Perioada: 02 – 11 aug 2014.
Destinația: Elveția – Monte Rosa, Zermatt, Randa, Zinal Valley.

Highlights:
*încercare de a ajunge pe Dufourspitze 4634m (Monte Rosa)
*marea vânătoare de frăguțe
*spectatori la una dintre cele mai vechi si apreciate curse de alergare montană în superba vale Zinal
*scurte alergări pe munte, cu soare si multe flori.

Prima oprire o facem în Chamonix, că tare mi-a plăcut acum două luni când am trecut pe aici cu bunica. Fusesem în trecere si am oprit putin pentru o plimbare prin oras si o vizită la cimitir, în special pentru Terray, Lachenal si Herzog. Aveam o imagine mult mai comercială despre această stațiune din povestile altora si nu zic că nu e, dar are cu ce să se laude :). Si oricum nu cred că putea să nu-mi placă la câți oameni deosebiți s-au adunat pe aici si ce priveliste îti oferă.

Stim deja foarte bine cum e cu drumurile lungi cu masina până la destinație si ne păstrăm calmul. Parcăm undeva pe la marginea stațiunii, dăm jos bicicletele si pornim în plimbare prin statiune. Suntem cam obosiți, dar farmecul locului ne mai trezeste. Cum stiu că ne asteaptă niste zile lungi pe munte mă cam bate gândul să renunț si eu la chinul cu bocancii vechi de iarnă. Dar sunt asa de scumpi unii noi… Intrăm totusi prin magazine si probez toate modele existente. Dacă vrei să mă pedepsești, trimite-mă în Mall, dar dacă vrei să scapi de mine o perioadă lasă-mă în magazine de munte si mă descurc. Să-mi iau, să nu-mi iau? Când îmi aduc aminte cum am ajuns acum trei ani la urgență după câteva zile de mers pe munte, îmi vine să zic “gata, îmi cumpăr alții”.  Dar apoi vin întrebările cu “dar merită să intru si mai rău pe minus pentru asta? parcă în ultimele ture m-am descurcat binisor si cu ai mei; as putea să mai rezist si la tura asta”, “dar oare nimeresc de data asta mărimea potrivită si modelul potrivit?”. Stefan insistă să scap de cei vechi. Mă sfătuiesc cu vânzătorii, iar probez, mă fâțâi de colo colo prin magazine, mă gândesc si mă răzgândesc de zici că vreau să-mi cumpăr o casă si până la urmă scot cardul de credit si dau ok-ul. Pfiu, gata, am bocanci noi care nu mă strâng, în care nu mai stau degetele chircite. Ieeeei. Si mai sunt si frumosi :)).

Urma să ajungem în seara asta în Zermatt, dar începe să plouă puternic si nu prea are sens să ne mai chinuim cu condusul la ora asta. Suntem suficient de obosiți si rămânem să dormim în masină într-o parcare.

A fost o vacanță cu multe sentimente. Am plecat cu un bagaj cam mare de oboseală, vesti proaste si problemuțe nerezolvate. Si ne-am avântat prea tare probabil ca să scăpăm de toate pentru o săptămână mult, muult dorită în Alpi. Pentru vara anului 2014 avem în minte să încercăm să urcăm pe Monte Rosa pe traseul din Italia, unde fusesem cu un an înainte si ne-a atras foarte tare. Urma să stăm mai mult, s-o luăm încetisor si să încercăm să  ajungem pe vârf cu un prieten din Alagna care urcase de mai multe ori. S-au potrivit însă diferit lucrurile si am dat ok-ul la o altă variantă propusă. Vacanța asta a fost mai mult despre ce simțim, ce gândim si mai puțin de tras. Ar fi prea multe de spus, dar las să se aseze în mintea noastră informațiile si gândurile disecate în toate felurile. Au fost bineînțeles si momente de extaz si de liniste, dar si de căderi. Poate nu strică si o vacanță de meditație, chiar dacă la un moment dat am reusit să mă simt cel mai groaznic om de pe planetă. Fiecare experiență cu povețele ei. Dar să trec la partea cu munții din Eleveția că prea-s frumosi si sper să ne mai facem drum pe aici.

A doua zi pornim spre Randa, în apropiere de Zermatt, ne întâlnim cu Adi si ne instalăm corturile în campingul de aici, pregătindu-ne de urcarea către Monte Rosa Hütte.

*Matterhorn în zare, plin de zăpadă

Dimineață am luat un microbuz până în Zermatt, apoi am luat trenulețul până la Gornergrat ca să nu ne forțăm din prima zi. O să fie oricum drum lung de la cabană către vârf. Peisajele sunt superbe si din depărtare ne urmăreste Matterhornul.

Mi-am promis cu alte ocazii că nu mai plec la ture mai lungi fără adidasi după mine si bine am făcut. Sunt suficient de usori încât să nu simt asa tare la bagaj si extrem de utili în jurul cabanelor si în zonele fără zăpadă. Abia când am ajuns la ghețar mi-am pus bocancii cei noi. După o potecă pe care zburdăm, înconjurați de vârfuri albe, coborâm o scară metalică lunguță care ne lasă la începutul ghețarului. Deja curg apele pe noi de la soarele puternic. Trecem destul de repede de ghețar, atenți la micile crevase si la peisaj. Matterhornul din zare e ca un magnet. Imposibil să nu-l bagi în seamă si să nu te facă să visezi. Pe traseu sunt puse de către ghizii montani stegulete din loc în loc pentru orientare. Ajungem iar la stâncă si urcăm  fără prea mare grabă până la cabană, printre bolovani si pe alocuri ajutați de câteva corzi fixe montate pe traseu.

Ajungem la Cabana Monte Rosa cu o sete de zile mari, după 3 ore de mers prin soare. Ne cazăm si urcăm puțin pe traseul de mâine pentru recunoastere, fără echipament complet, până când devine usor riscant să înaintăm si facem cale-ntoarsă. Abia astept trezirea si cred că emoțiile îmi cam strică chiar si acele puține ore de somn.

*Cabana Monte Rosa 2795m

Micul dejun se ia pe la 2-3 (nu mai țin minte exact) sau la 7 dimineața, în funcție de ora la care vrei să pleci pe traseu. Dar ținând cont că riscul creste când se încălzeste, iar noi nu ne vom misca prea rapid, plecăm la prima oră. Traseul către vârf e lung si nu stiu cum va reacționa corpul meu la altitudine. Apuc să fur de câteva ori din imaginile din jurul meu si e incredibil de frumos. Dar ne grăbim sau cel puțin pentru nivelul meu de antrenament urcăm destul de rapid si nu-mi permit să stau la admirat sau pozat. Din păcate, la o lună de când m-am lăsat de fumat, nu simt încă diferența la urcări. Probabil mai trebuie să treacă mult si bine până se mai curăță organismul.

*foto credit: Adi Valean

*foto credit: Adi Valean

*foto credit: Adi Valean

*foto credit: Adi Valean

*foto credit: Adi Valean

Nu am urcat până pe vârf. Pe la 4400m, de la o zonă ceva mai expusă, ne-am întors. Vom ajunge probabil cu altă ocazie sau cel puțin cred că vom mai încerca. Ruta este foarte frumoasă si nici nu mi s-a părut extrem de aglomerată, cu toate că eram în sezon. Legat de altitudine nu eram deloc pregătită. Am avut o durere de cap incredibil de puternică si nu m-a lasat până nu am coborât aproape de stațiune. Data viitoare o să încerc să urc mai ca la carte, cu mici ture înainte.

Am lăsat vârfurile înzăpezite si ne-am întors la floricele si miros de vară. Fiecare părticică din munte are farmecul ei. Si nu contează anotimpul. Muntele-i frumos în orice condiții. Am plecat pe la 4 dimineața de la cabană si am ajuns seara târziu înapoi în campingul din Randa.

Ieri a fost o zi luungă si destul de grea, si fizic si psihic, așa că mai stăm două zile în camping în Randa să ne revenim si mai facem câteva plimbări prin împrejurimi. A doua zi de dimineață mai rămân să rezolv niste urgențe pentru birou, iar Ștefan se relaxează cu o alergare lungă (21km), până în Zermatt si înapoi. Mai spre seară reusesc si eu să-mi misc fundul si pornim cu bicicletele iar spre stațiune, distrându-ne cu ceva push-bike. În ultima dimineață din Randa am mai profitat puțin de niste potecuțe din apropierea campingului, la un trekking/alergare. Aaaa si ne-am îndopat cu frăguțe. Doamne cât de bune sunt!

*prin centru, în Zermatt

Uite si o căbănuța care-mi place mult. Îi mai pui niste floricele si o lumină plăcută si e ca-n povesti.

Ne mutăm într-un final tabăra de bază în Valea Zinal, cu o oprire pe drum în Sierre, pentru o plimbare si-o cafea. Vorbisem cu Marco să ne vedem în Zinal, unde vor participa la una dintre cele mai frumoase curse, Sierre-Zinal. Îl vedem si pe Ionut Zincă si-i urăm succes. Nu-l cunoastem personal. Observăm si un grup destul de mare de români veniți la maraton. Îi recunoastem după tricourile purtate de pe la maratoanele din România si ne entuziasmăm. Uau… câți s-au adunat aici. Foarte tare :). În ziua concursului se strânge extrem de multă lume pe marginea traseului, pentru încurajat participanții. Este prima dată când îl vedem si pe Kilian Jornet cum zboară, alături de alți alergători de top. Cred că ar fi fost prea puțin spus “cum aleargă”.Cursei i se mai spune si “Race of Five 4000 Peaks”, întrucât de pe traseu se pot vedea vârfurile a cinci patrumiari, are 31 km si aprox 2200m urcare si doar 800m coborâre. Pentru peisaj nu am suficiente cuvinte de laudă. În micuța stațiune e forfotă mare si se simt emoțiile în aer :). Este deja ediția 41.

Ziua ne-o petrecem pe potecile din jur, alergând sau în plimbare, mirosind flori, admirând tot si respirând frumusețea locurilor. Nu prea ne inersectăm cu oameni pe traseu. Probabil sunt multi care participă mâine la maraton si azi stau cuminței în stațiune.

 

Prima noapte adormim în masină si ne bucurăm papilele gustative cu un minunat sirop din muguri de pin, cumpărat din zonă. Parcă nici cel din copilărie nu era asa gustos.

Câteva poze de la cursa Sierre-Zinal, făcute pe ultimul km din traseu:

*Ionuț Zincă

 

Killian Jornet

 

Tadei Pivk

Ricardo Mejía (Mexico)

Stevie Kremer

Marco de Gasperi

Ultima seară din vacanță o petrecem în compania unor oameni dragi si tare frumosi, iar Stefan îsi exersează italiana cu Bruno. Dimineața ne strângem bagajele si pornim spre Berlin. Dacă italienii sunt majoritari aici, atunci seara paste si dimineața Nutella :). Clar, nu?

*afară la țigară căci n-am reusit se pare să mă las nici de data asta; nefumătorii stau la căldurică înăuntru 🙂

La revedere, oameni si munți frumosi!

Albumul cu poze din vacanța.

Albumul cu poze de la cursa Sierre-Zinal.

Camping lângă Zermatt, până la care se poate ajunge cu masina: Randa.

*Si sper să apuc să mai completez cu informații utile. Poate mai trece un an…