Destinația: Norvegia, circuit din Kristiansand, prin Mandal și Evje, cu bicicletele și cortul (drum cu mașina până la ferry în Danemarca)
Perioada: 24 iulie - 12 august 2022. Prima parte a jurnalului: 24.07 - 02.08.
Echipa: Ștefan, Monica, Jan Victor (6 luni)

*Atenționare: jurnal luuuuung, scris în mare parte noaptea în cort, printre alăptări, plictisitor pentru lume, de suflet pentru noi, puțini kilometri, un milion de clipe minunate. Sincer, aș fi vrut să îmi notez fiecare secundă că uit de la mână până la gură. Detalii despre locurile prin care am trecut nu am scris. Poate revine cândva Ștefan cu povestea lui.
*Link album foto
*Ruta finală, neplanuită de la început:

O facem? Chiar o facem, nu?  De la începutul anului mă gândesc ce mult mi-ar plăcea să mergem toți trei în Norvegia de care mi-e așa dor, dar la cum au decurs lucrurile în primele luni, speranțele nu-s foarte mari.  Cu covidul si apoi cu burta mare a fost prea mare pauza cu tură în Norvegia. Prima parte fiind cu mașina tindem să punem prea multe lucruri în bagaj; nu ne dăm seama ce ne trebuie; încerc totuși să pun deoparte ce o să avem strict în tura de biclă, să văd dacă ne încadrăm în micile spații de prin coburi și Thule. La 6 luni încă doarme destul de mult în timpul zilei (cu mult tam tam, adică plânsete și alăptări, dar după ce adoarme în mașină, îl ține multicel) așa că avem șanse să facem destui kilometri într-o zi, bineînțeles și cu pauze lungi și dese.

Duminică, 24 iulie – la drum, cu mașina, înnoptare în Germania

Plecăm duminică dimineață, cu puțin înainte de ora de somn a lui Victor. Ieri am fi fost prea pe fugă cu bagajele și strânsul prin casă. Nu-mi place să las haos înainte de plecare că sigur ne întoarcem rupți de oboseală și e un mare plus pentru mine să mă aștepte un locșor ok de refacere. Ghindocul încă nu doarme deloc singur, așa că nu prea există minute “libere”.

Iuhuuuu, aventuuuură! Adoarme destul de greu, dar somnul durează o oră și jumătate. Până și eu reușesc să ațipesc câteva minute. Se pare că mișcarea l-a ajutat să lege ciclurile. După trezirea lui ieșim de pe autostradă spre cel mai apropiat orășel (Langenau), unde găsim un părculeț. Suntem prin apropiere de Ulm. Îi încălzim mâncărica la primus, mâncăm toți trei, ne mai jucăm și se apropie iar ora de somn. Înapoi la drum. Adoarme și mai greu de data asta, cu ceva plânsete, mai oprim, mai alăptez, dar până la urmă mai leagă iar aproape o oră juma, chiar și în condițiile în care am oprit să schimbăm șoferul. Asta da raritate. Că e în marsupiu, în cărucior, în brațe la alăptat, în trăsura lui galbenă, e important sa nu te oprești că pune și el stop la somn de cele mai multe ori. Oare câte vacanțe vor mai urma în care o să fie mai mult despre somnul lui și nu despre alte activități? :))

Și încă o oprire mică și încă una mai lungă la o terasă. Am reușit azi să conducem vreo 300km. Mie mi se pare o zi bună, peste așteptări, Ștefan însă visa să ajungem în Danemarca în două zile :)) Se pare că al treilea somnic de zi nu mai vrea să-l facă în mașină.

Ajungem în camping (Naturcamp Thulba, lângă autostradă, micuț, înghesuit, prăfos), pare că ațipește, dar nu… nu îi iese. Ne mai jucăm, se mai plânge, mai alăptez… abia pe la 9 și ceva adoarme în cort și se tot mișcă până ajunge pe burtă, pe diagonală, aproape în mijlocul cortului. Bine că l-am luat p’ăsta de 4 persoane, căci acum tot nițel înghesuiți ajungem să stăm. În sfârșit s-a mai răcorit. Eram mai devreme la limita suportabilității, cu apele curgând și copilul plângând. Sper sa reușim să ajungem în Norvegia. Trebuie sa fie mai răcoare, chiar și dacă valul de căldură o ia și el spre nord.

Suntem toți 3 în cort acum. Prima noapte din vacanță. Încep să mi se închidă ochii. Poate reușesc să recupez și eu ceva somnic. Mă apucă și râsul la gândul ăsta. Știu că imediat cum ațipesc un ghindocel mic și iubit o să vrea lăptic.

Luni, 25 iulie – la drum, cu mașina (Germania – Danemarca)
Când simt că mi se închid ochii încep trezirile fără număr ale lui Victor. Sunt trează și când respiră diferit… sau când se pune pe burtă cu nasul prea băgat în saltea. N-am norocul unor mămici care nici plânsul nu-l aud mereu. Cândva o să plătesc lipsa asta de somn… sau poate o scald și de data asta.

S-a făcut cam răcoare acum, după miezul nopții. E, hai că ne descurcăm cu păturicile din cort, mă gândesc. Sacii de dormit nu i-am mai scos din mașină la ce caniculă era la ceas de seară. Mare greșeală… Victor pare singurul care nu face frigul toată noaptea, în special de dimineață. Reușesc să ațipesc doar printre picături. Ba se pune Victor într-o poziție dubioasă, ba frig, ba alăptat, ba se trezește Victor că nu mai știe să se întoarcă înapoi pe spate (cred că asta îi e problema).

Pe la 7.30 decidem că o lungim degeaba în cort, ghindocul clar nu mai vrea să doarmă. Ștefan strânge imensitatea de cort, mai adun și eu ceva, spăl toate cele pentru pompat lapticul și… de duș nu mai am timp. Victor e deja somnoros. Trebuie sa o tăiem rapid din loc, ca să minimizăm plânsetele. Înapoi la drum. Avem noroc și adoarme repejor. Noroc cu Claudia că mi-a dat ideea să alăptez în cea mai incomodă poziție, deasupra scaunului de bebe din mașină. Așa adoarme cel mai repede. Hmm, poate ar trebui să țin pentru mine informația asta căci nu cred că e prea ok din punct de vedere al siguranței.

2 ore de somn. Nu mai contează că vrem la toaletă, că vrem o cafea și un mic dejun. Lăsăm burticile să facă scandal și continuăm până se trezește. Din păcate prima oprire e într-o parcare neprietenoasă, unde ajungem să luăm micul dejun, deși e amiază, la Burger King, iar micile zone de iarba sunt mult prea murdare, scârboase, încât să stăm cu Victor la joacă. Îi dăm să mănânce, alăptez puțin, apoi restul pompez și îi dau cu biberonul în mașină. Încă nu-mi vine să arunc laptele, la cât chin a fost cu alăptatul în primele luni. Încercam să îi luăm temperatura, dar nu pare că mai funcționează termometrul. Arată temperatura de afară… 33 de grade. Oribil. Încă nu-mi vine să cred că am făcut frigul azi noapte. Al doilea pui de somn vine iar cu mai multe plânsete. Dragul de el.
Pauza mare o facem iar într-o parcare de autostrada, din păcate. Păpăm o salată, ne jucăm cu Victor, întindem puțin și păturica. Suntem alungați puțin înainte de vreme de o furtună. Greu să-l conving pe Victor sa stea în scaunul lui de mașină, când nu e timpul de somn. Mai spun o poveste, mai zdrăngănim, se mai plânge, se mai râde, se mai alăptează… până la urmă vine si somnicul. Ce nu-mi place e că se încinge cam tare când stă în el, deși în mașină e răcoare.

Seara, destul de târziu, găsim loc într-un camping din Danemarca (Kruså Camping – mare, cu multe locuri de cort), imediat ce trecem granița. Joacă, păpică, somnic. Sper să reușesc să ies din cort după ce adoarme să fac un duș. Acest mare lux al unor mămici :)) Da, am reușit! Păcat că n-am avut parte și de apă caldă :))) M-am călit pentru râurile din Norvegia.

Marți, 26 iulie – la drum cu mașina, plimbări

Noaptea e cu destul de multe treziri, ca de obicei, iar la trezirea teoretic finală de la ora 5, l-am mai “păcălit” să mai bage o oră juma, punându-l pe mine. Dimineața ne întâmpină cu ploaie și frig. Realizez că am uitat cum e prin zonele astea, de am luat în special haine de căldură la mine. Bine că avem la dispoziție câteva zile de frig, să ne dăm seama cum să regândim bagajul de biclă.

Ce bine e cu cort mare! Ne-am chinuit ceva în tura precedentă de cu bicicletele și cu Victor, în cel vechi de două persoane. Ștefan strânge catrafusele și cortul, iar eu îl scot pe domnul “cel mai iubit bâzâilă”  la plimbare în marsupiu, să tragă un pui de somn, să se calmeze. Mergem până la un mic lac și ne bucurăm de răcoare. Ploaia s-a oprit. Când mă întorc, e totul strâns.

Mai stăm la joacă până se apropie ora lui de somn și apoi pornim spre Aarhus, unde stă Ruxi. Restul zilei o petrecem acasă la ei, cu copiii, cu joacă, povești și o plimbare scurtă pe lângă casă. Ne tot gândim ce să facem. De unde să începem tura de bicicletă? pe unde sa o luăm? Lăsăm mașina la Ruxi și pornim de aici? asta ar însemna înca 200km pe plat până la ferry. Sau parcăm pe lângă ferry? În Danemarca sau în Norvegia? Și tot așa. Până spre miezul nopții pare să se contureze o decizie. Vedem ce-o ieși.

Miercuri, 27 iulie – camping Danemarca, lângă ferry

Plecăm azi de la Ruxi, după masa de prânz a lui Victor. Avem ceva emoții. Ce-o fi iar cu el de plânge așa mult, fără să-mi pot da seama de ce? Apar si alți dințișori? L-o deranja iritația de pe piele? Burta? De ne-ar putea spune…

Ne ia ceva timp să refacem bagajul de biclă. La ce să renunțăm? Căci toate nu încap. Ajustăm și tot ajustăm.

Ajungem pe la 4 si ceva în camping lângă Hirtshals, de unde vom lua mâine ferry-ul către Kristiansand, Norvegia.
Deși a dormit tot drumul, ceva îl nemulțumește pe ghindoc și nu poate fi lăsat deloc să se joace singurel pe păturică. Facem cu rândul pentru a pregăti cortul, bicicletele și bagajul final pentru mâine. Mașina o să rămână aici în camping, contra cost. Foarte mulțumiți de “afacere”.

Mai facem o plimbare prin zonă, să mai tragă Victor un pui se somn, mai o joaca și un dans, că fac gimnastica-spectacol niște doamne pe aici, cu muzică tare în boxe. Culcarea finală e din păcate cam mult întârziată. Dar suntem oricum extrem de bine antrenați pentru nesomn :))

Joi 28 iulie / ferry Danemarca / Norvegia ziua 1 / 17km pedalați, 100m+ (Kristiansand – loc de cort)

Mda… o noapte cruntă, în care mă întreb dacă am adunat 2 ore de somn. A fost un frigălăăău! Când te coci în suc propriu acasă la peste 30 grade de atâta timp, cam uiți cum e o noapte la cort la 9 grade. Stresul a fost bineînțeles cu Victor, să mă asigur ca nu îi e frig. Oricum s-a tot trezit, am tot alăptat, l-am legănat, l-am îmbrăcat, luat în sacul meu, dormit pe pieptul meu, etc. Dimineață simt nisip în ochi. Dar gata, începe mica noastră aventură!

Totul e pe fugă de dimineață. Nu reușesc nici să mă spăl pe dinți. Facem ultimele retușuri la bagaj, în special după noaptea asta friguroasă, iar Victor tot bâzâie. La cel târziu ora 10 trebuie să o tăiem din loc.

Ce am observat în dimineața asta este că Victor a stat mult timp singur în funduleț, fără să cadă și s-a redresat rapid când s-a dezechilibrat. În picioare ar sta tot timpul, pe burtă și în fund nu prea mai vrea.

Am porniiiit!

Așteptăm mult îmbarcarea pe ferry, împreună cu motocicliștii. Pfff, cum e când dau drumul toți la motor. Cred că n-a avut parte Victor toată viața lui de atâtea noxe ca acum.

Drumul durează cam 3 ore și ceva, timp în care mâncăm, ne jucăm, încercăm să îl calmăm pe Victor, alăptări și doar un mic somnic pentru ghindoc. A, și 2 minute pentru mine și ceva mai multe minuțele pentru Ștefan, de stat cu capul pe masă.


Iuhuuu, am reușit! Suntem toți trei în Norvegia. Trecem puțin prin centrul orașului, care e drăguț, dar foarte aglomerat, apoi pe la o plajă din oraș ce ne întărește sentimentul de vacanță, apoi ne îndreptăm spre o mică plaja la vreo 7km de centru, unde am putea pune cortul în seara asta. Bine, nu înainte de a cumpăra pâinea la care visez de mult timp (Polarbröd cu ambalaj roșu) și alte câteva chestii d’ale gurii. Nostalgii, ce să le fac.

Da, locul unde am ajuns e perfect. Mai sunt vreo 3 corturi, mai vin localnici la o baie în apa rece. Ce limpede e! Ce dor mi-era de peisajul ăsta cu stânci și pini si mici plaje, chiar dacă aici suntem încă în zonă populată. Prefer clar nordul si zonele mai sălbatice, dar sunt foarte ok și restul.

Eu îl culc pe Victor, Ștefan se duce la o alergare. 22min și e înapoi treaz… Avusese câteva zile bune, de am crezut că gata, a trecut perioada de peste 2 luni cu treziri de peste 10 ori pe noapte. Dar a fost doar așa… un “uite că pot dormi și 3 ore legate, dar nu vreau” :))

Vin niște petrecăreți fix lângă cort, vorbesc tare, râd, ghindocul se trezește, normal. Trec pescărușii pe lângă noi, fac scandal, Victor se trezește. Când părea că se calmează seara, apare un motociclist, care nu ține cont de regulile de bun simț și merge cu motorul pe lângă cort, pe iarbă și apoi își pune cortul fix lângă noi. Gâga normal că se trezește iar și iar. White Noise-ul nu are efect la zgomote așa puternice. Mai pornește motorul de încă vreo 5 ori ca să-l pună mai bine, inițial pentru poză, apoi cât să stea ok, să nu pice în apă. Și nu era suficient. Trebuia să și tușească frecvent, cu putere. Victor tresare de fiecare data. Urmează încă o noapte friguroasă. Sper să ne descurcăm mai bine.

Ruta: link Strava

Vineri 29 iulie / Norvegia ziua 2 / 30km pedalați, 280m+ / Kristiansand – Åros

Iar 9-10 grade noaptea și treziri dese. La 5 dimineața se dă trezirea clasică, numa’ bine pentru a vedea răsăritul. Ce momente minunate cu puiucul ❤ Primul lui răsărit în Norvegia, unul pe care el nu o să-l țină minte, pentru mine va rămâne însă întipărit în suflet și sper să apuc să i-l descriu. Ce dor o să-mi fie de fiecare clipă împreună!

Mă simt cam distrusă de la lipsa asta continuă de somn, dar știam la ce mă înham cu venirea in Norvegia. Pe la 7 reușesc să-l mai corup la un somn mic și apoi începe joaca, strânsul cortului și micul dejun. Căpușele se plimbă în voie pe saltea… Oh, well, să sperăm că le găsim la timp dacă se înfig în noi.

Îl scot pe Victor la plimbare în port-bebe pentru un pui de somn înainte de plecare, dar nu reușește. Plânsete, mârâieli, urlete. Nimic nu funcționează, așa că mă întorc cu coada între picioare la cort. Mai încerc și aici tot felul de metode. Adoarme în brațe vreo 10minute. Hai sa strâng repede ce a mai rămas și să plecăm. Sunt șanse mai mari să adoarmă în caleașca lui galbena. Și așa a fost… pentru mai mult de două ore. Am fi fost tentați de diferite pauze, dar n-am vrut să îi stricăm somnul care a venit atât de greu.

Revenim in Kristiansand, cumpărăm rapid gaz pentru primus și continuăm drumul spre Mandal.

Ștefan are o rută de coastă salvată. Eu propun să ne luăm după semnele de ruta 1 de biclă. Nu mă așteptam să pedalăm atât de mult pe lângă autostrada. A mers repede, dar ne-au lipsit peisajele clasice după care tânjesc mereu și liniștea.

Decidem să ne retragem la primul camping, căci până în Mandal e prea mult și nu avem timp. Arată bine, cu o plaja mare, pini, loc decent de cort, pe teren nisipos. Ajungem devreme și teoretic am timp de un duș și o baie în mare. Practic, apuc doar să intru puțin cu picioarele, așa… de o poză și să fac rost de cartela pentru duș (singurul duș pentru ditai campingul), pe care nu mai apuc să o folosesc. Ne jucăm pe plajă și amenjăm culcușul. Atât de multe clipe de neprețuit… ce mai contează oboseala sau dușul sau micile certuri?

Seara avem parte de party ca în Costinești, acum 20 de ani. Se aude Mambo nr.5 :)) Tare atmosfera. Pentru Victor e doar un zgomot de fundal, destul de ok.

Rută: link Strava

Sâmbătă 30 iulie / Norvegia ziua 3 / 47km pedalați, 520m+ / Åros – Mandal

Se pare că diminețile s-au transformat în perioada perfectă pentru plâns. Primul somn de zi se tot amână sau durează 10-15 minute, oricât m-aș strădui.

Și se plânge și se tot plânge și ajung să mă critic că am fost la toaletă, că poate am ratat momentul perfect de adormit. Cert e că orele de plâns mă distrug mai tare decât nopțile nedormite. Măcar aici, în Norvegia, îmi încarc mai bine bateriile decât acasă, iar ziua nu mai e nevoie să îl car în marsupiu ore în șir pentru somn. După încercări nereușite de a-l ajuta să doarmă și o încercare de relaxare scurtă pe plajă, ne punem în mișcare cu bicicletele. Până la urmă adoarme. Trăsura lui galbenă rămâne lozul câștigător. De data asta nu mai vrem să îl lăsăm mai mult de 1h30-2h să dormiteze în caleașcă.

Azi nu mai mergem pe ruta directă, pe lângă drumul mare, ci alegem varianta mai pitorească, presărată cu un milion de mici urcări. Vremea e ideală pentru pedalat. Nici nu vreau să știu cum aș fi fost dacă mă mai bătea și soarele în cap toată ziua.

Încep să mă bucur mai mult de traseu și de acea relaxare mentală când ai puține obiecte, ești liber la schimbat planuri și simți mușchii chinuiți. Mă rog, lista de lucruri pozitive la turele cu bicicletele e tare lungă.

Avem noroc că am ochit la timp un loc perfect de pauză de prânz, pe malul unui mic fiord, cu iarbă perfectă, la o mini plajă, măsuțe și toaletă.

Stăm vreo două ore aici, apoi continuăm până în campingul din Mandal, Topcamp Sjøsanden.

Ajung în camping absolut ruptă în două. Îl culc pe Victor și rămân lângă el în cort. Oricum se tot trezește și sunt pe post de suzetă, dar mai reușesc să ațipesc câte puțin. Mi-e deja greață de la oboseală. Pe la 11 seara îmi revin cât de cât, mănânc ce a gătit Ștefan (care între timp a fost la supermarket, la alergat, la duș și a mai și gătit) și merg în sfârșit la un duș. Trebuia să o fac, nu mai puteam amâna momentul. Normal că Victor e deja treaz în miez de noapte și bâzâie :))

Ruta: link Strava

 

 

 

Duminică 31 iulie / Norvegia ziua 4 / plimbări în zona Mandal

Rămânem în sfârșit 2 nopți în același camping. Victorie! Pe vreme bună chiar cred ca e foarte faină plaja și-ar merge o băiță. Păcat că plouă toată ziua și e ceva mai grea organizarea. Dimineața e iar cu mai multe plânsete, dar până la urma iese ok ziua. În jurul campingului e o pădure cum îmi place mie mult, cu poteci perfecte de alergat. Aș vrea, dar nu mai sunt în stare, chiar și dacă aș reuși să găsesc o fereastră de timp pentru mine de juma de oră. Le explorez cu Victor în brațe. Inspir adânc, zâmbesc și-aș chiui nițel, dar l-aș trezi pe Victor :))

Ies două plimbări prin orășelul Mandal și prin pădurea de un verde crud ireal, miros proaspăt și pământ moale, în cea mai mare parte prin ploaie rezonabilă, shopping rapid, plus gătit și stat la mese la bucătărie.

Îmi plac casele lor albe, simple. Mai pui niște floricele și o lustră cu lumină caldă și devin perfecte.

Ne băgam toți trei destul de devreme în cort. Sper și la somn. Mâine vrem sa o luăm din loc, dar schimbăm direcția. Planul inițial, făcut oricum doar pentru situația în care toate merg strună, era sa mergem mai spre munte, dar ne e deja clar că e imposibil.
Buuun, nici noaptea asta nu e de refacere. E deja 11 seara și nu dormim încă.

Luni 1 august / Norvegia ziua 5 / plimbare cu pedalat 38km, 140m+ Mandal – Marnardal

Ora 1 noaptea. Frig rău. L-am tot acoperit treptat pe Victor, acum nu știu ce să îi mai pun. Degeaba are mâna băgată în pufoaică, tot sloi e. Se trezește parcă și mai des. Îl iau să doarmă pe mine, băgați amândoi în sacul meu de dormit până chiar nu-mi mai rezistă spatele și îl pun lângă, tot în sacul meu. Mda, trebuie să îi luam un sac de dormit de puf. Numa’ să găsim unul în care să și accepte să doarmă. Trezirea finală o declarăm pe la 6 si ceva dimineața.

Ștefan avea intenția să își facă alergarea la 5 dimineața, dar cu 10°, feels like 5° și oboseală… renunță. Încercăm să ne mișcăm repede și să fim pe fază cu Victor, să evităm pe cât posibil plânsetele. Strâng ce am prin cort, duc bicicleta la mese și îl iau pe ghindoc în port-bebe. De restul se ocupă Ștefan. Victor adoarme într-un final, în timp ce ne plimbăm prin pădurea fermecată, fără plâns, doar cu puțin cârâit. Prima victorie pe ziua de azi! E așa plăcut acum, cu soare si frig! Păcat de durerile astea de spate, șold și laba piciorului… mă cam destram :)) Râd eu râd, dar e de plâns.

După 30minute se trezește, dar insist cu plimbarea și îl ajut cum pot sa readoarmă. Îmi iese. Încerc să urmez mai cu strictețe planul lui de somn, poate poate…

Ștefan a făcut cafea, pregătit masa, spălat o hăinuță pentru Victor. E nițeluș nervos căci nu a reușit să găsească primusul și simțea că pierde timp prețios. Cunosc foarte bine sentimentul. În rarele momente de respiro nu știu ce să fac mai repede și dacă niște chestii banale nu ies, e greu să rămân zen. Încercăm sa plecăm la ora “perfectă”, încât să minimizăm plânsul și să adoarmă pe drum. Nu iese ca în plan, dar o dregem bine. Pedalăm deja prin zona neturistică, cu trafic minim.

E soare, dar nu foarte cald, iar vântul ajută la răcorire. Urcările sunt minime azi. O mică surpriză avem cu câțiva kilometri de drum neasfaltat, unde Ștefan se stresează destul de tare să evite gropile și să nu-l zgâlțâie prea tare pe ghindocul care doarme. Mie însă îmi place mult drumul, pe marginea unui râu, cu mici căderi de apă, zonă stâncoasă, pădure și fără trafic. Mereu am preferat părțile astea în Norvegia. Poate nu sunt cele mai spectaculoase, dar pentru mine sunt minunate și fără aglomerație. Mai trecem printr-un orășel cu case colorate sau pe lângă case izolate, înconjurate de pădure, cu grădini superbe, care mă cam fac să visez la o retragere.

Foamea pare să se cam arate la Victor și devenim ușor agitați. Suntem în căutarea unui loc mai bun de stat. Întrebăm și un localnic, dar nu ne place propunerea lui. Cu ochii deja formați găsim ceva ok pentru pauza de masă și joacă, un loc foarte drăguț, cu masă ferita de vânt, lângă un râu, presărat cu mici plaje. Ne surprinde ceva mai multă mizerie față de cum suntem obișnuiți pe aici, dar e decent.

Ajungem în campingul țintă, Villmarkscamp. E micuț și plin de pescari. Toată ruta asta pare una perfectă pentru pescuit, cu locuri amenajate pentru asta. Reușim să găsim un loc bun pentru cort, aș zice. Joacă, cina pentru Victor și procedura de culcare. Somnul de azi a fost ca la carte, adormitul de seara la fix. De ne-ar ieși zilnic treaba asta… problema e că mâine plouă tare toată ziua și nu știu cum o să reușească sa lege ciclurile de somn în cort. Poate mă lasă totuși vremea să îl scot la plimbare.

Gâgâlicea doarme. Ștefan s-a dus, în sfârșit să alerge. Eu aș putea profita de moment să dorm. Oricum nu pot părăsi cortul. Adoarme ca la carte în prima parte, dar asta nu înseamnă că e gata munca. În 30min e cu ochii deschiși :)) Iar eu mă tot întreb ce fac vecinii noștri de cort. Tot bat cu un ciocan în scoabele de la niște corturi mari și parcă se joacă cu ușile de la mașină. E, oricum, sunt lângă el pentru cele câteva treziri pe oră. Si totuși… de ce mai închid mașina, dacă au nevoie de N ori ceva din ea. Hai să respir adânc și să mă pregătesc mental de încă o noapte cu 9 grade și o zi cu ploaie.

Ruta: link Strava

Marți 02 august / Norvegia ziua 6 / plimbări prin ploaie, zona Marnardal

Noapte grea și friguroasă așa cum mă așteptam. Încerc să mă țin de programul de somn al lui Victor, chiar dacă plouă. Pentru nap-ul de dimineața e încă ok vremea, nu a început nebunia. Ceva joacă, bâzâieli și puțin plâns pentru început. Îl plimb în jurul campingului și reușește să doarmă cât speram, fără să ne plouă tare.

La al doilea somnic plouă deja cam tare. Îl iau tot în port-bebe, acopăr cu mai tot ce avem de ploaie și pornesc iar la plimbare. De data asta e cu mult plâns, dar până la urmă adoarme.

Chin mare să nu se ude și el. Ups, după vreo 40 de minute îmi dau seama că e cam fleașcă la piciorușe, așa că decid să mă întorc, chiar dacă îi stric somnul. Grea zi. Mult plâns, multe bâzâieli, oboseală psihică. Stefan a plecat cu bicicleta pe ploaia asta spre un supermarket. Îl aștept să mă ajute. Intru în mica bucătărie a campingului și îl schimb pe Victor, încerc să-l țin la cald și să-mi revin și eu. Urmează ceva “supraviețuire” cu puiucul într-un spațiu foarte mic, dar ferit de ploaie, încercarea de a ne usca hainele într-un uscător special pentru echipamentul pescarilor (adică preluăm și mirosul) și a ne face curaj pentru mâine, printre “nemulțumirile”, dar și zâmbetele iubitului nostru mic. Ah, zâmbetele astea care șterg orice!

Miercuri 3 august / Norvegia ziua 7 / plimbare și pedalat 42km, 500m+ /  Marnardal – Bornes Camping Kile Hægeland

Mă aștept să fie o zi a naibii de grea. Ploaie, urcări, plânsete. Dar de aici trebuie sa plecăm.

De dimineață facem totul pe mega fugă. Mai plouă doar mărunt din când în când, dar vin curând și ploi ceva mai serioase. Avem 1h30 la dispoziție din momentul în care se trezește Victor până când ar trebui să pornim la drum. Pare suficient, dar asta include schimbat, alăptat, jucat cu el, strâns cortul ud, făcut bagajele, luat eventual o gustare. De cafea sau un mic dejun normal clar nu e timp.

Pornim cu ceva întârziere față de plan, dar încă în grafic. Avem parte chiar de câteva clipe de soare. Victor se joacă în caleașca lui și ne așteptăm să adoarmă curând. E ora lui de somn. Dar nu… juma de oră nu zice nimic, e ocupat cu jucăriile și apoi își aduce aminte că e obosit și ca nu știe sa adoarmă. Așa că în următorii kilometri facem multe opriri pentru luat în brațe, alăptat, liniștit. După mult plâns vine și somnul până la urmă în locul unde plănuiam să facem pauza lungă. Deci nu mai oprim aici.

Oprim la singurul mini-market din zonă, unul continuă plimbarea cu Victor, celălalt face cumpărăturile în viteză. Apoi începem urcarea de care sunt îngrozită. Nu știu când o să-mi revin fizic, căci acum sunt praf după sarcina și naștere, cu toate străduințele mele. Îmi dau duhul pe urcări teoretic ușoare folosind “granny gear”. Din păcate, după vreo 150m diferență de nivel urcați, domnișorul se trezește. Probabil a fost ritmul de pedalat prea mic de n-a reușit să lege ciclurile. Plânsete, ploaie, fără locuri de oprit. Găsim curând o intrare în pădure, un fost drum forestier probabil și oprim. Noroc că am cumpărat umbrela acum juma de oră. Reușim să îi dăm de mâncare (și aia cu chin că pentru prima oară nu îi place oferta), să ne jucăm și să l ferim cât de cat de ploaie.


Continuăm urcarea. Încep iar plânsetele de somn. Oprim, alăptez, îl luăm în brațe, etc. Îmi vine ideea să îi punem muzica lui de relaxare în Thule și pornim. Se liniștește, se joacă, apoi adoarme fără alte plânsete.

Ajungem chiar devreme în campingul propus și cu pruncul dormind. Continui să mă învârt cu el pe aici, să nu se trezească. Între timp, Ștefan pune cortul. Ploaia s-a oprit, ba chiar soarele se joacă acum printre nori. Ce bine e devreme într-un nou camping! Ne jucam in nisip, spre disperarea lui Ștefan când vede cum îi intră peste tot :)) și cu tractorul de jucărie. Pentru următorul somnic îl scot la plimbare în marsupiu, iar Ștefan dă o tura cu bicicleta la supermarket.

Ca în fiecare seară – procedura de adormire. Stefan gătește și îmi pasează mâncarea și ceaiul în cort.

Spre miezul nopții îmi încerc norocul cu ieșitul la duș. De fiecare dată când să ies din cort seara, după ce îl readorm de câteva ori, ca să merg la un duș sau măcar spălat pe dinți, la întoarcere se aud plânsetele din depărtare. Uf 🙁 Urmează clasicele treziri dese până la 7 dimineața (seara culcarea a fost mai târzie).

Ruta: link Strava

 

Urmează partea a doua a jurnalului