Destinația: Norvegia, circuit din Oslo (aeroport), prin Beitostølen și Lillehammer, cu bicicletele și cortul.
Perioada: 24 iulie - 6 august 2023. Echipa: Ștefan, Monica, Jan Victor (1an și 6 luni), Mirela, Marius, Victor S (1 an și 7 luni)

Prima parte a jurnalului: zilele 1-4, de la aeroport Oslo până în Dokka.

Ca în fiecare an, ne e greu să renunțăm la Norvegia când vine vorba de vacanța de vară cu bicicletele și cortul. De data asta mai vin și Mirela, Marius și încă un Victor cam de aceeași vârstă cu al nostru. Știam că e destul de riscant, dar suntem și curioși să vedem ce iese. Ne lungim cu ales zborul și zona. Până la urmă luăm ceva relativ ieftin cu Norwegian Air și adăugăm bagaje de toate felurile pentru toți, pe lângă biciclete. Să nu ne stresăm cu îndesatul în bagaje de mână. Sincer, cu copil nu prea mai reușim să facem bagaje mici. Ne rezumăm la zbor direct, asta cam înseamnă Oslo… Deci fără fiorduri din păcate. Speranța este să ajungem în niște locuri tare faine, montane, unde am mai fost în 2018. Sunt totuși și alea destul de departe. Ca să avem șanse, ar trebui să avem vreme perfectă și să funcționeze totul strună, iar copiii să radieze non-stop de fericire :))) E, ce iese, iese. O nouă aventură cu ghindocii ne stă în față.

  • varianta țintă: https://www.strava.com/routes/3055965512453921644
  • varianta optimistă cu întoarcere prin zona plată cu Lillehammer: https://www.strava.com/routes/3100519365320082456
  • tot o varianta destul de optimistă, tot cu întoarcere prin zona mai plată cu Lillehammer: https://www.strava.com/routes/3100523821720391370

Ruta finală, diferită de planurile inițiale, arată cam așa (partea cu galben e din 2023):

#0: 15 iulie (sâmbătă) zona Munchen, pregătiri

Ajungem vineri seara în Germania și plănuim să finalizăm bagajele sâmbătă, apoi să ne relaxăm înainte de plecare. Hahaha, gândindu-mă la vacanța asta… cuvântul “relaxare” ar cam trebui dat uitării. Oricât am încercat, parcă prea puține au fost clipele. Momentele e prea mult spus. Sâmbătă facem o plimbare și prin Munich, pentru o întâlnire de mămici cu prunci. Băieții se apucă de tot felul de reglaje la bicicleta mea la care Stefan s-a apucat foarte târziu să-mi schimbe foile și pinioanele ca să pot urca mai ușor, iar bagajele durează până târziu (regândirea lor).

#1: 16 iulie (duminică) – Oslo aeroport – Teigebyen, 12 km, 130m+

După atâtea zboruri cu bicicletele, nu-mi vine să cred cât de haotici suntem azi. Nimic nu se potrivește, Victor plânge, curg apele pe mine și suntem pe cale să pierdem zborul. Sincer, a fost cea mai rea experiență de plecare de până acum. Totul pe fugă cu stres, cu informații primite în aeroport total greșite. Alergăm cu biciclete, cărucioare și copii în brațe de colo colo. Nebunie prin care nu mai vreau să trec. Și clar nu cu un copil obosit în brațe, care oricum devine cu atât mai agitat cu cât mă stresez eu mai tare.

Avem noroc că are avionul întârziere și îl prindem. Ne iau și “caleștile” de la intrarea în avion, deși comentează în primă fază că-s prea mari și ar fi trebuit să le lăsăm în același loc cu bicicletele, la bulky luggage. Reușim să ne revenim puțin în avion, însă nici sosirea nu e tocmai ușoară, când se apropie ora de somn a celor mici. Montăm bicicletele, trăsurile băieților și pe la 9 seara pornim spre un loc de cort. Pe Victor l-am pregătit de somn și speranța este să adoarmă în caleașcă, apoi doar să-l mutăm când e cortul gata.

Știam un loc lângă aeroport, nu foarte bun, dar decent, cât să treci noaptea si apoi să-ți iei dimineață ceva de la benzinăria non-stop. Ceva se pare că nu ne-a surâs și am continuat pedalatul spre o pădure și un alt loc salvat pe hartă, dar neverificat. Trecem greuț printr-o poartă doar pentru drumeți și ajungem curând pe o potecă cam nepotrivită pentru setup-ul nostru. E zgomot de la avioane, e totul umed, suntem obosiți.

Hai să facem cale întoarsă și să ne continuăm ruta. Încă e lumină. Mai pedalăm puțin, se lasă întunericul, începe ploaia. Victor s-a trezit și a început să plângă. Niciun loc pe vremea asta nu te îndeamnă la pus cortul. Mai ales când oricum nu ești în cea mai bună stare. Până la urmă îl ancorăm fix în curtea unei case de cultură ceva, așa de urgență. Pare destul de pustiu pe aici încât să nu deranjăm. E trecut de 11 seara deja și suntem obosiți mai mult psihic, după experiența neplăcută de la aeroport.

Link rută Strava, prima seară în Norvegia2023

#2: 17 iulie, luni, Teigebyen – lacul Jarenvatnet / 49 km, 640m+

Dimineața ne întâmpină cu ploicică fină și umezeală. Pe la 6 distracția e în toi în cort. Dar amânăm puțin ieșirea.

Strângem destul de repede totul, dăm de mâncare ghindocilor și o tăiem la drum. E clar că deja vrem camping. Încă refuz prognoza asta cu ploaie zilnic. Aveam plănuite 2-3 variante de rute (din alte o groază care mi-au trecut prin minte) din care sa alegem la sosire în funcție de cum urma să fie vremea, însă nu știu ce să aleg. E peste tot așa…. Mă gândesc că una dintre ele era bună pentru perioade caniculare, cu multe plaje faine și locuri de făcut baie în râu/lac. Deci hai să o luăm spre partea mai montană. Capul meu e plin de informații parcă complet inutile acum. Fix la nimereală  alegem până la urmă. Cum ne-o fi norocul.

Drumul îl știu foarte bine, recunosc pietre și plante. L-am mai făcut de două ori cu bicicleta. (în 2018 și în 2019). Am și nu știu câte steluțe pe google maps, unde am putea opri, dar sunt în general locuri pe malul lacurilor, cu stat la “plajă”, făcut un picnic, admirat, mirosit pădurea, cules afine și frăguțe… Pe vremea asta, parcă nu au același farmec. Și nici băieții nu prea se potrivesc cu somnul. Când unul dintre ei doarme, nu ne vine să ne oprim. E nevoie de o permanentă adaptare la condiții și copii.

Facem totuși câteva opriri de dezmorțire, iar eu mă bucur oricum mereu să văd padurile de aici. Mă simt acasă în locurile astea. La primul popas băiețeii învață să culeagă și să mănânce afine. Ce-mi place să-i observ! Râul e învolburat, iar locul unde acum câțiva ani mă întinsesem la soare e acum complet sub apă.

La următoarea pauză luăm o gustare din desagă și ne pozăm în grup. Suntem cu speranța că ne vom descurca, aventura, că vom apuca să ne relaxăm, că ne va plăcea și poate se schimbă norocul cu vremea.

Drumul e asfaltat, dar trece rar câte o mașină. Și nici sate nu sunt. Doar câteva case de vacanță (cred) pe ici-colo. La market am oprit scurt pe la începutul zilei. Avem ce ne trebuie.

La locul unde îmi imaginam că stăm să facem o cafea, opresc doar câteva secunde, să fac o poză, căci Victor doarme. Oricum nu e soare și tânjim după liniștea și confortul unui camping. Cam devreme în tură, dar asta e realitatea.

Ieșim din zona de pădure și încep satele / orășelele. Ultimul punct în care ar avea sens să ne răzgândim și s-o luăm spre Geilo. Neah, spre munte să fie! Când ajungem în Gran luăm gaz pentru primus de la magazinul sportiv și intrăm la supermarket să alerge puțin Victor. Afară toarnă cu găleata. Poate se mai calmează ploaia până terminăm cumpărăturile. Suntem oarecum relaxați căci mai avem puțin până la camping. Se cere alăptare și un snack între timp.

Ceilalți ajung înaintea noastră la locul de dormit de azi. Campingul până la urmă nu era ce credeam, dar există loc de adăpost de ploaie. Probabil era un complex de tabere… nu știu. Cert e că nu mai căutăm altceva acum. Nu e nimeni pe aici și avem unde să punem corturile. Am putea să folosim și mesele existente. Ca să nu mai zic că descoperim și o chiuvetă cu apă caldă. Lux.

Ies destul de mulți kilometri azi, dar am pornit la 9 și asta nu e tocmai ușor de făcut în configurația noastră.

Seara, la apus, facem o plimbare scurtă până la lac și gătim ceva la primus, pe prispa unei căsuțe închise.

E 11 seara. Suntem toți în corturi. Victor și Ștefan au adormit, iar eu stau pe mobil și trimit pe grup ruta și salvările de pe hartă. Tot iau la analizat harta, poate îmi vine vreo idee…

Link rută Strava, ziua 2 Norvegia2023

#3: 18 iulie, marți, lacul Jarenvatnet (lângă Gran) – Lyngstrand Camping Selj / 55km, 400m+

La 6 e forfotă în cort.  Și lumină multă. Cred că pe la 7.30 ieșim, după ce strângem ce e înăuntru, ne jucăm cu Victor, îl schimbăm, cremuim, etc și încercăm să ne revenim din clasica senzație de “nisip în ochi” din fiecare dimineață.

Strângem corturile, le lăsăm puțin la uscat, încercăm să redistribuim lucrurile mai bine în coburi, copii se joacă sau mai bâzâie, mâncăm, lăsăm bineînțeles curat si la mese și la zona cu chiuvetă. E soare și plăcut acum, dar prognoza e încă cu ploaie în fiecare zi… Refuz în continuare să mă încred în ea.

Plecăm puțin decalat, în funcție de somnul celor mici, dar ne reunim pe parcurs. Avem de pedalat pe drumul mare. Marius nu e prea încântat de asta. Cam greu să le împaci pe toate – să fie zbor direct, să ajungi instant la zone mai sălbatice, pe drumuri forestiere  ideale, departe de mașini, dar să te simți în siguranță cu copiii, etc. Nu e foarte aglomerat, dar nici senzația de sălbăticie nu o ai. Soarele e încă cu noi.

Azi mergem aproape toată ziua cu lacul Randsfjorden în stânga noastră. E al 4-lea ca mărime din Norvegia. Dacă vrei să faci turul lacului, e o rută de aprox 150 km și un concurs în luna mai, pe cursiere, iar în fiecare sâmbătă e întâlnire de antrenament. Cool.

Eu mă simt bine pe aici. Îmi place peisajul, chiar dacă nu e ceva mega spectaculos. Normal că nu-mi place când trec prea multe mașini pe lângă noi, dar nici nu am așa o mare problemă cu asta. Știu cum am întors rutele pe toate părțile înainte să plecăm și am avut de făcut alegeri. Dacă am reuși să ne relaxăm mai mult cu somnul ghindocilor și să oprim în mai multe locuri, puțin mai departe de drumul mare, sunt convinsă că ar fi mai apreciată zona și de restul grupului.

Când vin norii mai “supărați” punem ochii pe hambarul de la o casă pentru adăpost. Iese proprietarul și-i cerem permisiunea. Tipul e foarte drăguț, ne povestește de concursul de MTB cred (eu n-am fost prea atentă // *Mirela m-a lămurit ulterior, se numea Traktor Bike) pe care îl organizează în zonă și îi invită pe Victori la micul loc de joacă din curte. Ploaia n-a durat mult.

Mai picură, mai iese soarele, mai o pauză de ronțăit ceva sau schimbat de scutece, mai un supermarket. Case simple, păduri și lacuri. Ar fi și un loc de joacă fain în drum, dar nu mai apucăm să profităm de el.

Pe la 7 seara ajungem la campingul unde vom rămâne peste noapte. Ne-am dori să stăm două nopți undeva, dar vrem cumva să merite să rămânem, să putem face poate plajă / baie în lac sau o drumeție. Oare reușim să ajungem pe vreme decentă în prima zonă țintă, pe lângă Beitostølen? Nu știu ce șanse avem.

Pe la 8.30 seara cortul e pus, băieții au făcut dus și se mai profită de ultimele raze de soare pentru gătit și jucat. Îl adorm pe Victor apoi ies și eu din cort și stau până prea târziu, aruncând câte un ochi la cum dorm ai mei în cort.

Link rută Strava, ziua 3 Norvegia2023

Ce e funny e că am recorduri personale pe multe segmente. Asta din simplul motiv că nu mai opresc în toate locurile care îmi fac cu ochiul. Nițel cam pe fugă e sentimentul de acum, chiar și atunci când pedalăm puțin.

#4: 19 iulie, miercuri, Lyngstrand Camping Selj – Dokka Camping / 26 km, 250m+

Dimineață grea, mai ales ca m-am culcat după miezul nopții. Victor Jan a adormit pe la 9.30 aseară, iar Victor S pe la 11. Al nostru s-a tot trezit, iar dimineață n-a fost chip să-i prelungesc măcar nițel somnul. Cealaltă familie are un mic noroc, după chinul cu adormirea de aseară și, după o repriza sănătoasă de plâns noaptea, au reușit să bage somnic pana la 9. Io-s deja cu bateria spre zero și răbdarea mi-e limitată. Mă duc la un duș fierbinte și clasicul minut de apă rece. MĂ TREZESC. Hai că mă simt decent acum. Între timp băieții se joacă la nisipar.

Azi încercam să nu ne grăbim, să simțim cumva că suntem în vacanță. Plecăm abia la 12 din camping și totuși parcă tot nu am apucat să ne bem liniștiți cafeaua 😀. Mai avem de lucru la capitolul relaxare…

Începutul pedalatului e greuț. Victor a decis că e prea obosit acum ca să mai adoarmă în caleașca lui. Mai bine se pune pe plâns :(. Cred că îl chinuie și creșterea unei măsele. Ne oprim la joacă, plimbare, își revine puțin, apoi adoarme în primele minute de pedalat.

Ne reunim cu ceilalți și continuăm până la Dokka Delta (Dokkadeltaet), o rezervație naturală din drum, unde am propus să facem un popas. Eram încrezători că cei doi își vor continua somnul, cât timp noi vom sta la o cafea. N-a fost sa fie. Ne-au ciuruit și țânțarii aici. Dar până la urmă a fost plăcută oprirea. Plus ca asistăm la un prim mic moment simpatic între Victori. Se iau pe rând de mânuțe și se joacă împreună. Par câteodată să-și vorbească pe limba lor.

Pedalăm puțin azi. Mai vine câte o ploicică, mai iese soarele. Nici nu știi dacă are sens să te mai echipezi de ploaie. Ba mi-e frig, ba transpir.

Ajungem în camping destul de devreme, după o oprire la supermarket și o cafea. Aflăm că e festival și că o să fie haos. Gălăgie încă nu e, dar copii sunt oricum dezastru la capitolul somn. Nu ne sună prea bine asta. Durează multicel să alegem locul de cort cu tot felul de criterii, gen aproape de baie, de locul de joacă, departe de zgomot, în special cel de la șantierul de lângă și altele.

Poate poate se leagă ceva tura asta ❤️

Joacă, masă, pus cortul, scurte plimbări prin camping, baie și imediat parcă se face seară. E aproape 9 seara și se încearcă ultimele stoarceri de energie la locul de joacă, dacă tot e soare.

În miez de noapte, în timp ce alăptez să-l readorm pe Victor la una dintre multele treziri, se aud plânsete din cortul de lângă. Să fie oare amândoi chinuiți de dureri de dinți? Victor J. doarme și acasă la fel, cu multe treziri, dar pentru V.S. nu e tocmai obișnuit. Dragii de ei ❤️

De cate ori verific prognoza, refuz să cred că așa va rămâne. Încă am speranțe… Ploaia nu ar fi așa o problemă dacă am fi fără copii pe aici. Însă când nu reușesc să adoarmă sau nu mai au chef să stea în caleașcă și trebuie să te oprești în locuri nepotrivite, pe ploaie… e parcă cam mult disconfort. Plus că aș fi dat soarele de care am avut parte zilele astea, pe vreme bună când ajungem în zona montană, unde visez să rămânem câteva zile să explorăm la pas. Să o tăiem direct spre Lillehammer, să rerutăm complet? Nu știu.

Link rută Strava ziua 4

Urmează în alte postări următoarele zile, săptămâni din vacanță 🙂 Până la plecarea din iulie 2024 (tot în Norvegia 😂), sper să termin povestea din 2023.