Ruta: Altstätten (Baumert) SG - St. Anton AI (1100m) - Oberegg - Berneck - Altstätten, Elveția. Data: 4 februarie 2024. Echipa: Ștefan, Monica și Victor (2 ani și câteva zile)
35km, 775m+, 3 ℃
Început de februarie. Iarnă …tot ioc. Mersul la schi se amână iar, alegem tură de bicicletă. Duminica trecută am fost pe deal, prin Speicher, de data asta vrem să coborâm și să pedalăm pe Valea Rinului până la o plajă la Bodensee, unde să se joace Victor prin nisip, iar noi să ne luăm vitamina D. Dar ceața, veșnica ceață… umple iar valea. La primele ore ale dimineții până și la noi e prezentă, dar până plecăm ne inundă soarele. Nu știu dacă aș mai putea locui în vale, când văd atât de des de aici mare de nori sau cel puțin un “pâlc” pe acolo.
Deci iar la deal și ne orientăm mai târziu pe unde continuăm.
Prima țintă – o cafea și joacă la St. Anton AI, apoi somn de voie pentru Victor. Povestea de săptămâna trecută se repetă însă, iar V. bagă un somn scurt pe prima urcare. Începutul îmi iese mai bine azi – nu mai pun N straturi pe mine la început, să transpir ca nebuna. Peisajele sunt tare faine, voie bună. E prima dată cu bicicleta pentru mine până pe vârfulețul local unde am ajuns de multe ori în alergare. Ce fain se văd munții Alpstein, cu tot cu vârful Säntis.
Un mic popas îl facem pe vârf, unde vântul bate cam tare și se simte frigul nu tocmai potrivit pentru pedalat. Cam 2-3 grade pe aici. Ne adăpostim pentru o gustare pe băncuța mini-muzeului de pompieri. Are V cu ce să-și clătească ochii. Ne întoarcem la pedalat până la un parc de joacă pentru copii din Oberegg, unde e cam multă umbră și ne intră frigul în oase. Nu mai e relaxarea la soare de duminica trecută, dar merge.
Ceața în vale s-a dus, însă ideile de rute spre Bodensee se evaporă și încercăm să alegem cea mai comodă variantă. Coborâm în Berneck, mergem la un loc de joacă clasic din vale și-apoi “doamne ajută” cu urcarea înapoi spre casă.
Dacă data trecută m-am îmbrăcat prea gros pe urcare, de data asta am făcut greșeala pe coborâre. După ce am înghețat în parc ar fi trebuit să scot din bagaje toată artileria grea, mănușile groase, pufoaica, etc. Dar am așteptam până nu mi-am mai simțit mâinile de frig și m-a chinuit disconfortul. Noroc că e totuși vreme bună, suntem în zonă ok, aproape de casă. Victor stă ca boierul la adăpost, în caleașca lui galbenă, cu sac de dormit și pernă, cărți, snack-uri și jucării. În Heerbrugg oprim la o cafenea și ne revenim.
O perioadă mai lungă stăm la stadionul din Balgach, joacă cu mingea și puțin la nisip. Soare și voie bună. Abia reușim să-l corupem pe Victor să plecăm că poate mai apucă să ațipească puțin.
Drumul prin vale e bine bătătorit de noi în ultimii ani.
Începem urcușul din Altstätten – centru spre casă. Picioarele îmi sunt deja grele. Facem un popas pe la jumătatea urcării, să se dezmorțească Victor, iar eu să-mi trag sufletul. Prindem apusul pe drum și încheiem a doua mică tură de bicicletă în 3 pe anul ăsta. Poate totuși mai vine și zăpada… măcar de un săniuș pe deal.
O zi reușită pentru noi, aș zice. Ajung transpirată toată căci n-am avut de gând să scot pufoaica pe urcare. Poate cândva o să accept și o bicicletă electrica, dacă tot ne-am mutat la cucuieții din deal.
Leave a Reply