Destinația: Norvegia, tură cu bicicleta.
Perioada: 10 iulie - 5 august 2019.
Ruta aproximativă: Oslo (aeroport) - Maura- Roa - Jevnaker - Hønefoss - Noresund - Flå - Gol - Geilo - Finse (Rallaervegen) - Flåm - Gudvangen - Vossevangen -  Evanger - Eksingedalen - Eidslandet - Dale - Stanghelle - Indre Arna - Bergen Airport - Bergen - Eikedalen - Norheimsund - Fykse - Kvanndal - Eidfjord - Vøringsfoss - Finse - Flåm - Lavik - Leirvik - Rutledal - Eivindvik - Knarvik - Bergen.
Jurnal curent (1): Oslo Airport - Geilo, regiunea Buskerud, 10 - 16 iulie 2019.
Monica.

Anul trecut am pornit pentru prima dată singură într-o tură mai lungă cu bicicleta și cortul (45 de zile în total). A fost genial și mi-am dorit una de câteva luni, cu mai mult timp de stat în locurile care mă inspiră. Poate cândva voi reuși. Anul acesta am la dispoziție cam două săptămâni să ajung din Oslo la Bergen, unde mă voi întâlni cu Ștefan și Calin, să continuăm tura împreună. Teoretic nu-s mulți km de pedalat. Să vedem ce iese. Sper să reușesc să mă relaxez, să nu mai pedalez până la 4 dimineața și să-mi fac alergările căci anul ăsta nu prea au intrat pe lista de priorități.

N-aș putea spune că e o tură clasică de cicloturism. Bicicleta pentru mine e un mijloc de transport care-mi dă o senzație de libertate. Mă ajută să car toate cele fără să-mi rup spatele și înaintez mai rapid decât aș putea să o fac pe jos. Mă rog… în general. În unele zone cred că mi-ar fi mult mai ușor în alergare. Nu am pretenții de kilometri parcurși într-o zi sau de viteză. Vreau să pot opri în toate locurile care-mi fac cu ochiul, să încerc poteci, să simt.

Prefer wild campingul, dar din când în când mai opresc și în campinguri oficiale, în special pentru încărcat bateriile externe (de data asta n-am mai luat și panoul solar). Hai fie, și pentru plăcerea unui duș cu apă caldă. N-am multe haine la mine și nu îmi place să le simt lipicioase pe mine. Așa că în fiecare zi am de spălat. Nici fără duș, epilat, cremuit :)) nu pot sta, chiar dacă asta înseamnă o baie în râu sau lac. Așa… ce ar mai fi? Îmi place să stau muuult dimineața la cafea, citit, admirat, după ce pap porția clasică de cereale și strâng cortul. Seara, cu mici excepții, gătesc, spăl, citesc. Zilnic, dacă am ocazia (câteodată nu exista), opresc la un supermarket. Una din regulile turelor – cel puțin un fruct și-un tip de legumă pe zi. Locul în care mă opresc trebuie să fie cu acces la apă și poteci în apropiere pentru a avea unde să alerg. Ruta nu o stabilesc de acasă, deși am tot zis că voi face asta, așa că zilnic am de analizat harta. Toate chestiile astea fură destul de mult din timpul de pedalat. În concluzie, turele mele n-au absolut nicio treabă cu vreo performanță ciclistă. Sunt despre simțit, văzut, mirosit, gustat, trai simplu, puțină aventură, ordonat gânduri, zâmbit etc.

10 iulie 2019  (~40km, 200m+ ride)

Dimineață îl chinui pe Ștefan cu un drum până la aeroport, după vreo 5 ore de somn. El se întoarce la birou, eu o tai spre Oslo. Pe la 13.30 intru în posesia bicicletei, dar abia pe la 16 reușesc să termin cu asamblatul ei și aranjatul bagajelor. Nu pot să cred cu ce căldură sunt întâmpinată iar în Norvegia. La propriu mă refer. Cum nimeresc eu zilele astea cu soare și temperaturi ridicate în țara în care lumea se plânge de prea multă ploaie, nu știu. O tipă din Oslo pe care am cunoscut-o anul trecut imi zice “de câte ori ajungi in Norvegia se schimbă vremea; se face vară. Ar trebui să vii mai des :)”.

Opresc la prima benzinărie din cale. Reușesc să umflu roțile și să iau apă de la chiuvetă. Mi-era super foame și sete. Foamea o păcălesc momentan cu ceva dulce.

Pentru azi am loc de dormit. Îl știu de anul trecut. Nu-i departe, dar voi face un ocol prin Råholt, pentru cumpărături. Nu vreau să fac setea ca anul trecut și să nu-mi pot face cafea de dimineață. Găsesc gaz și umplu juma de cobur cu mâncare și apă.

Ce cald e! Noroc că n-am multe urcări azi. După 8 seara începe să se răcorească și e perfect. Păcat ca vine la pachet cu invazia de gâze.

Pe la 10 seara e cortul pus și mai pierd vremea sperând să-mi treacă o durere de cap enervantă. Nu prea vrea. La miezul nopții decid să pun căștile la urechi, să uit de ea și poate mă adoarme muzica.

11 iulie 2019 (~46km, 600m+ ride / 13.5km, 60m+ run)

Brr, ce frig se face pe la 4-5 dimineața. Probabil și oboseala își spune cuvântul la rezistența la frig. Închid mai bine sacul de dormit și mai adorm până pe la 8.30, când deja e saună. Mama ei de durere de cap! Tot nu mi-a trecut. Strâng cortul și iau până la urmă un Nurofen că-i păcat să-mi strice ziua asta faină. De alergat în schimb nu mă simt în stare. O tai din loc și opresc curând la râul în care am căzut anul trecut. 

După “dușul” de dimi, pornesc spre locul de cafea. Erau niște mese în apropiere. Mda… de ce nu mai apar? Vreau cafea! Ups, țeapă. Am încurcat zonele. Oițelor, ce vă uitați așa la mine? Sunt buimacă, știu. 

Pedalez și tot aștept cafeluța. Drumul îl știu de anul trecut. E tot liber și plăcut. Recunosc câte un bolovan, o potecă. Mai opresc la o frăguță sau un întins de spate. Se scurg așa 20km cu 300m+. Curând vin norii și-mi ușurează lupta cu pedalatul la deal.

Opresc la o mică plajă la lac. Anul trecut era plin aici. Gata, CAFEA să fie și-o oră de relaxare fără soare. Niște oițe stau liniștite în apropiere. Vine și-o familie cu copii. Eu încerc să intru în starea de vacanță. Nu prea sunt acolo. Gânduri multe încă fac ping pong în cap.

Oare mai reuseșc să alerg azi? Unde o să dorm oare? Încerc să mut concentrarea pe ce fac acum.

Încă 5km pe drumul cunoscut și apoi intru pe teren nou. Am noroc și următorii 300m urcați îi prind tot cu soarele ascuns după nori. Oricum, tot nu mi-e ușor. 

Mă uit la ceas. km37, 580m+. A ieșit soarele și uite o măsută la lac pe care plutesc nuferi galbeni și liniște. Invitație clară pentru un popas, nu? Dacă tot am semnal pe aici, stau de vorbă cu bunicuța.

Urmează o bucată de coborâre, ocazie de ceva viteză, dar și de stres cu mașinile. 

Trec prin orășele și ajung la o plajă. Hmm, pe aici a fost cam cea mai plată zonă. Aș putea să fac antrenamentul de alergare. După o zi de pedalat n-o să fie prea ușor, dar merită încercat. Am lac și baie publică aici. În plus, îmi dă târcoale și-o pisică drăgăstoasă. Decid să rămân și peste noapte aici. Cam în mijlocul civilizației, dar dacă pun cortul la 11 seara și-l strâng devreme mi se pare ok. Cu zgomotul din jur ma descurc. Pun căștile la urechi si voi adormi pe muzică. 

Acum că m-am decis, mă echipez de alergare și-mi fac curaj pentru un antrenament de viteză pe căldură. Greeeeu! Mai ales că nu-i tocmai plat și am pace anume de ținut. Mă opresc de câteva ori să-mi trag sufletul. Pe câmpul de lângă e multă lume la muncă. Uau, sunt la cules căpșune. Din 3 bucăți de viteză a câte 3km fac doar două. O să leșin dacă mai insist. Însă la final sunt mulțumită de ce-a ieșit și de faptul că n-am amânat.

Simt tot corpul muncit. E plăcut într-un fel. Bicicleta e tot pe plaja, acolo unde am lăsat-o. Intru direct în lac să mă răcoresc, apoi mă pun pe gătit, urmărind apusul. Respir adâng și gândurile parcă încep să se împrăștie, să mă simt mai liberă. Urmează spălatul hainelor dacă tot am acces la apă.

Seara târziu, când vreau și eu să pun cortul, apar câteva persoane pe plajă. Hmm, să mai aștept? Auzi, e mic și-l bag într-un colțișor, pe iarbă. N-ar trebui să-i deranjeze. 

12 iulie 2019 (~75km, 640m+ ride)

Dimineață strâng cortul înainte de 8, după mai puțin somn decât aș fi vrut, și-apoi lenevesc la plajă. Cafeluță, cereale, baie. Pornesc când mă simt pregătită. Nu mă grăbește nimeni. Cel puțin asta îmi tot spun. Vreau să mă relaxez tura asta, nu să trag de mine la maxim. 

Reușesc să ocolesc în mare parte drumul principal. Pe cele mici, traficul e aproape inexistent, dar am de-a face cu mai multe urcări care nu-s tocmai floare la ureche când e asa cald. Trec prin păduri, pe lângă râuri și lacuri, pe lângă locuri unde se adună localnicii la plajă și înot. Îmi vine să tot opresc și aș face baie în toate locurile astea faine. Dar e singura zi din săptămâna asta fără alergare și n-ar fi rău să avansez mai mult cu bicicleta.

Un mic popas îl fac în părculețul de lângă cascada din orășelul Hønefoss.  Unde-i cascada e și-o sculptură care simbolizează fundația industrială a orașului – o combinație simpatică de cherestea, gatere și instalații hidroelectrice. Ar fi niște chestii de văzut pe aici, dar nu prea asociez tura de biclă cu vizitat clădiri și muzee. Trec puțin prin centru și-apoi îmi văd de traseul meu.

Tentația să opresc la o baie e mare. Dar dacă mă opresc mult în toate locurile faine cam scad șansele să ajung la timp la Bergen.

Tot încercând să evit drumul național ajung și pe poteci. Mai un push bike, mai un zdranga-zdranga. Am intrat deja, teretic, pe o ruta oficială de bicicletă – Ruta 4 (una dintre cele 10 rute naționale). Însă cam pierd semnele și-o mai iau aiurea.

E 6 seara deja și soarele arde în continuare cu putere. Ajung la civilizație și intru în supermarket. N-am nimic de luat, dar simt nevoia să mă răcoresc. Profit de aerul condițional.

După vreo 10 ore de la pornire găsesc un loc perfect de cort. Încă mai am un strop de energie și nu-i foarte târziu așa că merg mai departe încă 3km până la o plajă publică, să văd cum arată. E drăgut locul, aș avea masă, dar baie ciuciu. Revin la locul inițial. E mai ascuns, pe malul lacului și pot să mă trezesc la orice oră. Dincolo mă aștept să se adune lumea la plajă de dimineață, mai ales că vine weekendul.

13 iulie 2019 (~26km, 400m+ ride / 11km, 250m+ run)

E sâmbătă. N-am pus ceasul să sune. Mă așteptam să dorm până la 10-11, să recuperez, dar la 8 e deja saună în cort. Pfff, ce fain e afară! Costumul de baie pe mine și direct în lac. Apă limpede și caldă. Ce ziceam aseară? Că alerg azi, nu? D’aia m-am chinuit să găsesc un loc cu poteci și apă la discreție.

Lenevesc vreo 4 ore la cafea și citit, strâng cortul, vorbesc cu cei de acasă și le arăt în ce loc minunat mă scald, mai fac o baie și cu greu îmi fac curaj să alerg, după ce analizez pe hartă ce e în jur. Arde soarele ca naiba. Ce fartlekuri leșinate o să iasă…

Încep alergarea pe asfalt, apoi intru pe un drum forestier spre stațiunea de schi Norefjell. Uitasem cum e să faci bucăți la deal, pe căldură. Chiar dacă n-am făcut calcule, îmi iese la fix o rută circulară.

Haha, acum la pedalat zici? Sunt bucuroasă că mi-am făcut antrenamentul, dar mușchii au altă părere. O tulesc direct în lac după alergare. Ah, ce bine e! E suficient de caldă apa încât să bag și capul. Mai pierd vremea pe aici până se usucă hainele. Am trei tricouri în total și-s nevoită să spăl zilnic. Într-un final, cu greu, mă urnesc mai departe. S-a făcut aproape ora 3. 

Primii kilometri sunt lejeri, pe un drum asfaltat cu mici urcări line, pe marginea lacului. Intru în pădure. Ce fain e pe aici! Drumul e mărginit de păduri pline de afine. Miaaaami. 

Încă puțin și bum! O, nu! Mă așteaptă iar un drum forestier care începe cu o scurtă urcare în cap. În 5minute mă transform în lac. Noroc că dau de un izvor pe drum. Urmează cam o oră de urcare pe forestier, printr-o zonă mișto. Una dintre pauze e dedicată pietrelor sclipicioase de pe margine. Aș putea sta ore întregi să le analizez și să caut pietricele. 

Uuu, vine și relaxarea pe coborâre. Ajung iar pe marginea lacului și revin la un asfalt perfect, presărat cu mici urcări, cât se poate de clasic pentru țara asta în care cuvântul “plat” n-ar avea ce să caute în dicționar. 

Am doar 25km pedalați azi, dar tocmai am găsit un loc perfect de cort, lângă un râu. Zic stop cu greu, dar mâine am un long run de făcut.  În plus, la noapte și mâine cică plouă, iar dacă mai pedalez azi, o să ajung în zonă de sate. Asta se traduce prin wildcamping mai dificil si lipsa unui traseu de trail pentru alergare.

Ok, ok. Aici rămân. Făcut paste, pus cortul și iar se face târzior. Dau drumul la muzică, poate reușesc să adorm mai repede.

14 iulie 2019 (~61km, 520m+ ride / 22km, 660m+ run)

Sună ceasul pe la 5. Încă plouă și mi-e sooomn. Mă bag la loc în sac și mai dorm vreo 2 ore. S-a oprit momentan. Hai repede cu cafeluța!

Las cortul pus și mă duc la alergat. Mă gândesc că dacă începe furtuna anunțată o să vreau la adăpost după baia rece din râu. 

Încep parcă să am sentimentul mult așteptat de libertate. Apare mereu după câteva zile. Primele sunt de acomodare și de diluare a gândurilor.

11km de urcare pe un forestier destul de prăfos până într-o zonă faină cu lac și cabane. E ceva stațiune de sporturi de iarnă.

La întoarcere aleg un alt forestier, în realitate o rută de ceva schi. Pe aici seamănă a potecă. Furtuna anunțată nu mai apare, ba chiar iese soarele necruțător din nori. Pfoai, coborârea asta nu se mai termină. Cam mare șocul dat picioarelor zilele asta.

Ajung victorioasă înapoi la cort, înfulec niște afine și-o tai la râu. Ce fain că-i soare acum și pot face baie relaxată. Mă întâlnesc iar cu norvegianul pe care l-am cunoscut aseară. Nu știe engleză, dar cumva reușim să ne înțelegem. A venit și acum la plimbare cu un cuț alb, simpatic foc.

Uaaa, s-a uscat și cortul. Ce viață! Cât își mai revine corpul la normal și se mai usuca hainele, strâng toate cele și-mi dau un șut în fund să trec la pedalat. E aproape ora 14. Mi-e lene să mai cobor la râu să iau apă. Google zice că ajung imediat la civilizație. Dar mintea mea creață alege să urmeze ruta de bicicletă. Cine face acum push bike pe un forestier imposibil, însetată și disperată de toate arătăniile care-și înfig acele în pielea mea? :))

Revin la asfalt, pe un drum secundar, liber, ce merge pe lângă calea ferată. Intru puțin in orășelul Fla unde fac shopingul clasic și revin la ruta 4, direcția Gol.

Azi prognoza e de ploaie, însă reușesc să o fentez în cea mai mare parte a zilei. Mă prinde doar puțin și se oprește destul de repede. Numa’ bună pentru răcorire. 

Mda, supun corpul la mai mult chin pe drumurile forestiere, dar după 10 minute pe unul principal, plin de mașini, simt că o iau razna. Un zgomot de fundal care-mi strică plăcerea. Plus un oarecare stres, mai ales când trec pe lângă mine camioane, uneori prea aproape. Așa că să nu mă plâng când trebuie șa împing la bicicletă sau să o plimb căci prea mă afund în terenul nisipos.

 

După ploaie, spre seara, iese și soarele. E plăcut. Sunt cam obosită deja. Alergarea de dimi n-a fost chiar ușoară. Pe la 9 seara ajung în orășelul Nesbyen. O ultimă tură la market, încă o pauză și hai poate găsesc curând un loc de cort că-s cu resursele de energie la minim.

Încă 5 km pedalați cu greu și aleg un loc. Nu-i grozav, n-am acces la apă, dar e cât de cât ascuns și plat. Cum mâine nu am de alergat, decid să rămân. Nici priveliște n-am de aici. Sunt ascunsă printre copaci. Pune cortul, prepară cina, luptă-te cu gâzele, chestii de genul. Clasicele de seară. De n-ar fi nemerniciile astea care mă ciupesc mereu… Seara, când se înmulțesc, pun mereu pantalonii lungi, dau cu spray și tot găsesc o portiță să mă atace. Glezna e deja umflată și dureroasă. 

15 iulie 2019 (~57km, 660m+)

Strâng repede cortul și o iau din loc. Nu mă insipră locul asta pentru leneveala de dimineață. 

În mai puțin de jumătate de oră găsesc un loc perfect de cort, lângă râu. Nu puteam să mai insist puțin aseară? De știam… Rămân aici pentru micul dejun și “dușul” de dimi.

Azi temperatura e mai bună pentru pedalat. După un drum destul de lejer ajung în orășelul Gol. 

Dau o raită prin centru, intru la punctul de informare turistică și puțin prin magazinul sportiv. Sunt bucuroasă că am primit și vești bune din București. Posibil ca bunicuța mea iubită să iasă din spital săptămâna viitoare. Un prim pas important. Abia aștept să își revină, să mai hălăduim împreună prin țări străine.

Ruta de bicicletă mă cam duce pe forestiere de aici încolo. Multe zone ok de pedalat, dar destul de multă urcare și mici porțiuni mai chinuitoare.

Spre seara mai fac un popas în Ål. Ceva de mâncare, profitat de baie și încărcat bateria cât timp intru la supermarket. Maine am de alergat și spălat mai multe haine. Sper să găsesc curând un loc bun pentru asta.

Ruta continuă pe malul lacului Strandafjorden. E plăcut. Opresc la o plajă amenajată și intru în vorbă cu niște români. Sunt stabiliți în Germania de ceva vreme și-au venit aici în vacanță. De când am aterizat n-am mai auzit vorbindu-se română. Mda, nu pot rămâne aici peste noapte. Mai caut, e abia trecut de ora 7 seara. 

Ha! Uite că am găsit și loc ok. Lângă lac, un izvor în apropiere și potecă ce pornește de aici. Iuhuu!

16 iulie 2019 (~17km, 460m+ ride / 9km, 510m+ run)

Ups, după o noapte în care ba transpir, ba mi-e frig, mă trezesc cam târziu pentru planul de azi. La 9.30 intru în priză să strâng cortul, să mai aranjez rufele spălate aseară și înșirate pe sfoară, mic dejun, baia de dimi etc. Se face aproape 11 când îmi torn relaxată prima cană de cafea. Azi am o alergare pe poteci și apoi vreau să ajung la Geilo, să mai încarc bateriile externe la un supermarket. Ar fi prins bine un camping, dar vin ploile și aș vrea să mai prind ceva vreme bună pentru ruta celebră de biclă “Ond Navy Road”, care e un forestier prin munți.

Ah, ce dor îmi era de alergare pe poteci de genul ăsta! Abia le dibuiești, dar ai semne după care să te ghidezi. Doar pe alocuri e mai evidentă. O combinație perfectă de bolovani cu pământ moale, rădăcini și-o vegetație cu un miros care mă înebunește în sensul bun. Am doar o oră în plan, dar nu mă pot abține și alerg până pe vârf. E prea frumos. Se văd deja munțișorii cu ceva petice de zăpadă către care mă îndrept cu bicicleta. Abia aștept să ajung acolo. Iese în final o alergare cu juma de oră mai lungă decât în plan, cu aprox 500m diferență de nivel.

Urmează un spălat pe cinste la râu. Clătesc și restul hainelor dacă tot e soare și mai stau pe băcuța de pe marginea lacului, la relaxare. 

Hai Monica, la drum cu tine! Îmi propun să o iau pe drumul mare în continuare, dar fac ce fac și ajung iar pe forestier. Și urc și tot urc. Dă-i iar cu push bike pe căldură. Pff, de data asta reușesc să greșesc și drumul. Ajung pe unele blocate, sar garduri etc. O întâmplare cam neplăcută cu un localnic mă face să pedalez cu spor spre zonele mai locuite și să prefer următoarea noapte în siguranța campingului.

Ajung la campingul din Geilo destul de stoarsă de energie după numai 17km, dar aproape 500m diferența de nivel acumulată pe urcări unde mai mult am împins/tras bicicleta. E târziu și e ultimul camping existent pentru o bucată bună din ruta mea. Bateria externa e pe 0. E cazul să rămân aici.

Primul duș normal din vacanța asta, cu apă caldă și fără limită de timp. Da, îl apreciez.

Ruta de la Oslo la Geilo (cu rosu):