Perioada: 08-11 februarie 2018. Destinația: Neustift im Stubaital - Stubaier Gletscher (Ghetarul Stubai), Tirol, Austria. Echipa: Ștefan, Monica, Ștefan, Jessi și-o zi cu Mihai și Simona.

Joi dimineață plecăm cu noaptea în cap spre Austria, în formație de patru. Prima zi de schi e cruntă. Am dormit 4 ore azi noapte și e clar că nu mi-au fost suficiente. Înca nu m-am învățat minte, se pare. Monica, nu mai merge cu nopți albe sau cu prea puțin somn, nu mai ai 20 de ani! În fine, azi totul e să supraviețuiesc și să apuc să fac măcar câteva ture, că doar n-am plătit degeaba skipass-ul. Ar fi fost mai inteligent din partea mea să rămân la mașină pentru un pui de somn și apoi să merg la un schi lejer de tură. Poate țin minte asta pentru o dată viitoare. Urcăm pe ghetar și avem noroc să fim acum deasupra plafonului de nori. In vale era vremea mohorată, dar aici, sus, e soare. Altitudinea mare plus oboseala imi fac cadou o durere cap enervantă, că nu-mi ajungeau cele de spate și de burtă. Mă mai plâng mult? Bucură-te de soare și schiază cum poți. Încerc să mă păcălesc cu un vin fiert. Nop, nu merge. Încă unul? Neah, e și mai rău acum. O cafea? Nici aia… Dar priveliștea e tare faină în stațiunea asta și încerc niște zâmbete chinuite.

Zăpadă e din belșug, iar pe sus, la peste 3000m, zici că a împrăștiat cineva sclipici în aer.

Cu toate că suntem în plin sezon de schi căci e vacanța copiilor, stațiunea nu prea e aglomerată. Chiar mi-era ușor frică de haosul care ne va aștepta în februarie.

Jessica învață azi sa schieze. Primele două ore stă cu un instructor, apoi urc și eu cu ea, cu teleschiul mic, de câteva ori. Mai schiez puțin singură, apoi cobor cu baieții pentru ultima tură spre vale, pe o pârtie faină, lungă și mai neamenajată. Un chin bun de final, cu unele zone mai dificile căci nu se vedeau hopurile. Am schiat cam puțin azi, dar până mâine sper să-mi revin și să recuperez. Pentru începători e cam aiurea că nu pot coborî pe schiuri până în parcare. Sunt obligați să ia gondola la întoarcere.

Vineri e zi cu soare și ger. Ajungem cam târziu pe pârtie, din păcate, dar am apucat să mă odihnesc și azi capul s-a mai liniștit. Câteva coborâri mai în forță, apoi o coborâre cu Jessica care începe să se descurce bine pe pârtiile ușoare. Spre finalul zilei simt că mă mai lasă forțele puțin. Coborâm printre ultimii, pe partiile goale.

Hai ca azi a fost mai bine. Îmi plac pârtiile de aici și am găsit mereu câte una aproape liberă, unde să alunec fără stres că intră cineva în mine. În seara asta se merge la saună. Tre’ sa zic pas azi. Uf 🙁
Mâine la 8.30 pe pârtie! Gata, am zis! Nu se mai poate așa.

Sâmbătă plec cu Ștefan mai devreme, când Jessi cu Ștefan A. încă dorm. Azi ne întâlnim cu Mihai și Simona, să refacem echipa de la revelion. Pfoai cum e dimineața! Azi noapte a nins și acum lăsăm propriile urme pe pârtiile cu puf, în timp ce soarele ne face să uităm că-s minus 16 grade. Lume foarte puțină. Ah, ce fain e! Da, știu, am mai zis asta. Capul nu zice nici pâs. Sunt în stare bună de funcționare. Ne pare rău că Ștefan cu Jessi ratează așa ceva.

În mijlocul zilei facem o alegere proastă, să coborâm până la bază pe o pârtie închisă. Chin la greu pe un drum îngust, cu viraje scurte printre bulgări de zăpadă înghețați. Bleah. Ne scoatem pârleala cu o altă pârtie neamanajată, pe care ne ard bine mușchii (pârtia 13).

Ultima coborâre e ușor criminală, după ce-am schiat azi mai mult decât în primele două zile la un loc. Nu se vede nimic și a început să ningă. Chiar stau ușor stresată cu Ștefan A., să n-o ia prea mult în stânga unde țin minte de ieri că nu ar fi ok să cazi.

Seara ieșim la un Après-Ski simpatic, într-o căbănuță mică de lemn, cu lume pusă pe băut și dansat. Corpurile obosite care trăgeau la patul moale au fost greu de urnit, dar a fost drăgut până la urmă și n-am stat exagerat de mult.

Duminică se decid și ceilalți să nu mai rateze dimineața, mai ales ca se anunță vreme bună. Nu suntem chiar primii pe pârtie, dar reușim totuși pe la 9 să fim în gondolă. Mda, azi e mult mai multă lume. Din păcate, soarele n-a mai fost chiar așa drăguț cu noi și ne-a cam lăsat pe mâna gerului. Pe sus i-a mai dat și cu vânt tăios. Dar am insistat și am schiat și azi multicel. Încă o zi d’asta simt că n-ar mai intra fără una de pauză înainte.

Un mic grup urcă pe schiuri de tură. Vin dinspre o vale pe care am pus ochii din prima zi. Ai, ai, ai… cam vreau și eu pe acolo, mai ales azi, când sunt prea mulți schiori pe unele pârtii.

*un mic curcubeu, cadou de final de sejur

*pe singura pârtie deschisă pentru coborârea finală

Foarte multe locuri unde poți schia off-piste în stațiunea asta. Bună treabă. Dacă te țin picioarele e și o coborâre lungă de la 3210m (Wildspitz), până la 1695m (Mutterberg), cam de 16km în total (prima jumătate ușoară, apoi pe o pârtie mai neamenajată “ski route”). Ce n-am găsit însă pe pârtiile de aici… o cabană mică, rustică, cu mâncare și muzică pe placul meu.

Și de final așa… melodiile sezonului. Să chinui și pe alții cu ele :)))