Destinații: Elveția - Heididorf și Val Müstair, Italia - la mare, lângă Veneția, Austria zona Innsbruck. Perioadă călătorie: 18 mai - 30 mai 2023. Echipa: Monica, Ștefan, Victor 1 an și 4 luni. Partea 1 - Elveția.

Vacanța din mai e deja clasică, căci sunt câteva zile libere oficiale și profităm în fiecare an de ele. Multe idei ne vin prin minte. Am vrea o tură cu bicicletele prin Elveția, spre Val Müstair, dar vremea pare prea dură pentru Victor. Să mergem undeva la cald? Ne răsucim de multe ori și schimbăm ideile după vreme, starea noastră, oboseala sau alte chestiuțe. Până la urmă plecăm cu mașina și combinăm drumeții, poate o tură de bicicletă în funcție de vreme… poate un mers la mare. Victor face și un tratament perioada asta, de care trebuie să ținem cont în decizii. Ne adaptăm pe drum.

Joi, 18 mai – Heididorf

Azi, cu puțin înainte de amiază, am plecat în vacanță. Fără planuri anume, doar cu variante în cap și un sentiment plăcut, după o cafea băută pe balcon, la soare. Suntem fericiți. Victor trage un pui de somn și cum se trezește foarte aproape de casă, ne cam dictează prima destinație :)) Nu vrem să forțăm nota, ci să ne bucurăm de timpul liber împreună.

Parcăm lângă Heididorf și facem o plimbare până în sătucul turistic și înapoi. Sunt multe parcări în zonă cu spații amenajate de picnic și poteci peste tot. Merita venit la relaxare sau la o tură cu bicicletele.

N-am vizitat ce era cu plată, dar am luat un fluier din lemn și ne-am bucurat de peisaj și vreme. O parte pe asfalt, o parte pe poteci ușoare. Mult verde crud.

E 11 seara. Am decis să rămânem într-un camping din apropiere – Waldcamping Landquart. Băieții dorm amândoi în cort, după o bătaie cu pernele, multe râsete și voie bună. Victor adormise devreme, dar după 40minute s-a gândit că mai are energie de consumat. Credeam că e final, dar nu e prima dată când mă înșel. Nu contează. Mă topesc nițeluș când mă uit la ei. În seara asta ghindocul a ales să doarmă pe perna cu floricele și fluturași 🙂 Culcarea finală a fost după 10 și a avut o nouă noapte grea. Tot în seara asta aflu ceva vești proaste, d’alea de îți cam taie respirația și se împletesc sentimentele de tristețe cu cele de fericire pentru momentul prezent și toată dragostea care simt câteodată că explodează. Ok… siropoșenii. Se mai întâmplă.

Victor are un sac nou de dormit și sperăm să îl obișnuim cu el până la plecare în Norvegia. În mod normal nu suportă nicio păturică pe el și să nu care cumva să aibă șosete sau picioarele acoperite că face clar greva somnului 🙂

Link plimbare Strava: www.strava.com/activities/9094157830

Vineri 19 mai – Müstair

Joacă multă în camping, ba cu Ștefan, ba cu mine. E o curte interioară cu ceva spațiu verde, un tobogan, un coș de baschet, un leagăn și câteva jucării și mașinute, numa’ bună de băut cafeaua în timp ce urmărești sa fie copilul în siguranță. Punem și campingul ăsta pe lista locurilor de venit la weekend din când în când. Strângem cortul si catrafusele cu rândul și plecăm la amiază spre Italia. Pe drum decidem să rămânem în Val Müstair, locul unde visam inițial să venim într-o tură cu bicicletele. Prognoza pentru următoarele două zile a devenit decentă și ne asumăm niște dârdâială pentru minunăția asta de loc.

Victor adoarme rapid în mașină și îl ține peste 2 ore, așa că nu mai oprim nici măcar la Coop.  În pas e încă destul de multă zăpadă.

Ajungem în Müstair, facem cumpărăturile de la un mic Volg și îmi dau seama că va trebui să gătesc, contrar planului. Pe aici nu sunt șanse să găsesc borcane cu mâncare pentru copii.

Ne plimbăm prin orășel, admirăm, inspirăm și apoi mergem la camping. Cel ales e încă închis se pare, dar clar vom reveni aici. Arată foarte fain, cu locuri prin pădure. Ne întoarcem la campingul mai mare. Toate bune si frumoase. Plouă din când în când, dar nu foarte tare. Stăm pe afară până îl ia somnul final pe ghindoc. După adormire, ies la niște paste făcute de Ștefan la primus. Friguț bine pe aici.

Sâmbăta, 20mai – Val Müstair

Aseară Victor a adormit devreme, pe la 8 seara. N-a fost chip să intre în sacul lui de dormit, așa că l=am acoperit cu geaca de puf pe spate, după adormire.  La 9 seara deja era treaz, disperat că avea picioarele puțin acoperite. Haha. Apoi trezirea de pe la 10-11, mai lunguță, mai cu plânsete, mai cu chin… apoi însă… surpriză! A dormit până la 5 dimineața. A 5-a zi din viața lui când doarme așa mult legat. Alăptat prelungit până pe la 6 fără ceva, apoi joacă în cort cu tati, cât eu încerc să mă țin de noul obicei care simt că mă ține în viată sau mă rog, pe o linie de plutire – un duș rece în fiecare dimineață.

E încă foarte frig și totul ud, dar Victor e echipat și are ghetuțe cu Goretex 🙂 Se joacă toată dimineața prin camping și pe la ferma de lângă. Eu încerc să gătesc pentru prânz, să luăm la pachet.

Nu mai plecăm cu mașina, caci V. e deja obosit și ar adormi până la punctul de pornire pe traseu. Bună alegere. A închis ochii în primul minut de plimbare. Pornim direct din camping. E super fain și aici în vale, cu păduri superbe. Un amestec de zade, brazi și mesteceni, liniște, câmpuri cu păpădii înflorite și un miros perfect.

Trecem pe lângă un mare party /concurs de trageri. Bubuie în jurul nostru, dar Victor e în somn adânc și avem noroc că nu se trezește. În schimb îl deranjează un motociclist… partea bună e că încă îi este somn și se lasă cărat în continuare, admirând în liniște împrejurimile cam juma de oră până adoarme la loc.

Prima parte drumul ne poarte prin întinderile de păpădii înflorite și pe alocuri presărate cu “nu mă uita”, panseluțe galbene și ceva floricele roz. O nebunie!

A doua parte e preponderent prin pădurea de poveste. Apuc cu ocazia asta sa fac un video cu bunica. Sunt rarități din păcate convorbirile cu familia, ce să mai zic cu prietenii…

Ce poteci ușoare, dar faine! Suntem cam la 1500m altitudine. Cu alți drumeți nu prea ne intersectăm. După încă o oră de somn se trezește final, nu departe de un loc cu măsuțe ochit de Ștefan pe drum, așa că facem cale-ntoarsă. Rămânem la masa de prânz și la joacă peste o oră. Decidem să ne întoarcem cu autobuzul până la camping, iar Victor merge integral bucata până la stația de autobuz, cu opririle de rigoare ici colo, dar totuși cu o direcție 🙂 Crește prea repede. Serios Victor, e o mică țeapă crescutul ăsta :))

Cât timp așteptăm autobuzul, Victor își găsește job pe aici – măturător profesionist. Pare să-l acapareze total activitatea asta.

Joacă la camping, mini “distracție” cu dușul lui Victor, care nu îi este deloc pe plac, în special când nu are o cadă pentru bălăceală și joacă.

*prin camping

Reușim o culcare ceva mai devreme azi.

Rută Strava: www.strava.com/activities/9108054383

 

Duminică, 21 mai / Ofenpass – Pass dal Fuorn

Pentru azi ne gândeam să facem o tură cu bicicletele, însă cum ieri nu am mai ajuns în zona mai înaltă, am prefera sa explorăm potecile din pasul Fuorn *2149m, așa ca drumeție să fie și azi.

Joacă cu foarte multă bâzâială, pregătiri, un mic dejun care iar nu e pe placul lui Victor, alte încropeli si mărunțisuri… și e trecut de 10 deja, în condițiile în care trezirea e mereu foarte matinală. Ștefan propune să plecăm mai repede și să gătim prânzul în locul de pornire pentru drumeție. Bună treabă.

Parcăm puțin mai jos de pas (aici). Eu ies la alergare cu Victor, iar Ștefan încropește prânzul. Nici ăsta nu e pe placul lui Victor. Bine… cu doi canini care tocmai au spart gingia… nu mă aștept să mănânce ok prea curând. Plânsetele cu voce de trezit un sat sunt la ele acasă perioada asta. Dragul de el.

Pare că e pregătit de somn. Îl punem în rucsac și pornim spre pas. Adoarme în primele 10 minute. Tot aici am parcat și când am fost într-o iarnă la schi de tură. Dar e clar total diferit peisajul acum. Sunt mega entuziasmată de locul ăsta, de pădure, poteci. Și nici alți drumeți nu sunt.

Intr-o oră ajungem în pas, unde trebuie să traversăm șoseaua. Motociclete și somn ușor la Victor = clar trezire… asta e. Sperăm să readoarmă în liniște, ca ieri.

Doamne cum e poteca asta! Fac un milion de poze. Mai pun si mobilul deoparte din când în când, să nu stric plăcerea de a face pași pe aici. Un single trail perfect. Mă imaginez alergând pe aici o zi întreagă. Mai mergem puțin ruta 45 – Nationalpark Panoramaweg. Harta și detaliile despre rută se găsesc aici. Noi am mers foarte puțin pe ea.

Victor devine din ce in ce mai vocal, nu îi mai iese adormitul. Pare și în dureri de la dinți. Îl iau în brațe și ne întoarcem la o căbănuță din apropiere, care sperăm să fie ceva refugiu. E frig și bate vântul. N-ar strica un mic adăpost pentru Victor. Din păcate e ceva privat, dar profităm de masa lor. Rămânem aici la niște reprize zdravene de plâns, alăptat, ciugulit. Își mai revine cât de cât și aleargă prin poiană.

Începe ploaia. O tulim repede spre mașină. Se cântă, se râde, se plânge, iar se râde. Și ne minunăm în continuare de cât de frumos e. Ajungem înapoi în pas și o mai luăm puțin în cealaltă direcție. Ups, e trecut de ora 4 și Victor adoarme…. asta înseamnă cel mai probabil culcare după ora 10 și noapte mai greuță.


Ne oprim înainte de mașină la un loc de popas amenajat și de acolo Victor ne surprinde cu un mers în pas vioi, cu mici coborâri și urcări făcute cu o lejeritate care ne uimește nițel. Luăm și cina aici. N-avem de ce sa ne mai grăbim acum.

Pe la 7 seara o luăm spre camping, Victor își consumă energia debordantă pe trambulină, spălăm rufe, vase, etc, iar pe la 10 ne retragem în cort. Noaptea e cu destul de multe treziri, însă nu foarte grave.

Rută Strava: www.strava.com/activities/9114566327

Luni, 22 mai 

Am fi putut forța o drumeție și azi, mai ales că e vreme foarte bună, dar din diverse motive alegem să avem o dimineață mai relaxantă. E greu de avut asta în realitate cu Victor, dar oricum… ne bucurăm de momentele de stare ok ale ghindocului, strângem cortul, bagajele, pregătim mic dejun pentru V. în varianta “degeaba, că azi doar cere mâncare, eventual o bagă în gură, dar nu o și înghite. Ziceam și că mergem la un spațiu fain de joacă, descoperit alaltăieri în pădure, dar nici asta nu ne iese. Partea bună e că nu ne stresăm.

Profităm și azi de trambulină, consumatorul perfect de energie pentru Victor.

Decid să venim în zonă cât de des putem, chiar si doar pentru un weekend. Avem destul de mult de condus de acasă, dar merită efortul.

Direcția Italia pentru azi. Aleg două campinguri intermediare în drum spre o destinație la mare, pe lângă Veneția. O să oprim în funcție de cum evoluează lucrurile cu somnul lui Victor si răbdarea lui de a sta in mașină. Oprim la niște cumpărături rapide pentru mâncarea lui V. în special și ne întrebăm cum vom rezista căldurii. Am condus doar vreo două ore, dar am adăugat vreo 15 grade. Totul pare să se petreacă în reluare. Pentru noaptea asta stăm la un camping micuț (Camping Penisola Verde), pe malul lacului Caldonazzo, pe undeva pe lângă Trient.

De la 5 grade noaptea în cort, la pantaloni scurti și tricou.

Urmează relaxare la mare și un weekend în Austria.