Data: 02-03 iunie 2017. Ardèche. 
Ruta ziua 9: Viviers - Larnas - Saint-Remèze - Vallon Pont d'Arc. 
Ruta ziua 10: vizite la Pont-d'Arc & Caverne du Pont-d'Arc.

Tot ce vrem e să plecăm cât mai repede din camping. Nu mai suportăm umezeala, lipiceala. Dușul pare degeaba. În 5 minute suntem ca înainte. Oare în sezon e total diferit locul ăsta? Cred că da. Au piscină mare, care momentan e fără apă și un domeniu întins cu multă verdeață.

Strângem totul, așteptăm să putem plăti și o tulim către centrul orășelului Viviers. Începe să fie mai bine. O luăm încet pe străduțe înguste și pietruite și dăm de o terasă care tocmai ce se deschide. Cafea, mic dejun, soare și gata, parcă-i altă viață acum!

*prin Viviers

Stăm relaxați și analizăm variantele pentru ruta de azi. La deal cu noi! Asta-i clar. Curând mai apar doi tipi cu bicicletele încărcate – englezi simpatici care merg spre mare, pe Valea Rinului și le place. Ar fi avut nevoie de niste ulei pentru biclă, dar Ștefan tocmai ce l-a aruncat pe al nostru după ce i-a curs prin bagaj.

*fița de azi 🙂

Începem urcarea către Pont-D’Arc fix în miezul zilei. Dar atât de mult ne bucură schimbarea de peisaj și chinul pe urcare că nu ne mai pasă de căldură. Trebuie doar să ne oprim des să ne răcorim puțin.

Plăcerea-i mare. Ce bine că am părăsit valea! Se pare că nu-mi place orice fel de chin. Dacă-i cu dealuri, munte e de mine, dacă-i plat sau arid… nu prea-l mai accept.

În mai puțin de o oră se termină prima urcare și chiuim pe coborâre, pe un drum cu asfalt perfect și fără trafic, cu dealuri verzi nesfârșite parcă, în jurul nostru.

Un prim popas mai lung îl facem în curtea unei vechi biserici din satul Larnas. Nu e țipenie de om pe aici și tocmai ce am avut parte de a doua urcare a zilei pe o căldură destul de mare. Locul e perfect. Avem băncuță liberă, liniște și priveliște plăcută.

Biserica Saint-Pierre e destul de veche, de prin secolul al 12-lea. Chiar îmi place cum arată, așa simplă și încadrată fain în peisaj. Înainte să pornim la drum intrăm și în micul cimitir de lângă, căutând cele mai vechi morminte, cei mai longevivi, încercând să ne imaginăm viața lor.

Sunt faine dealurile astea din Ardèche. Trecem prin mici sate, care par mai mult zone cu case de vacanță, parcele de plantații viticole sau cu tufe de lavandă care nu-i încă înflorită, din păcate.

Intrăm în St. Remeze și ne iese în cale o mică terasă. N-o ratăm. Ne adăpostim la umbră și umplem masa cu băuturi și înghețată mega bună de castane. Setea-i mare pe căldura asta.

Cu forțe proaspete atacăm ultima urcare, nu exagerat de mare și-apoi vine nebunia – o coborâre perfectă până la Caverne Pont-D’Arc. Oprim să o vizităm, dar nu mai avem grup acum cu care să intrăm așa că facem o programare pentru mâine. Ne-am decis să rămânem în zonă.

Încă o coborâre și ajungem în Vallon-Pont-D’Arc, unde am ales să stăm două nopți la un camping de fițe, cu piscină. Pff, e ora 6 seara, a fost o zi faină și suntem deja la destinație, cu cortul pus.

Un duș, rochița pe mine că-s sătulă de plastice care se lipesc de piele și-o tăiem la plimbare prin oraș. Pe aici e zonă turistică, e plin de terase, restaurante, magazinașe. Și nu ne displace azi treaba asta. Privim un apus fain, luăm cina în oraș si mai rămânem la o bere pe terasă. Ce viață grea!

Somnu-i bun și dimineața asta-i fără stres. E prima dată când rămânem două nopți în același loc și nu-i nevoie să strângem cortul. La ora 2 la prânz avem programat turul ghidat la Caverne du Pont-d’Arc. Până atunci avem timp să dăm o fugă cu bicicletele să vedem Pont-d’Arc, un pod natural impresionant peste râul Ardèche, cu o deschidere de 59m. Ar fi fost interesant să încercăm o plimbare cu canoe pe aici, dar n-avem timp.

Admirăm, ne bălăcim picioarele în râu și-apoi revenim la pedalat. Avem ceva de urcat, însă e lux acum, fără bagaje.

Hai să vedem care-i treaba cu celebra peșteră Caverne du Pont-d’Arc. Ne plimbăm cam 4 ore în întreg complexul din care o oră a fost prin peșteră, cu ghid. Uau, chiar a meritat să venim. Ți se face pielea de găină. Au făcut o replică foarte tare a peșterii cu desene făcute acum 36000 de ani. E artă în toată regula. Desenele cu caii în mișcare cred că m-au impresionat cel mai tare. Pe site se găsesc multe detalii. Poze n-am avut voie să facem. Grota Chauvet a rămas închisă timp de 23000 de ani căci s-au prăbușit niște roci. Numa’ bine cât să fie conservate cele peste 1000 de minunății de desene. Au descoperit-o acum vreo 20 și ceva de ani și nu a fost deschisă publicului larg. Însă de curând au reușit să facă această copie la Caverne du Pont-d’Arc să putem rămâne și noi, vizitatorii, cu gura căscată la ce creaţii artistice au putut să facă oamenii în paleoliticul superior. Pe lângă multe desene cu animale, sunt și urme de urs si oseminte.

La ieșire suntem întâmpinați de o ploaie torențială. Avem noroc și se oprește repede, cel puțin ne permite să coborâm la camping fără să ne facă ciuciulete. Mda… deci cam pică relaxarea la piscină pentru restul zilei.

Seara rămânem în camping și înțepenim la o vorbă și-un pahar de vin pe terasa acoperită, privind cu jind spre piscină. Hai că mâine se oprește ploaia și-o testăm. Eu de aici nu plec fără o bălăceală. Acum că suntem odihniți iar ne vin planuri mai îndrăznețe în minte. Spălăm hainele și punem ceasul să sune înainte de răsărit 🙂