Destinația: Alpstein - Saxer Lücke, cabana Bollenwees, lacul Fählensee; Elveția. Data: 4 sep 2022. Echipa: Ștefan, Monica, Victor, Dani, Lili.
Weekend de relaxare acasă (mă rog, dacă se poate spune vreodată asta cu copil în casă), după multă vreme, exceptându-l pe cel cu covid, căci alea numa’ lejere n-au fost. Hai că poate ne odihnim și noi puțin, nu? Victor doarme de multe ori mai prost acasă vesus în călătorii, însă sunt altele ceva mai ușor de organizat. Dar ce să vezi, se anunță prieteni în vizită :)) Bine, oricum o drumeție voiam să facem. Cu ocazia asta am ajuns și cu Victor în locuri dragi din Alpstein – Saxer Lücke și Bollenwees / Fählensee. Încercăm toți să ne mulăm pe programul lui, care nu e tocmai fix.
Plecăm înainte de primul pui de somn al ghindocului, dar nu chiar la răsărit, cum mi-ar fi plăcut și mai tare. Adoarme în mașină și ajunși la baza traseului ne gândim cum să facem – să-l mai lăsăm să doarmă sau să îl mut cu grijă în marsupiu și poate poate continuă. S-a întâmplat o singură dată asta, dar speranța moare ultima. Nu apucăm să ne întrebăm prea mult că se trezește și-l ia Ștefan în rucsac.
Vremea e ideală. Soarele se ascunde des sub nori pe urcare și nu e exagerat de cald. Pe sus a mai ieșit din când în când, cât să fie priveliștea mai faină. E minunat că putem merge cu Victor pe munte, iar pentru mine e lux că nu îl mai car ore întregi, de când cu noul rucsac. L-a preluat Ștefan și momentan îi place să vadă lumea de sus.
Traseul l-am făcut de foarte multe ori și nu sunt plictisită de el. Începând cu urcarea prin pădure, oițele de la stână, marmotele și până la priveliștea de puțin mai sus de Saxer Lücke sau de la lac, totul mă bucură. Starea corpului meu nu prea mă bucură, dar ar trebui să zic mersi la ce face față încă cu brio, zilnic. Poate o să-și revină el cât de cât cândva.
Cum se termină pădurea, facem o pauză în special pentru Victor, alăptat si dezmorțit.
Sunetele pe care le scoate Victor des nici nu ne mai dăm seama dacă sunt că se pregătește de vorbit sau nu îi convine ceva. E și perioadă în care îi ies iar dinți. Ghindocul adoarme fără plânsete, pe ultima parte a urcării.
În sfârșit ajung și Dani cu Lili la Saxer Lücke ca voiau de când au văzut poza mea de profil, de aici. E tot fain, chiar daca am fost deja de un milion de ori aici. Mai urcăm cateva serpentine pentru priveliștea de album de Elveția și pentru poze, apoi coborâm la lacul Fählensee, unde-i pajiște și cabană.
Urmează un popas lung, in care fiecare e pe treaba lui. ÎI dăm de mancare lui Victor, ne jucăm, apoi îl iau în marsupiu să îl plimb pentru încă un somnic, iar Stefan rămâne la un pui de somn pe pătură. Ne plimbăm pe lângă lac si cabană, evităm drumeții zgomotoși și urmărim marmotele. Încă juma de oră de somnic a intrat. Puțin, dar asta e.
Dani dă un tur de lac, iar Lili rămâne la relaxare. Spre final găsesc ei un super loc de stat, cu șezlong și mega priveliște. Nici nu observasem că sunt niște potecuțe deasupra cabanei și am fost de multe ori aici.
Nu e asa cald azi, dar sunt vreo doi care fac baie în lac. Când mai iese soarele se vede și culoarea faină.
Deși visam la un Rosti (varianta elvețiană de cartofi prăjiți) cu ou ochi și o cafea la terasă, am decis să ne retragem, să apucăm să îi facem rutina de seară lui Victor cu cină, joacă, băiță, cântece și adormirea finală.
O iau inainte cu Victor pe mica urcare până în șa. Ne distrăm cu “jucarii senzoriale”, adică mângâiat stânca, plantele, apoi râs și stat în picioare pe palmele mele, că nu-mi era suficient de greu să îl car :))
Încă o pauză pe păturică la Saxer Lücke, apoi îl preia Ștefan pe coborârea până la mașină. A fost pentru noi o ieșire tare reușită aș zice. Lui Victor pare că i-a placut. Durează mai mult adormirea de seară căci nu a dormit suficient ziua, dar nu e bai. Oricum se trezește foarte des.
Mă așteptam să fiu ruptă după o drumeție cu puțin peste 1000m diferență de nivel și rucsac greuț, plus o bucată cu copilul în marsupiu. Mai ales cu ce lipsă mare de somn am și somnolența care s-a instalat după Covid… Totuși am terminat tura ok, doar înfometată rău, iar a doua zi, după foarte puțin somn, sunt complet funcțională. Curios. Sunt zile când sunt convinsă că corpul meu va rămâne cam destrămat, alteori încep să am speranțe de revenire.
Link strava cu tura: https://www.strava.com/activities/7753826209
Leave a Reply