Ruta: Altstätten centru - Schollenmühle - Valea Rinului - Spielplatz Frutzspitz (Austria) - Wichenstein See - Altstätten, Elveția. Data: 9 martie 2024. Echipa: Ștefan, Monica și Victor (2 ani și o lună)

Link rută Strava

28km, 8 ℃ și alertă de vânt

Încă un weekend pe lângă casă. “Duminica în familie” poa’ să fie și sâmbăta, dacă e vreme mai bună de o activitate în 3, așa cum și cazul acum.

În sfârșit nu se mai vede dimineață ceață în vale. O ieșire mai scurtă cu bicicletele pe Valea Rinului, cu oprire la joacă la un Spielplatz (loc de joacă amenajat) salvat de mult în lista de “to go”  iese weekendul acesta învingătoare. Cobor cu mașina în vale și o las în centru în Altstätten căci avem după prânz de mers la o petrecere de zi de naștere și apoi poate reușim să ajungem până în Lindau.

Bate vântul, dar hei… nu plouă  🙂 Ștefan cu Victor pornesc de acasă cu bicicleta. Ajungem în parcare în același timp. O luăm pe drumuri pe care am mai pedalat de o mie de ori.

Oprim la Schollenmühle, unde am făcut și prima ieșire “mai lungă” cu Victor în caleașcă, pe când avea 3 luni. E mereu plăcut aici, să te relaxezi, să faci un picnic, să te uiți curios în jur sau să privești berzele. Sunt multe cuiburi aici. E un centru de informare, într-o mică rezervație naturală – Bannriet, cu diverse informații legate de biodiversitate. Micul muzeu e făcut într-o fostă fabrică de turbă, folosită în trecut pe post de combustibil.

Victor poate alerga în voie aici, are pietricele cât cuprinde, are ce vedea interesant, inclusiv un trenuleț.

Chiar e îngrijit locul, dar la modul neinvaziv.

Continuăm spre pista de bicicletă de pe malul Rinului cu un scurt stop de un croissant și cafea, dacă tot e un Bäckerei deschis. Trecerea podului e cu fanfară – de la vântul puternic care trece printre zăbrelele de metal. Urmează o luptă cu vântul. Lui Ștefan îi cresc țepi de arici, așa mult “iubește” vântul, mie îmi crește cheful de aventură. Are sechele de la drumul cu bicicleta până la muncă, pe când stăteam în Berlin. Abia mergem cu cea mai mică viteză și vântul din față. Victor vociferează și 1 km se simte cât 10 :)) Își revine repede când vede nisipul de la locul de joacă. Parcă e puțin mai ferit aici.


Revenim la pedalatul împotriva vântului când observăm că e momentul să-și facă somnul de prânz. Un somn pe care tinde să îl refuze, că l-a cam prins joaca aici.

Ne întoarcem pe alt drum, pe “la broscuțe”. Îi spunem așa locului fiindcă aici a fost prima data când am văzut atenționare pentru șoferi să meargă cu atenție că între anumite ore, într-o anumită perioadă, traversează broscuțele strada. E doar clasica pista de biciclete care trece pe lânca micul lac Wichenstein și zona protejată de lângă.

Ce bine că nu avem iar de urcat dealul din fața noastră până acasă? :))

Ajungem prea repede înapoi în oraș. Ne mai învârtim puțin ca să atingă Victor un minim de somn de prânz, apoi o intrare scurtă la Landi, schimbat în mașină și mers la o zi de naștere. Plecăm destul de devreme căci mai avem un drum până în Lindau (Germania) și înapoi. O zi destul de productivă, în care am reușit să petrecem și ceva timp afară.

Mâine alergăm  cu rândul.