier, ne învârtim puțin, dar nu prea ne inspiră. Nimic plat pe aici. Ar merge de urgență, însă nu e cazul.
Până la urma ajungem în Eidfjord și alegem un camping. E prea târziu să mai căutam locul ideal. Și iar e trecut de miezul nopții. Sunt irecuperabilă cu treaba asta.
30 IULIE 2019 (RIDE 28KM, 800M+)
Uscat haine, încarcat baterii externe, mic dejun, lenevit la soare și shopping. Gata, azi o luăm spre munți, pe un drum teoretic închis din cauza unor căderi de pietre. Și cică urmează zile cu ploi. Să vedem cum ne-o fi norocul. Îi dăm înainte cu tupeu și cu coburii plini :)) Nu știm ce ne așteaptă.
Părăsim fiordul și începem urcarea. Norii încep să se adune, vântul bate destul de tare. Macar nu ne topim la deal ca de obicei.
Să înceapă aventura! Mă simt mult mai în largul meu pe aici, mai departe de civilizație. Semnele cu drum închis pentru cicliști nu sunt tocmai încurajatoare, dar nu ne lăsăm.
Ajungem și la drumul închis care ocolește marele tunel. Uite mai e lume la plimbare pe aici. Continuăm pe valea Måbødalen. Dăm de zona din cauza căreia cică nu mai e practicabilă ruta. Dacă e doar partea asta, e lux. Și da, câțiva bolovani în drum, câteva minute de muncă și gata. Coboară și un elvețian, pe care îl ajută băieții să care bicla. Cu ocazia asta ne relaxam cu drumul ce ne așteaptă. E clar că se poate trece.
Iuhuuu! Am ajuns la Vøringfossen. Împrejurimile și cascada sunt faine chiar și pe vremea asta ploioasă.
Gata, aici rămânem. În sfârșit ne oprim mai devreme din pedalat. Oricum, mi-au ajuns cei 800m urcați azi. Începe căutarea unui loc bun pentru corturi. Ne învârtim puțin, dar găsim o variantă decentă, care să nu fie chiar la strada mare.
E ora 16. Corturile sunt puse. Avem adăpost în caz că începe mai rău ploaia. Până atunci hai să mai facem o plimbare la cascadă. Îmi imaginez că pe vreme bună arată și mai spectaculos, însă avantajul acum este că nu e multă lume. E printre cele mai vizitate locuri din Norvegia. Are o cădere liberă de 145m și 182m în total. Băieții intră puțin la hotelul de lângă și schimbă două vorbe cu un român angajat aici.
Cu ceva mai mult timp la dispoziție merita și o drumeție pe traseul de la baza cascadei. Data viitoare poate 🙂
Și-acum să înceapă dezmățul de seară. E doar umezeală, ploaia s-a oprit, așa că ne putem desfășura cu cina. Am reușit să improvizăm și niște băncuțe. Aaa, și-un brad de Crăciun :))
Poate începem și noi tura mai devreme mâine.
De ce oare mă bucură ploaia asta nu știu… Mirosul? Chinul?
Leave a Reply