Destinația: Norvegia, circuit din Oslo (aeroport), prin Beitostølen și Lillehammer, cu bicicletele și cortul.
Perioada: 24 iulie - 6 august 2023. Echipa: Ștefan, Monica, Jan Victor (1an și 6 luni), Mirela, Marius, Victor S (1 an și 7 luni)

A 4-a parte a jurnalului: zilele 12-14, Randsverk – Skåbu – Øvre Svatsum – Forset

Jurnal primele 4 zile și o introducere: Norvegia bike & camp 2023, aventuri cu copilași și ploaie / #1 Oslo – Dokka
Jurnal zilele 5-7: Norvegia bike & camp 2023 cu copilași și ploaie, #2 Dokka – Beitostølen
Jurnalul zilele 8-11: Norvegia bike & camp 2023, aventuri cu copilași și ploaie / #3 Beitostølen – Randsverk

#12: 27 iulie, joi, Randsverk – Skåbu / 46km, 640m+

La trezire e încă înnorat, dar pe la 10 iese soarele. Strângem ca de obicei repejor cortul și bagajele mari, apoi încercăm să ne bucurăm de locșor, de liniște și de vremea ok.

Băiețeii aleargă desculți prin iarbă 🙂 Luăm masa fără să ne streseze ploaia. Micile bucurii 🙂 Pe la 11 reușim să pornim mai departe, spre Lillehammer, dar cu o parte din drum forestier și ceva urcări. Am zis să evităm mare parte din valea mare și drum principal. Alegem drumul mai puțin umblat, poate un plus de aventură. Nici pe Strava heatmap nu apare prea multă mișcare pe aici.

Ajungem repede la șosea și urmează o zonă cu asfalt ca-n palmă. Și acum, scriind expresia asta, mă întreb cum s-a ajuns la ea… Că nu pare palma cea mai fină și dreaptă chestie.

Opresc la un mic chioșc / recepție de ceva căsuțe, sperând să găsesc scutece în principal, dar nu e cu noroc. Au 10 produse maxim, în total. Mă mulțumesc cu niște snack-uri de drum și o cafea 🙂 Cu ocazia asta îi pierd puțin pe ceilalți.

Ah, pădurile astea! Și ce binevenit e soarele! Victor adoarme. Mașini trec foarte rar pe aici.

La râul Sjoa oprim doar de o poză, căci dorm cei din caleștile galbene. Ar fi mers un popas pe aici, tare bine arată (localizare google maps). E si o mică parcare lângă, poteci și siguri s-ar găsi și de pus cortul. Pentru noi e prea devreme să ne oprim… Plus că avem nevoie de aprovizionare.

Încă puțin și se termină asfaltul. Intrăm pe un forestier foarte bătătorit și ok de pedalat, chiar și cu trăsurile. Victor nu e cel mai mulțumit la zgâlțâielile mai mari, dar merge.

E așa bine acum, dar se și văd norii de ploaie spre care ne îndreptăm. Căutăm loc de popas și prelungim până dăm de un fir de apă. Nu ne ajută, că nu reușim să ajungem la ea, dar găsim un mic adăpost cu masă. Lux. Dezmorțire pentru ghindoci și pregătit masa de prânz.

Profităm cât putem de pauza de ploaie. Chiar reușesc să vorbesc puțin la telefon cu familia. Pornim târziu mai departe, după ce considerăm că și-au atins cât de cât copiii nevoia de mișcare.

Pierd flask-ul de apa cu filtru și mă întorc după el. Cam mult timp se duce aiurea cu asta, dar nu pot să accept că-s așa aiurită, în condițiile în care nu prea stăm bine cu ce apă mai avem cu noi și nici izvoare n-am văzut pe aici, din care să îmi vină sa beau direct. Până la urmă îl găsesc. Nu-mi scăpase, ci era doar “pus bine”. Cred că era doar un test de genul “aaa, vrei să stai cât mai mult relaxată? ia vezi, ceva basic, accepți situația fără să clipești?”

Urcare + forestier = viteză destul de mică, așa că Victor are destule ocazii să fie nemulțumit, somnul făcându-și-l deja. Oprim de câteva ori la cerere. Ploaia bineînțeles că ne prinde sau mai bine zis o prindem noi. Și iar nu prea se potrivesc condițiile cu un wild camping cu copii. Pauză scurtă, apoi încă o ploicică, apoi iese și soarele.

Decidem să rămânem la campingul din Skåbu (https://www.bustad-hyttetun.com/index.php/nb-no/). Parcă nu e cel mai tentant loc, iar locurile de lângă masă sunt în pantă, dar nu mai contează. Și de aici se văd munțișori, pe care așa aș alerga nițel! Îmi fac în ciudă să tot trec pe lângă ei, fără să le testez potecile.

Victor deja vociferează cât urcăm ultima pantă. E târziu, e normal. Avem un minim de confort aici și nu ne plouă cât pregătim cina. Se renovează campingul și avem doar un mic duș pentru toți la dispoziție, fără acces la bucătărie, cum e obiceiul pe aici.

Cică a plouat fără încetare toată luna iulie. Nu e tocmai o treabă obișnuită. În iunie a fost soare mai mereu. Na… asta ne e norocul acum.

O să mă învăț vreodată minte să mă culc la o oră decentă? Când sunt atât de obosită, de atât de multă vreme…. Mereu simt nevoia de timp de limpezit capul seara. Timp în care aș putea recupera somn… Dar nu intră, nu reușesc. Ziua sunt cam agitată în jurul nevoilor lui Victor în special… seara mai pot opri puțin învălmășeala de gânduri sau măcar să am senzația că încerc.

Noapte bună!

Link ruta Strava ziua 12: prima parte, a doua parte (n-am pornit ceasul la timp)

 

#13: 28 iulie, vineri, Skåbu – Øvre Svatsum / 38 km, 490 m+

Trezire matinală, strâns cortul ud, mic dejun, gătit pentru prânz, jucat și profitat de soarele de dimineață. Știm că ne așteaptă și clasica ploaie mai încolo, cândva. Nu ne facem griji :))

Nu știu când trece așa repede timpul. E trecut de 11, mai am de spălat vasele, apoi o oprire la market. Victor începe să dea semne de oboseală.

Am plecat din campingul din Skåbu mult prea târziu se pare pentru nevoile lui Victor și după ce am făcut refill-ul de la supermarket n-a mai fost chip să-l ajutăm să se calmeze, să poată adormi. După o oră și ceva, cu alăptat, drăgălit și spre final puțină joacă în locul plânsului, reușim să revenim la voie bună și se suie în călească. E deja trecut de 1.30 la prânz. Celălalt Victor e ceva mai înainte, a adormit mai repede. Al nostru se mai joaca puțin și pică lat. Îl ajută și viteza de pe coborârea de la început.

Urmează urcarea mare a zilei cu momente de liniște după micul chin de mai devreme și admirat în jur. Păduri, poieni, platouri și poteci după care tânjesc.

Ce-aș mai rămâne pe aici prin zonă. Nu sunt pregătită să-mi iau la revedere de la munți înainte să îi fi simțit mai aproape tura asta…  Acum, pe soare, par atât de multe locuri tentante de rămas peste noapte! Dar continuăm. Ba nici măcar nu oprim într-o zonă faină căci deh… Victor doarme și știm că o să vină ploaia și că mai să pedalăm azi.

Uite, măcar până pe vârfulețele astea din zare! Se poate?

Ne reunim cu restul echipei și curând oprim de nevoie în dreptul unui mic butic al unei doamne foarte simpatice. O farmacistă din Lillehammer, cu casă de vacantă pe valea asta, unde vine câte o lună vara, pictează, coase, tricotează și vinde ce face. Băieții au primit câte o perniță – bufniță din lână, iar noi ne-am semi-relaxat la o cafea cu vafe. Aș fi luat și o pictură dacă eram cu mașina.

Mici momente. Deschidem termosul cu paste pregătite de dimineață. În prima fază Victor nu e tentat. Începe Ștefan să mănânce, devine și Victor interesat. Vine și celălalt ghindoc. Gustă și pare că îi place. Ștefan îi hrănește pe amândoi, care deschid gura mare să li se mai dea. Parca-s la concurs. Simpatici foc 🙂

Iarna, de prin octombrie până în mai cică e zăpadă multă pe aici prin zonă. Locuitori permanenți nu prea mai sunt. Doar case de vacanță.

Vine ploaia fix când suntem pe picior de plecare. Ne echipăm și-o tăiem din loc.

Curând încep nemulțumirile ghindocilor. Plouă destul de puternic. N-avem de ales. Tragem pe dreapta și o ora încercăm să calmăm spiritele, facem haz de necaz, “distracția” e în toi. Ne relaxasem prea tare la cafea.

Reușim să mai pedalăm puțin, dar al nostru iar se supară tare. l-or fi luat și durerile de măsea, nu stim… Oprim, alăptez, ne jucăm, aflăm că putem să rămânem aici să punem cortul. E aproape ora 6 seara. Mirela cu Marius sunt deja la locul de întâlnire, după o coborâre lungă. Clar nu se mai întorc aici. Posibil să dormim separat noaptea asta.

Suntem într-un loc unde îmi imaginam că vom face o pauză de plimbare – Helvete Potholes, care s-ar traduce ca “găurile iadului”, (https://www.visitnorway.com/listings/helvete-nature-park/177416/ ) – sunt cam cele mai mari din zona asta nordică, formate acum vreo 10.000 de ani și cică ar merita vizitate. Cea mai mare are vreo 40m adâncime și 25m diametru.

Până la urmă Victor își revine și continuăm încă 20 minute pedalatul până la un supermarket non-stop, self-service (Nærbutikken Svatsum) și un loc de dormit unde ceilalți au ajuns deja. E un teren de fotbal cu iarba încă netunsă, niște copăcei și foarte aproape de zona de măsuțe, loc de joacă și un wc rudimentar, dar curat. Nu-s case în jur, n-avem pe cine să deranjăm. Nu e foarte pitoresc, față de multe locuri de pe drumul de azi, dar e cu tot ce ne trebuie.

A ieșit si soarele intre timp. Probabil a ajutat și asta la calmarea lui Victor. Iuhuuu, soare și coborâre și ne așteaptă  un loc de unde putem cumpăra chestii bune, nu? 🙂

Punem repede cortul și mergem cu Victor la locul de joacă. Se simte bine, râde și aleargă. Improvizăm rapid o cină pentru el și îl ducem la somnic.

Pe la 9.30 seara ies din cort și mai stăm la o vorbă până după 23. Victor se trezește. Alăptat și notat puțin în jurnal. Se apropie de ora 12. Brrr cat de frig s-a făcut. Ce bine că am reușit să-l corupem pe Victor să accepte sacul se dormit. Ne chinuim de vreo 2-3 luni. O să mai trag o pereche de pantaloni pe mine și sper să adorm curând.

Link ruta Strava ziua 13

 

#14: 29 iulie, sâmbătă, Øvre Svatsum – Forset / 30 km, 80m+

Ne bucurăm de luxul unei dimineți însorite, cu iarba cât de cât uscată, măsuțe și loc de joacă unde copiii pot alerga desculți. O plăcere să-i observi binedispuși.

Plecăm înainte de miezul zilei ca să prindem, ca de obicei, somnul băieților pe drum.

Norii încep să se adune, dar nu la fel de supărați ca ieri. Azi e zi scurtă, cu minim de urcare. Pe aici e un gen de pădure și vegetație care nu mă îndeamnă deloc la wild camping. Deja intrăm în zona joasă. Rămân cu speranța să ne iasă ceva drumeții pe munțișorii din zona Lillehammer.

Vine și ploicica, e de-a casei. 14 zile consecutive deja cu ploaie. e clar un record între toate vacanțele mele din Norvegia. Și n-au fost puține.

Să nu care cumva să avem parte de o zi în care să fim complet relaxați cu vremea…. Ploaia devine laitmotivul turei din 2023.

Temperaturile au început să crească, mai avem bucăți din zi cu soare, în funcție de cum ne mișcam, dar prognoza nu lasă loc de un semn mic de soare… măcar acolo, de păcăleală. Să ai măcar o speranță. Hai că la noapte pare să fie senin :))

 

Ajungem devreme în campingul din Forset, după vreo două ore de pedalat. Vrem zi scurtă azi, în special pentru Victori.

Punem corturile si pregătim prânzul la adăpost. Ne-au lăsat la teresa privată acoperită.

După prânz ieșim la plimbare și joacă prin orășel și încă o scurtă intrare la supermarket. Câțiva picuri de ploaie, puțin soare și-un curcubeu.

Revenim în camping, Victor al nostru la joacă și duș, celălalt în calească, la operațiunea “adormire”. Asta a fost soluția optimă găsită de Mirela și Marius în vacanță.

Somn ușor!

Link ruta Strava ziua 14

Mai avem încă o săptămână de pedalat.