Destinația: Appenzell, Landmark - Gäbris - Gais - Sommersberg. Data:  11 sep 2022. Echipa: Monica, Ștefan, Victor (7 luni)

Trezire matinală. Suntem deja obișnuiți cu asta, cel puțin eu. După ce mă trezesc din juma în juma de oră sau poate la o oră câteodată, finalul somnului fragmentat e în jur de ora 5 dimineața. Mic dejun, joacă, dezmeticire, finalizat rucsac și înainte de primul pui de somn al lui Victor ne punem în mișcare. Alegem ceva foarte aproape de casă, dar mergem totuși cu mașina până mai sus pe deal, la Landmark. Ah, ce aer! A venit frigul, începe vremea mea. Sper că e gata o perioadă cu canicula, că am suportat destule zile călduroase, cu toate că am fugit în Norvegia în perioada cea mai nașpa.

Parcarea e încă goală, potecile la fel. În prima parte a turei ne-am intersectat cu o singură persoană. Răsăritul nu e colorat, dar e tare plăcută plimbarea. Victor adoarme rapid, se trezește clasic, după mai puțin de jumătate de oră. Ah, e așa plăcut să-l observ cum i se închid ochii, legănându-se în spatele lui Ștefan și fără să scoată plânset. Mai că-mi vine și mie să adorm mergând. Nu prea adună suficient somn în zilele de drumeție, dar nici nu se chinuie ca acasă. E curios și vrea să fie permanent în mișcare. Oare cum o să fie când va începe să meargă?

Gândul ne e la o cafea la cabană. Sper să fie deschisă așa devreme. Aer rece, oițe, capre, vaci, lame, brândușe și mult verde. Mare parte din traseul de azi l-am făcut și cu Victor în burtică. Oricât m-a chinuit perioada aia cu burta mare, foarte mare!, mult stres și diverse complicații, parcă acum îmi aduc aminte cu ceva drag de ea 🙂

 

Ieșirile astea în familie devin din ce în ce mai mult atracția săptămânii pentru mine. Chiar e momentul în care simt că mă relaxez puțin și-mi cruț nițel spatele. Plus că o dată pe săptămână, pe munte, am zis că e ok să îi dau mâncare la borcan, cumpărată. Cu organizarea sper să devină din ce în ce mai ușor, cu cât ieșim mai des. Momentan încă iau multe cu mine, “just in case”, pe altele importante le uit acasă. Oricum, totul trebuie făcut de cu seară, căci dimineața e mereu totul val-vârtej, chiar și pentru o plimbărică banală în apropierea casei.

Cabana e închisă până săptamâna viitoare din păcate. Au un frigider afară cu diverse și cafea, dar nu au lapte. E, asta e? Rămânem cu ceaiul din desagă și pisica de la cabană. Ghindocul nu pare atras de ea încă. S-a făcut mai frig pe aici și bate vântul așa că-l încotoșmănim  pe Victor. Sper să nu se încingă prea tare cu pantalonii ăștia de cauciuc. El totuși nu face efort…

 

Continuăm spre Gais. Hai că oprim acolo la un croissant și-o cafea. Dar nu se potrivește nici de data asta, căci iar adoarme Victor și oprirea, oricât de scurtă însemnă trezire.

 

 

Continuăm spre Sommersberg, ocolind centrul și oamenii. E o potecă faină prin pădure, pe unde am alergat de multe ori. Oprim și la băncuța  unde ne-a facut cândva Viorela o poză drăguță. Să cautăm și aici casă? Să ne mutăm și mai la țară, pe deal, în cel mai tradiționalist canton al Elveției. Înca n-avem tupeu, iar la noi în zonă nu găsim ceva să ne convină.

 

 

Iuhuu, cabana de pe vârfulețul Sommersberg e deschisă și rămânem la o mică fițoșeală. Îl hrănim pe ghindoc, ne bem și cafeluța. O mică ploicică ne mută doar la o masă de lângă, cu copertină. Mai stăm la joacă și relaxare. S-au strâns ceva kilometri deja și mă simt surprinzător de ok.

 

Spre final ghindocul își pierne nițel răbdarea și îl preiau eu în marsupiu. Mai e prea puțin până la mașină ca să merite să mai facem o pauză lungă.

 

 

 

Spre finalul turei iese soarele. Nu i-am dus tocmai dorul.

*vedere spre Bodensee

 

 

Plimbarea a durat 6h40 cu tot cu pauze, joacă, mâncat, admirat, vreo 15km si 600m diferență de nivel. Terenul a fost lejer în cea mai mare parte, cu scurte urcări mai înclinate. Îmi place acasă 🙂

Acasă îl mai scot pe Victor la o plimbare pentru somn, iar Ștefan iese la alergat.  Rutina de seară, gătit, strâns și înapoi la nopți fără somn :))

Ruta – link Strava: https://www.strava.com/activities/7791345791