Data: 26 octombrie 2024. Destinația: rezervația naturală Fohramoos, cu plecare din mica stațiune de schi Bödele, Voralberg, Austria. Echipa: Monica și Victor (2 ani și 9 luni).

O zi de vineri cu soare la înălțimi, când valea este, ca în mai toate zilele din perioada asta, în ceață. Încercăm să profităm? Am descoperit de vreo două săptămâni un loc pe hartă ce pare interesant, raportat la apropierea de casă – o rezervație naturală, Fohramoos, asemănătoare cu ce am mai văzut prin nord.

Câteva detalii aici: https://naturvielfalt.at/schutzgebiet/fohramoos/. Oricum, ceva mai diferit de peisajul clasic din împrejurimi. O zonă mlăștinoasă aflată la peste 1000m altitudine.

Nu prea se aliniază planetele azi, dar insist. Multe merg anapoda și-s la un pas de a mă întoarce din drum. Curios… că azi dimineață am reușit la ies la o alergare chiar faină în jurul casei care să-mi dea energie pentru restul zilei.

*alergarea matinală de lângă casă

Gândul era să petrecem toată ziua pe poteci, poate găsim și un loc de joacă amenajat și-o cabană să mâncăm la prânz. Realitatea e că suntem gata să pornim pe traseu abia pe la ora 3. Mai trebuie doar să-l încalț. Doar că i-am uitat încălțămintea acasă. O, nu! Norocul face că n-am apucat să strâng tot de prin mașină și am găsit niște adidași subțiri de oraș. Orice e perfect acum. Porniiim!

Ajungem rapid la un mic lac și intrăm în pădure, pe un drum forestier.

Trecem de o zonă cu ceva case de vacanță (cred), apoi începe o potecă cu multe rădăcini care-l țin în priză pe Victor și merge cu spor pe bicicletă. Pietre, rădăcini, denivelări – toate-s bune să-i mențină interesul. Chinga, cu care îl mai trag la deal când obosește, o folosesc azi pe coborârile care i se par prea înclinate și îi e teamă că prinde viteză prea mare. Adevărul e că frâna de mână e doar pe față și nu cea mai eficientă. Pe asfalt frânează cu tălpile, dar pe pietriș sau pământ nu prea îi iese. Cam 2 km sunt până ieșim din pădure și ajungem la zona țintă – Fohramoos. Avem noroc de soare și tare-mi place aici. Și da, îmi trezește amintiri din nord. Victor e entuziasmat de poteca-podeț și de peisaj.

Nu e foarte mare deschiderea asta, dar e de efect. Continuăm prin pădure unde se distrează iar cu rădăcinile și pauze de aruncat lemnișoare în apă.

Decidem să revenim în poiana inundată de soare pentru un picnic. Sunt locuri pe niște bănci, dar rămânem pe iarbă căci acolo-s câini… Singura chestie care nu i-a plăcut lui Victor a fost mulțimea de câini, cei mai mulți legați în lesă, de pe traseu. A prins o super frică de ei 🙁

Ah, ce bine intră momentul ăsta! Mângâiați de soare și cu voie bună ❤️

Cum am plecat pe traseu foarte târziu, nu prea ne permitem să zăbovim mult pe aici. Am uitat să pun frontala la loc în rucsac. Ruta continuă prin pădure, pe potecă. În zonele mai mlăștinoase, e din lemn. Victor merge ba pe jos, ba pe bicicletă și, surprinzător nițel, deloc în brațe.

 

Revenim la forestier și ne intersectăm cu zona de schi, unde cred că o să venim la iarnă să testăm. Pe coborârea finală îl apucă alergarea. Așa, cu plăcere evidentă 🙂 Au ieșit cu toată învârteala cam 5 kilometri cu foarte puțină urcare.

Pe drum spre casă aflăm că o să avem musafiri. Ne bucurăm de un apus superb, deasupra norilor și intrăm cu mașina în ceața densă din vale. Vizibilitatea e la minim, tare enervant pentru ochii mei obosiți.

Mi-a plăcut aici, iar picnicul în doi a fost highlight-ul turei.

 

*Link ruta Strava: www.strava.com/activities/12742066260

*cu ocazia asta mai pun pe lista o drumeție scurtă din zonă, care mi se pare interesantă pentru “duminica în familie”, de mers cu copiii: Quelltuff Gebiet Lingenau

*mi-a plăcut parcarea cu plată din Bödele – s-a pornit automat aplicația de EasyPark când am trecut de barieră și s-a oprit când am ieșit. N-a fost nevoie să fac nimic. Probabil sunt deja multe așa, însă pe mine m-a surprins plăcut; *existau din ce am observat și parcări fără plata, dar mai puțin comode