Destinația: Norvegia, circuit din Kristiansand, prin Mandal și Evje, cu bicicletele și cortul (drum cu mașina până la ferry în Danemarca)
Perioada: 24 iulie - 12 august 2022 /  partea a 2-a: 4-12 august. Echipa: Ștefan, Monica, Jan Victor (6 luni)

Link prima parte a jurnalului

*Atenționare: jurnal luuuuung, scris în mare parte noaptea în cort, printre alăptări, plictisitor pentru lume, de suflet pentru noi, puțini kilometri, un milion de clipe minunate

Ruta finală, neplănuită de la început

Joi 4 august / Norvegia ziua 8 / plimbare și 27km pedalați, 150m+ Bornes Camping Kile – Evje
A trecut deja prima săptămână de Norvegia (vezi prima parte a jurnalului). Am supraviețuit, ne-am bucurat, stresat, ne-a plouat, ne-am extaziat. Prea scurta vacanța, am senzația că se va încheia în câteva clipe.

Suntem încă în Bornes Camping, în apropiere de Kile. Nu a început ploaia. După joaca de dimineață și strânsul catrafuselor din cort, îl scot pe ghindoc la plimbarea clasică de dormit. Azi nu mai plecăm devreme. Avem puțin de pedalat până la următorul camping și așteptăm al doilea somnic al lui. Măcar să prindem ploaia pe drum, când Victor doarme și e ușor de ținut la adăpost.

Surpriză… se dă trezirea după juma de oră și sunt la plimbare, cu el în marsupiu, departe de camping. Îmi rup spatele și suport toate durerile fix de pomană… Asta simt în momentul ăsta. Uit că îmi place aerul ăsta curat și ce văd în jurul meu. 30min… e semn că va urma iar o zi de bâzâială maximă din deficit de somn. Mda, îmi trebuie 10 minute libere să nu o iau razna.

Îl anunț pe Ștefan că vin și ca vreau puțin timp pentru mine, singură, să respir adânc. Din păcate vine iar ploaia. Altădată cele 10minute de liniște :)) Ne tragem puțin sufletul la masă, la un mic dejun pe fugă și-o cafea, cu bagajul pregătit și schimbăm o vorbă doua cu niște doamne îndrăgostite de Victor 🙂

Plecăm pe ploaie. E timpul de somn pentru Victor. Numa’ bine, ne gândim. Îi punem muzică, e liniștit. Dar curând începe să se chinuie cu adormitul. Începe cârâit din ce în ce mai tare, ploaia se întețește. Stefan se oprește să își pună și pantalonii de ploaie, eu încă sunt optimistă, am senzația că o să rezist fără.

Avem noroc si vedem semn de camping cu cafenea. Aici oprim. Ups, e închis, dar stăm puțin la adăpost de ploaie, sub o streașină, să îl liniștim pe ghindoc. Ne deschide totuși cineva și luăm o cafeluță. Ca să fie norocul și mai mare, ne spune că putem sta în căsuța de copii, de joacă. LUX! Așa că îi dăm de mâncare lui Victor și îl adorm apoi în brațe, pe fundal de muzică clasică. Îl mănânc! Mai că mi se închid și mie ochii. Vreau și eu o căsuță d’asta în miniatură. Ploaia s-a mai liniștit, sperăm să rămână așa. Mai avem vreo 15km de pedalat după ce se trezește. Iese și soarele mult promis? Chiar dacă vine cu sub 10 grade noaptea, e totuși mai ușor de organizat ziua.

Continuăm drumul și încercăm alternativa pentru bicicletă, însă nu e asfaltată și parcă se zguduie prea tare ghindocul. Mai facem o pauză de joacă, de ciugulit ceva, dacă tot a ieșit soarele. Ce-mi place vegetația asta… păduri de pini și brazi, plin de afine și bolovani.

Ajungem în Odden Camping din Evje cu gândul că vom rămâne mai multe zile dacă ne place. Și pare chiar fain. Mâncarică și-apoi la procedura interminabilă de adormit bebe. Iar a băgat mult prea puțin ziua.

Rută: link Strava

Vineri 5 august / Norvegia ziua 9 / plimbări Evje

Neața!

Prima zi în care am timpul meu de dimineață. Ștefan îl scoate pe Victor la plimbare, iar eu rămân în camping. In primă fază mă apucă un soi de disperare să fac repede cât mai multe. Mănânc ceva. Totul parcă durează prea mult. Fulgi nu mai fac că durează. STOOOP! Creieraș, hai te rog, liniștește-te! Stau 10min pe Facebook, citind o povestioară lacrimogenă de pe Humans of New York. Mă simt încă derutată. Gata, reușesc să iau o decizie. Îmi fac cafea, strâng ce avem aici în bucătăria campingului și apoi nu fac NIMIC. Mă duc la plajă, savurez cafeaua, sun o prietenă și pe bunica. Nici la telefon nu mai apuc să vorbesc. E sărbătoare când o fac.

Chiar reușesc să mă relaxez puțin. Aș fi putut ieși la alergare sau face duș. Puteam face multe utile, dar cred că în sfârșit am făcut alegerea bună pentru mine.

Urmează joacă în părculețul din camping si apoi ieșim toți trei la plimbare cu caleașca și cu port-bebe la noi.

In prima fază e curios, stă fără probleme. Când îl pocnește somnul începe însă plânsul. Într-un final adoarme la Ștefan în brațe. Ajung și eu (intrasem la supermarket), îl mută pe păturică, dar în 5minute se trezește. Uf, nu mai reușim sa îl facem să închidă ochii la loc. Ne resemnăm, îi dăm de mâncare, ne jucăm și decidem ca pentru următorul somnic să facem o drumeție cu el în port-bebe, pe unde a alergat Ștefan aseară. Din păcate am estimat greșit cât facem până la baza traseului, așa că rămânem doar cu o plimbare prin soare, pe șosea.

Descoperim locul de joacă pentru bebei, unde Victor e mega entuziasmat că are de ce să se tragă pentru a sta în picioare. Nu prea are răbdare. A venit mai repede pe lume, acum vrea să o ia la goană mai repede. Cină și iar somnic.

Ștefan e plin de nervi pe oamenii care vin în camping cu milioane de spații libere, dar ei se pun fix lângă noi și țin motorul pornit, trântesc ușile de o mie de ori, bat cu ciocanul în scoabe, vorbesc tare, au câini care latră etc… Normal că Victor se tot trezește. Mă oftic și eu, dar nu e normal să facă toata lumea liniște. Oamenii sunt în vacanță. Dacă știm că e bebe sensibil, consider că noi ar trebui să nu venim aici. Dar noi venim că oricum e sensibil și acasă, la pașii vecinilor :))

*Exemplu de somn de noapte: după rutina de seară, urmează alăptare (inițial încercam să nu fac asta, acum nu mai funcționează nimic altceva), 20minute alăptez, după vreo 10min adoarme pentru 23 minute. Stă treaz 45minute (timp în care alăptez pentru somn, dar nu îi iese, readoarme pentru 38min, se trezește, readoarme repede (vreo 5min fără alăptat, doar cu mângâiat, pupat). După 10min iar se trezește. Readoarme foarte rapid și apoi o întreagă poveste până dimineață. M-am plictisit să notez. Câteodată apuc să ațipesc între trezirile lui, câteodată nu.

Sâmbătă 6 august / Norvegia ziua 10 / plimbări Evje

Ieri a vorbit Ștefan la recepție să ne mutăm de la cort la căsuță. Parcă e prea frig noaptea pentru Victor. Plus că duminică plouă, iar luni, când vrem să plecăm devreme, nu va mai fi nevoie să strângem cortul. Deci avantaj căsuță.

Inițial plănuisem o alergare de dimineață, dar mi se pare ca nu s-au aliniat astrele pentru asta. După joacă, băieții pleacă împreună la plimbare pentru primul somnic, așa că apuc sa merg relaxată la baie, să fac un duș mult visat. Mai apuc să îmi pregătesc micul dejun și să dau cafeaua în foc :)) Dă-i și curăța… nu mă mai enervez că pierd timp prețios. Râd și gata.

Pentru al doilea somnic, îl plimb eu prin pădurea fermecată, iar Ștefan strânge cortul și iese la o alergare. Mă tot repet, dar îmi plac așa tare pădurile astea, cu pini, cu pământ moale și cu afine. Din păcate nu ajung să culeg fructe de pădure cu el in brațe.

Ne mutăm la căsuță. Hihi ce tare! Nu știu cum o să încap cu Victor în patul ăsta mic, dar sunt suficiente avantaje aici încât să mă bucur de mutare. A fost și ieftin.

Pentru al treilea somnic încerc să îl culc în pat, să mai salvez spatele. Rămânem surprinși. Reușesc să mă ridic de lângă el, rămân doar la supraveghere și doarme fără trezire o oră. Uau! Probabil simte diferența de confort.

Joacă, joacă, joacă, apoi băiță (profităm de cădița pentru bebei din camping și de faptul că nu face frigul în cort după baie), apoi cereale cu lăptic de seară, alăptat și pregătirea de somnul lung. Iar ne minunăm. Doarme o oră fără sa fie nevoie de intervenție. Oricum are mai puține treziri noaptea asta. La miezul nopții deschidem un geam ca s-a făcut mult prea cald, deși nu am pornit încălzirea.

Duminică 7 august / Norvegia ziua 11 / prin camping

Afară plouă, Ștefan renunță la ideea de a face o tură de bicicleta de vreo 80km pe malul Byglandsfjorden, fără bagaje. Vrea să se relaxeze și el. Așa că ne jucăm toți trei cu pufoșilă, cel mai iubit flăcău din lume (eee.. fiecare zice așa de odrasla lui, știu ). Somnicurile tot aici le facem, chiar dacă nu reușim să i le lungim. Rămâne cu clasicul 23 minute / somn. Pe ploaia asta ar fi complicat să îl menținem uscat, plimbându-l în marsupiu, iar în caleașcă adoarme când e tras cu bicicleta, nu și când e folosit pe post de cărucior.

Azi lenevim. Nu e tocmai cel mai ușor de făcut asta. Mai luăm încă o cafea și o pâinică dulce cu cardamom. Stefan citește pe terasă. Io-s cu pruncul în pat. Îi veghez somnicul și scriu în jurnal. Mai profităm puțin și de locul de joacă special amenajat, unde poate să se tragă de diverse și să stea în picioare, marea lui plăcere perioada asta. Pe Victor îl scoatem doar la plimbări destul de scurte azi, cât e treaz și curios, iar în rest, încercăm să petrecem o zi liniștită. Asta da raritate!

Pregătim ce putem de azi pentru plecarea de mâine dimineața. Vrem să o facem cât mai devreme, înainte de primul pui de somn al lui Victor.

Luni 8 august / Norvegia ziua 12, cea mai cea / 77km pedalați, 770m+

Dimineață suntem cu toate cele pregătiți, cu planul pentru minutele dimineții făcut. Ah, ce dimineață frumoasă! Ne luăm la revedere de la campingul în care chiar ne-am simțit bine. Aș fi explorat eu mult mai mult zona, dar e ok și ce a ieșit. Uf, chiar ne apropiem de final, nu?

Miercuri avem ferry-ul către Danemarca, așa că avem doua zile la dispoziție să ajungem înapoi în Kristiansand. Am mai discutat despre rută, dar eu nu prea am fost atentă la detalii. Avem însă un singur camping intermediar așa că facem ruta cât sa oprim la el. Stefan verifică drumurile, să fie asfaltate și fără tuneluri interzise. Încercam să evitam și drumurile mari. Când îmi zice cât avem de urcat, zic că e exclus așa ceva pentru mine, dar nu știu cum mă amețește cu datele că înțeleg (prost) că până la urmă e puțin se urcat. Și ce sa vezi! Au trecut abia 10 km și am urcat deja dublu față de cât mai așteptam, cu ultimele puteri. Ghidocul doarme și încerc să nu mă opresc, așa că stau cu pulsul peste 180 toata urcarea mai înclinată. Pare ireal ce zice ceasul, dar totuși… mă cam simt de pulsul ăsta.

 

Ce bine îmi pare că am înțeles greșit. E minunat drumul, necirculat, prin păduri de pini, brazi și mesteceni, cu stânci de granit și afine. Clasic. Credem că e și proaspăt asfaltat, căci e absolut perfect drumul. Mai trece din an în Paște câte o mașină, dar și aia electrică.

Urmează o altă zonă faină, pe lângă râu și lacuri.

Campingul de pe la kilometrul 40 nu ne inspiră deloc. Acum e super cald și nu par locuri la umbră, iar la noapte o sa fie 9 grade. Iar îl chinuim pe Victor? Ce facem? Găsim ceva de wild camping? Să rămânem totuși? Să forțăm până în Kristiansand? Până la urmă alegem amândoi să forțăm și să stăm la final 2 nopți în același camping. Victor readoarme spre surprinderea noastră. Mai intra vreo 10 kilometri, în mare parte de plat sau coborâre lină și mai bombăn fiecare pantă care iese în cale, oricât de mica e.

Hmm, doarme de prea mult timp. Zăresc o plajă cu masa la umbra (am ochiul format, nu glumă) și facem un popas lung, cu joacă și mâncat.

A mers prea bine totul până acum. Mă pregătesc pentru un mic dezastru pentru următorii kilometri. Mai pedalăm foarte puțin liniștiți, însă când vine ora de somn pentru Victor începe haosul. Acu’ n-o sa îi iasă fără plânsete chiar de 3 ori într-o zi. Ce n-a plâns până la 18, recuperează acum…. Opriri foarte dese, alăptat, încercăm și un mic snack… poate n-am avut suficient lapte la câta’ efortu’ a fost azi pentru mine… De multe ori, nimic nu funcționează pentru mai mult de un minut, două. După vreo oră de plânsete și încercări, adoarme până ajungem aproape de camping.

Victooorie! Ne-a ieșit o super zi de final și suntem rupți, exceptând Victor, care e plin de energie după cât somn a băgat azi. La 77 km cu vreo 780m diferența de nivel nu aș fi putut spera. Noroc că urcarea mare a fost la început. Pentru mine, în condițiile de acum, e enorm.

În grabă și dintr-o dorință de recompensă cumva de final de tură, luăm o căsuța în camping pentru ultimele doua zile. Tipa de la recepție nu găsește poze să îmi arate, dar îmi spune că sunt două paturi supraetajate, late de 1m20. Mă gândesc că e lux, că o sa am chiar loc sa dorm nopțile astea două. Mă simt foarte nepretențioasa așa că dau rapid ok-ul pentru căsuța exagerat de scumpă. Mă gândesc că e oraș mare, Norvegia, fie…  Nici prin gând nu mi trecea însă cât de nepotrivită este pentru noi. în patul de jos nu poți sta în fund și te strecori în el printr-o mica deschizătura. E mega întunecos și neizolat. Salteaua e mult prea moale și cauciucată. Lumina nu merge (era un mini panou solar afară). Lista e lungă și ne enervăm amândoi pe decizia luata. Acum e prea târziu să mai schimbam ceva.

Adorm târziu, cu lanterna de la mobil aprinsă, cu o senzație claustrofobică și cu groaza că ne vor invada toate gângăniile prin găurile destul de mari din jurul patului.

Ruta: link Strava

Marți 9 august / Norvegia ziua 13 / plimbare Kristiansand

Supraviețuim nopții, dar nu mai vrem alta aici. Nici nu mai știu ce ne-a pus capac. Mă duc la recepție și cer refund pentru a doua noapte și să ne mutăm la cort. Nu cu scandal, ci ca rugăminte. Inițial îmi spun că nu se poate, insist, până la urmă îmi dau ok-ul. Noaptea care vine e mai cald, 14-15 grade. Nu știu dacă o sa fie mai bine, dar simțim că trebuie să o facem, altfel încheiem sigur tura cu un gust amar.

Pentru azi decidem să ne plimbăm toată ziua prin oraș, cu pauzele lungi la plaja sau prin parcuri. Luăm și caleașca galbenă și port-bebe-ul. Căruciorul devine doar spațiu de depozitat… iar ghindocul își face somnicurile în brațe.

Suntem amândoi nervoși azi, ne tot ciondănim, discutăm parcă fără să ne putem înțelege unul pe celălalt. Știm că e cazul să ne calmăm și să ne bucurăm de restul zilei, dar nu ne iese. Nici lipsa cafelei și durerea mea de cap nu prea ajută. Mai insistăm cu discutatul, mai mergem separat 5 minute și gata, ne revenim. Ne plimbăm prin centru, ne mai distrăm cu ceva plânsete, apoi un picnic în pădurea de la marginea orașului.

Spre finalul zilei chiar reușim în premieră să facem o pauză la restaurant. Fiță maximă! Bere și sushi. Hai că am dres-o și azi.

Decidem și pașii pentru seara asta ca să apuc și eu să fac un duș (deja sunt 3 zile fără…șșșș) Cartela însă nu mai funcționează și în loc să mă relaxez în prețiosul meu timp liber, ajung să mă spăl inclusiv pe cap cu apă gheață. Revigorare totală. A doua oara vacanța asta… și wild camping am făcut o singură noapte. Să merg până la recepție, să rezolv problema ar dura mult prea mult. Ca de obicei, când mă întorc cineva plânge 😀

Alăptat, terciul de seară pe care pare să îl aștepte toată ziua, încă puțină joacă și apoi cort. Ștefan iese la alergare. Victor încă are energie și îl las să și-o consume în cort. Adoarme greu, dar fără plânsete.

Miercuri 10 august / Norvegia ziua 14, plecarea spre casă / plimbare si pedalat 19km, 130m+

Mă bucur că ne-am mutat la cort. A fost o noapte ok, cu destul de puțin somn pentru noi, dar asta nu e o noutate.

Dimineața reușesc un mic dejun pe fugă și o gură de cafea, apoi urmează plimbarea pe malul apei pentru somnicul lui Victor, dus-întors pe o poteca destul de umbrită, ca să fiu aproape de camping cand se trezește. Il readorm de câteva ori cu succes, până strânge puțin peste o oră și jumătate.

Ștefan a mâncat si strâns cortul între timp. Putină joacă, cafea și o tăiem spre oraș, să găsim un loc de stat cu Victor până la 14, când trebuie să fim la ferry. Surpriză… adoarme pe drum, înainte de vreme. Toate calculele mele devin inutile, dar momentan pare ok. Mai explorăm puțin zona și o peninsulă micuța și facem un popas la o plajă.

Gata, ne luam la revedere de la Norvegia. Urmează peste o oră de chin, de așteptat în soare ferry-ul. Măcar reușește Victor să doarmă juma de oră, plimbat în brațe, la umbra camioanelor. Mai bagă un power nap și pe ferry, la mine în brațe. Ne tot asteptăm la perioada aia cu mult plâns, dar nu vine. Până și în jumătatea de oră cât am pedalat prin Danemarca până la mașină a adormit.

Și-acum drumul spre casă, cu mașina, încetișor, cu o primă oprire la Ruxi. Decidem să conducem în seara asta până la Ruxi, să nu mai punem cortul. Victor a dormit multicel ziua și seara e clar că o să se culce mai târziu. Dar adoarme final în mașină și reușim chiar să îl mutăm în pat fără scandal, doar cu o ușoară trezire. Uau, chiar a trecut o zi cu minim de plâns!

Mai petrecem încă o noapte într-un camping din Germania și apoi acăsică.

Victor, pari că ai crescut între timp în cele 3 săptămâni de vacanță, cu siguranță ai luat în greutate, faci lucruri noi, ești din ce în ce mai curios, ai trecut la două mese solide pe zi. Câtă dragoste și bucurie ai adus în viețile noastre! Și ce minunăție de baiețandru ești ❤! Somnul și pielea extrem se sensibilă rămân problematice, dar s-or rezolva și astea cândva. Te iubim nemărginit și sperăm la cât mai multe aventuri cu tine!