Data: 01 iulie 2017. Concurs alergare montană Montafon Arlberg Marathon. Destinația: Austria, St. Anton am Arlberg. 
Echipa: Ștefan, Lorenzo, Christoph (concurs), Monica (susținere).

Ștefan s-a înscris la o cursă de alergare montană în Austria, împreună cu doi colegi de birou. Vrea să-și mai testeze burta în condiții de concurs. Că la antrenamentele lungi pe munte, facem destul de multe pauze și n-o pățește așa rău. 

Startul se dă pe ploaie și mă gândesc că vremea ține cu Ștefan. După ce fac câteva poze la start plec în căutarea unui loc pentru o mică alergare. Ștefan cu Lorenzo s-au înscris la cursa ceva mai scurtă, de 33 km, iar Chris la maraton.


Cursa Ștefan:

Profilul cursei este destul de interesant: cam 17 km de urcare lină apoi ceva plat într-o zonă foarte faină gen pajiște alpină cu lacuri, apoi o coborâre la fel de lină până în St. Anton.

Planul meu e să scot cam 3h30 cu 2h până în cel mai înalt punct, de unde începe coborârea. Zis și făcut, încep destul de în forță dar sustenabil. În primii 12 km am chiar gap-ul în jur de 5 min / km, mega bine pentru mine, și reușesc să-i alerg complet. Apoi încetinesc un pic spre finalul urcușului, iar ultimii doi km îi fac la pas rapid.

Reușesc să ajung sus, pe platou, în puțin peste 2h, mulțumitor, dar de-aici încep să am probleme. Nu m-am hidratat suficient (Lorenzo de exemplu a băut 1l de izotonic înainte de cursă + mult pe traseu), m-am dat grozav că nu mă opresc la puncte întrucât mă descurc cu ce-am în sticle (1l în total), drept urmare crampe la burtă cât cuprinde. Plus cârcei la gambe, de la ritmul de urcat, foarte uniform. După nici 1km de coborâre mă mișc din ce în ce mai încet, aici mă depășește Lorenzo care o ia la goană bine de tot. Mă târăsc cum pot pe forestier, dar pe final cedez. Mai am de urcat câteva hopuri, dar mă opresc și stau să mă gândesc cum naiba am reușit s-o dau iar în bară cu planul.

Într-un final ajung în St. Anton și trec de finish în puțin sub 4h, decent totuși, dar cu posibilități mari de îmbunătățire la anul. E o cursă foarte alergabilă, teren ușor, trebuie doar o strategie de hidratare și dozare de efort bine pusă la punct. 


Cât timp Ștefan aleargă în forță pe urcare, eu găsesc o parcare în St. Christoph am Arlberg și mă echipez. Ploaia s-a oprit deja. A rămas un aer proaspăt și mă pot bucura de poteci goale și frumoase. Din păcate nu pot alerga mai mult căci vreau să-i aștept pe băieți la finish. Mă bucur totuși de o oră pe munte cu poteci simpatice printre jnepeni și pe lângă un mic lac, într-un ritm destul de relaxat, cu o scurtă fortare la final.

Pe Lorenzo reușesc să-l ratez. A terminat cursa mult mai devreme decât mă așteptam. E primul lui concurs de alergare montană și reușește să ia chiar podium la categorie. Uau!

A ieșit soarele și-i chiar plăcut afară. Stau și fac poze alergătorilor la finish, îi aplaud și încerc să fiu pe fază pentru când ajunge Ștefan.

Ieeei, uite-l că vine!

Iar nu s-a împăcat cu burta și acum suferă. Bea, mănâncă, varsă…. și încetul cu încetul își revine. I-o veni de hac cândva problemei…

O bălăceală scurtă la SPA pentru băieți, apoi un suc pe terasă și gata, înapoi acasă.

Montafon Arlberg Race, timpi oficiali: Lorenzo  3h28min / Ștefan  3h56m.