Perioada: 1-3 mai 2015.
Destinația: Cehia – Böhmische Schweiz, Camping Mosquito.
Echipa: Ștefan, Monica, Simona, Sybille, Mihai, Adi, Elena, Radu.

Highlights: relaxare, verde crud, stat în jurul focului, soare, lună plină, bere, stricat mașină si un “simpatic” înfipt în mâna mea (o căpușă mică adică).

Album foto: aici.

Prima ieșire în fomația asta am făcut-o toamna trecută în Polonia și ne-a plăcut. Așa că acum, dacă tot a venit vremea bună, țop si noi la petrecut în natură. Cum e weekend prelungit pentru nemți mai toate zonele vor fi pline de turiști. Ne ghidăm după numarul de ore de soare prognozate si gradul de aglomerare bănuit si ajungem în Cehia. Pe partea nemțească presupunem că va fi cam mult haos pentru gusturile noastre. Dimineață reusim să ne strângem toți pe la 8 fără ceva. Ceva negocieri anterioare si puțină întârziere, dar e încă o oră rezonabilă pentru trei masini. M-a scos din minți că nu reuseam să găsim hărțile din zonă; am luat la mână de câteva ori tot teancul de acasă și nimic; abia în ultima clipă le găsesc pe toate și ies din casă triumfătoare.

Am montat două corturi în campingul Mosquito, iar Adi, Elena si Radu au ales un apartament într-o pensiune din apropiere, căci locuri la căsuțe n-au mai găsit. Am preferat aici că e mai retras. Inițial se propusese un camping în Hřensko, în stațiunea principală.

Pornim usurel pe un traseu pe care l-am făcut si acum o lună. E ceva mai multă lume de data asta. Când fusesem noi era dimineață, frig si încă extrasezon. Si da, nimeni pe traseu în acele condiții. Eu tot rămân în urmă, apoi o iau la goană să-i prind si tot asa. Traseul trece printr-o poiană largă, apoi intrăm în pădure, trecem pe lângă stânci si începem un urcus lin către primul punct de belvedere – Piatra lui Rudolf (prințul Rudolf Kinsky care a construit adăpostul), un mic platouaș în vâfrul unei stânci, unde cam stăm la coadă pentru a urca cele câteva trepte si scări metalice.

Nu mă pot sătura de verdele ăsta. E peste tot în jur si ne bucură privirile. Elenei pare că-i bucură si papilele gustative.

*Rudolfův kámen (Piatra lui Rudolf); 484 m

*dancing queens on top of the rocks

*tufe de afine; păcat că nu-s încă făcute

*de acolo de la case am plecat și tot într-acolo ne îndreptăm – Jetřichovice

*luna trecută părea trist locul ăsta; nimic verde și plin de trunchiuri de brazi uscați sau răpusi

Înfometați, ne retragem la restaurant, unde ne întindem la povești și bere. Și cum nu ne-a luat încă somnul mai facem o plimbare prin împrejurimi, ba la lumina frontalelor, ba la lumina lunii pline. O luăm greșit prima dată așa că traseul se lungeste puțin. Ne împrăstiem prin pădure; o parte continuăm drumul până la o moară veche – Dolský mlýn, unde unii îsi exersează talentele de scenă (Sybille), alții se ambiționează să aprindă un mic foc cu rămurele umede și fără hârtie. Nu prea le iese. Eu plâng după aparatul foto care s-a pierdut pe undeva și ce-aș mai fi încercat niste poze cu ruinele și luna asta mare! Mai poposim puțin pe acolo și simțim cum ne cuprinde oboseala. Gata pe ziua de azi. Ajungem în camping unde se cântă Katiusa în cehă, punem cortul și adormim cu acorduri de chitară si ceva melodii cehesti în surdină, pe fundal. Ținând cont de ora târzie de culcare nu ne mai punem speranțe că ne vom trezi cu noaptea-n cap pentru o alergare. Si cam bat la usă concursurile…

Sâmbătă dimineață lenevim pe iarbă la soare. Eu si Stefan mai rămânem la citit si la încă o cafea cât timp ceilalți se duc să călărească (10 euro/oră).

Pentru prânz am stabilit să mergem toți la podul natural (Pravcicka Brana), dar masina nu mai vrea să funcționeze. Propun să găsim o soluție de azi pentru reparație, să nu ne trezim mâine că nu stim cum s-o scoatem la capăt. Uite că a fost util abonamentul la ACE (AutoClubEuropa). Între timp, mai o plimbare, mai un citit la soare. Reusim în câteva ore să o reparăm si mergem să recuperăm restul grupului. Speram să alergăm puțin până la ei, fiind deja pe traseul de întoarcere. Stefan porneste ceasul, dar… nu trec nici 5 minute si ne întâlnim. Ei, asta este. Ne retragem la o terasă și cum nu prea le-a fost suficientă mâncarea, băieții visează la un grătar. Spre seară, după ce dăm fuga în pădure în căutare de lemne, ne strângem toti în camping si punem de un gratar (am luat cu împrumut din camping) si un foc de tabără. Sunt multe vetre în jur. Unii cântă la chitară, alții doar stau să se încălzească în jurul focului. Mai punem si noi din când în când muzică la mobil, încet, cât să nu deranjăm.

Lumea începe să se retragă, muzica se domoleste și focul arde hipnotizant în fața mea. Nu-mi vine să plec de lângă el. Stefan cedează și se retrage în sac, la somn. Râmân doar cu Simo la final. Amestecăm în jar, mai coacem câte un lemnișor ba pe-o parte, ba pe alta, mai suflăm să mai pornească iar flacăra si mai schimbăm din când în când câteva vorbe. În rest liniște si o lună mare si frumoasă pe cer. Ar fi cazul să ne retragem, dar tot amânăm momentul. Până la urmă dăm stingerea și ne spălăm pe dinți la foc. E prea frig si-i prea multă lene în aer să mai mergem până la baie.

Duminică rămânem mai puțini. Mihai are meci de fotbal așa că au plecat de ieri. Dimineața este din nou destinată lenevitului. Stefan râșneste cafeaua si-mi aduce în cort să mă ademnească. Eu nimic. Vreau să dorm. Până la urmă mă scoate cu tot cu izopren și sac afară din cort si mă târăste până la masă. Grea trezire. Radu se duce la plimbare cu căluțul, iar eu cu Stefan si Simona stăm la soare si citim. Probabil acesta a fost momentul în care s-a gândit căpusa să se atașeze de mine.

Spre prânz ne adunăm toți si decidem să mai facem o ultimă plimbare prin Sächsische Schweiz. La ora asta lumea deja se retrage spre case si ne bucurăm că va fi mai liber. Parcăm ca în multe alte dăți la Neumannmühle si mergem până pe Winterstein, apoi la bere si-o prăjitură la cabana Altes Zeughaus. Parcă nu ne vine s-o luăm deja spre Berlin; o mai lungim puțin urcând si pe Teichstein. Un traseu scurt si drăgut, pe o potecă îngustă, cu 2-3 lanțuri ajutătoare si priveliste frumoasă din vârf.

E prima dată când văd cățăratori în zona asta. Of, abia astept să ajungem la cățărat la stâncă. Prea am făcut pauză mare. Sper să mai vină weekenduri cu vreme bună. Nu sunt picioarele reparate complet, dar mă descurc.

*generații 🙂

Rămân cu Simona în urmă, cioplind amândouă cu briceagul niște lemnișoare, până Simo reuseste să-și cioplească degetul că lemnul nu-i mai ajungea, lăsând o mică dâră de sânge în urma ei. Un pansament rapid, apoi o ultimă alergare să ajungem restul grupului din urmă.

Finalizăm ziua cu o masă bogată în parcarea deja goală, cu tot ce mai avem rămas prin desagă.

Si câteva floricele de final:

*Camping Mosquito:
– ieftin, baie ok (raportat la banii dați) – la fete erau 3 dusuri cu apa caldă (temperatura nu se seta, iar eu nu am prins-o tocmai fierbinte… as zice călduță), cam puțin totusi pentru cât de multe căsute erau acolo; cu toate astea n-a fost deloc înghesuială;
– pădure lângă, de unde puteai aduna lemne pentru foc;
– multe vetre pentru a face focul (si lumea a facut în fiecare seară, cu cântece ce aveau același ritm cu cele românesi de munte si chitară);
– au bar/ceva restaurant la intrare, deschis până la 11 seara (nu cu de toate, dar pentru urgente);
– personal amabil;
– la 5-10 min sunt 2-3 restaurante;
– site: www.mosquito.cz

*Plimbarea pe la turnurile de belvedere de vineri:

*Plimbarea de duminică: