Traseu: Altstätten - urcare cu tren până în Gais - la joacă la "Streichelfarm Gais" - prin pădure spre Hoher Hirschberg - intoarecere cu trenul din Schachen. Data: 8 octombrie 2023. Echipa: Ștefan, Victor (1 an și 8 luni), Monica, Lusi ("buni"), partial cu Andrei, Claudia și Miruna.

Rută – link Strava

După două drumeții de duminică organizate binișor, a venit una la care am revenit la “amețeală”. Sâmbătă seară încă nu suntem deciși ce/cum facem mâine. Încercăm să împăcăm toate gândurile/preferințele. Să fie cât de cât ușor pentru mama, sa nu fie drumul prea lung, poate mergem și cu alți prieteni etc. După o dezbatere cam lungă revenim la ceea ce aveam în minte de rezervă, în caz că nu găsim ceva mai bun – să mergem la Streichelfarm (o mică fermă unde poți interacționa cu animalele) și o plimbare prin pădure prin zonă, până la cabana Sommersberg sau Hoher Hirschberg.

Reușim, spre marea mea surprindere să prindem trenul de ora 9, dar grăbind-o cam tare pe mama. Suntem în echipă completă, cu ghindoc, bunică și prieteni.

Ștefan e cu gândul la Bäckerei-ul din Gais (brutărie/patiserie/cofetărie), așa că întârziem intrarea pe traseu. Pierdem cam mult timp aici, iar Victor pare deja cam obosit. Drumul până la ferma cu animăluțe și loc de joacă e ușor, dar Victor nu e cu cel mai mare chef de mers la ora asta. Nu pot să nu mă minunez pe drum de tomberonul mare din sat, unde se aruncă la comun sacii de gunoi. Este impecabil și pe interior si pe exterior. Am făcut până și poze :))

La fermă ajungem abia pe la 10.30. Luăm cu 1 CHF o găletușă cu popcorn pentru animale și intrăm la oi și capre. Entuziasmul lui Victor se transformă foarte rapid în panică și plâns după ce o oiță se repedă să înfulece din găletușa lui.

E un loc simpatic de petrecut câteva ore cu copiii. Poți cumpăra carne proaspătă și lemne pentru grătar și să o pregătești lângă locul de joacă. Au băuturi, cafea, ceva gustări și lași banii în cutiuță. Mai vezi niște păsări, porci, oițe, probabil și vaci și cai în anumite perioade ale zilei. Acum sunt grajdurile goale.

Victor își revine și rămâne interesat de joaca la nisip, câteva coborâri pe tobogan și distracție pe trambulină. Animăluțele pentru care am venit rămân pe plan secundar. Doar niște papagali și niște păsări albastre ce îi mai atrag atenția. Îl desprindem cu greu de aici, dar insistăm căci i se vede oboseala.

Claudia, Andrei și Miruna s-au moleșit și se retrag spre casă. Noi continuăm drumul spre pădure să-i oferim condiții optime lui Victor pentru somnul de prânz. În mai puțin de 10 minute de mers în spatele lui Ștefan, adoarme. Nici nu apucă să vocifereze prea tare. Adună cam o oră de somn. O luăm spre cabana Hoher Hirschberg, însă renunțăm la ultimul urcuș și continuăm pe drumul forestier lin. Ici colo mai intru cu mama prin pădure să aruncăm un ochi pentru ciuperci. Nimic deosebit pe aici.`

După trezire Victor nu mai vrea să fie cărat. Următorii kilometri îi merge pe jos, pe forestier, poteci și pe lângă, în căutare de ciuperci. Încercăm să îi facem o introducere în bălăureală și să prindă gustul de a căuta “comori” prin pădure. Îi place momentan să găsească ciupercuțe ascunse 🙂

Mă simt așa bine cu Victor prin pădurice! Să-l văd curios de micul univers de aici 🙂 Să simtă mirosul, să urmărească fluturii, să dezvelească ciupercile cu bețișorul.

O chinuim pe mama cu muuulți pași prin pădure, dar găsește spre final o mânătarcă (hrib) perfectă, din care face o supă delicioasă în ziua următoare. Gustul copilăriei. Bunica și străbunica făceau supă d’asta destul de des. Străbunica obișnuia să pună hribii la uscat pe sfoară.

Luăm trenul din Schachen până în Altstätten. N-a fost cine știe ce tură pe munte și nici startul zilei n-a fost prea reușit, dar ne-a plăcut plimbărica prin pădure, în special ultima parte.

Suntem cam obosiți. Oprim totuși la terasă în Altstätten. Victor are încă o tonă de energie și aleargă fără încetare de colo-colo, să ude plantele orașului. Cred că cineva i-a băgat pe ascuns ciocolată sau energizant pe gât. Am strâns cam 15km de mers cu puțină diferență de nivel (vreo 250m+) și a fost cărat mai puțin de o oră și jumătate.

Reușește și să se unde din cap până în picioare de câteva ori. Măcar nu am cărat 3 schimburi de haine degeaba în rucsac.

Nu știu buni (mama mea) de unde mai are atâta forță să alerge după Victor. Dar noi să mai profităm puțin, nu? cât mai stă pe la noi, dacă tot au început să se înțeleagă așa bine.

În drum spre casă îl iau în cârcă și cât pe ce să adoarmă (nemâncat, nespalat, etc). Îl ținem treaz cu o gustare care-i mai da o super energie pentru încă cel puțin o oră de alergat și hăhăit cu buni prin casă :)) Noi ne cam scurgem.