Perioada: 23 - 25 februarie 2018. Destinația: Bormio, Santa Caterina di Valfurva, Parcul Național Stelvio, lanțul muntos Ortles-Cevedale, Alpii Retiche, Italia.
Concurs alergare: Santa Caterina Winter Trail, 11km, 650m+. 
Monica

Plecăm joi noapte de acasă. Ștefan are zbor către București vineri dimineață și avem de condus câteva ore până la aeroport. Reușesc să conduc 200 și ceva de km până mă cuprinde prea tare oboseala și trag pe dreapta într-o parcare. Tragem sacii de dormit pe noi și ațipim puțin. Hai că ne rămâne doar o oră de condus până la Bergamo. Ajungem la timp, mai rămân la o cafea și apoi urmează un drum interminabil către Bormio. Oboseala s-a acumulat și din timpul săptămânii și nu-s deloc în stare să mai conduc. Nu știu de ce aveam impresia că o să am un drum mai scurt de făcut azi. Aaaa, știu, m-a păcălit Ștefan și mie mi-a fost lene să verific. A început să ningă și se merge bară la bară. Toată ziua reușesc să o dedic drumului, cu pauze de dormit în mașină sau de bălit la produsele italienești din supermarket. Și ca să fie tacâmul complet, n-am stat să verific pe unde a ales minunatul gps să mă ducă. Am ajuns la baza pasului Mortirolo care, evident, e închis acum. Pfoai, mai ajung azi în Bormio sau nu? Mă întorc și-o iau prin pasul Aprica. De ceva vreme nu mai pot conduce mai mult de 20km dintr-un foc. Trebuie să fac pauze dese să-mi revin și să mă pot concentra. De ce m-am luat după gps??? M-a tot băgat pe străduțe înguste și drumuri aiurea până la destinație. Măcar nu mai ninge, nu mai plouă. Ba chiar din când în când se eliberează cerul și se văd munții plini de zăpada. Abia aștept să ajung și să dorm. Pe la 8 seara sunt la hostelul la care am făcut ieri rezervare – Ostello Alpino din Bormio. Vai, ce drăguț e! Pfiu, am ajuns întreagă, după vreo 20 de ore de stat mai mult în mașină. Hostelul e renovat anul trecut și foarte primitor. În cameră am nimerit cu două rusoaice venite la schi, ocazie bună să-mi mai exersez rusa. Sunt 6 paturi și-o baie în cameră. Totul nou și frumos. Jos e sala de mese, cu un semineu în centru. Ce-aș mai dormi acolo lângă, pe canapea….

*în sala de mese de la hostel 🙂

Sâmbătă dimineață sunt cât de cât refăcută, dar de schi alpin nu prea am chef, iar pentru schi de tură nu prea știu unde mă pot duce singură, în siguranță. Eeee, aveam unde să mă interesez, dar nu m-am obosit. După mic dejun și-o cafeluță, rămân în sala de mese, la studiu. Intră bine niște germană acum. Vremea e super de dimineața. Of, simt cum mă cuprinde un sentiment de vinovăție pentru alegerea făcută. Trebuia să fiu deja pe munte acum, nu? Încerc să-l alung și să mă bucur de o zi de relaxare.

Și-apoi hai la SPA. Aleg băile termale din centru – Bormio Terme. Îmi place mai mult aici față de QC Terme Bagni Vecchi, unde-i și mult mai scump. Ce-i drept merită văzute și băile celălalte, de pe vremea romanilor, cu grote cu apă termală. Arată interesant, dar parcă-i cam înghesuit și în multe locuri simțeam un miros neplăcut.

Ca să nu mă simt chiar 100% leneșă, încep cu puțină mișcare, câteva bazine până când îmi cedează mâinile. Nu-s deloc obișnuită cu înotul și nici nu mă pricep. Petrec cam 5 ore aici, în apă fierbinte afară, cu privirea către pârtiile de schi, la saună și iar la un mic înot.

*Bormio Terme

După bălăceală, o iau la pas prin centrul orașului Bormio, în căutarea unui cadou. Am fost deja de multe ori pe aici. Revin la hostel spre seară și refuz ieșirea la pizza, căci am de alergat puțin azi și n-am chef să mă îndop la ora asta. Clar n-aș rezista să nu înfulec ca apucata… știu ce mâncare bună găsesc aici 🙂

Mă simt leneșa, dar până la urmă, alergarea de juma de oră, în care am reușit să evit câteva căzături pe ghețuș, a intrat bine. Mă recompensez cu un păhărel de Braulio (o băutură bună, făcută în Bormio), tolănită pe canapea, lângă șemineu. Nu-i rău deloc.

Duminică dimineața mă trezesc prea devreme și încerc să nu-i deranjez pe ceilalți din cameră. Au mai venit aseară doi ruși. Strâng bagajul și aștept ora de mic dejun. Azi e concursul de alergare pe zăpadă, Santa Caterina Winter Trail.  E așa frig afară că nu mă pot gândi la alergare acum. Aș mai bea câteva cafele la căldurică. Mai exersez puțin rusa cu băieții din Moscova și pornesc către Santa Caterina di Valfurva, o mică stațiune, situată la peste 1700m, unde-i startul cursei de azi. Am surpriza să mă întâlnesc în parcare cu Erman, tipul cu care m-am întâlnit fix în același loc la Valtellina Wine Trail în ultimii doi ani și am alergat până la finish împreună. Noroc că mă atenționează el că finish-ul nu e în același loc, ci undeva la o cabană, la peste 2000m. Ups, cine s-a uitat pe traseu? Fug la mașină să-mi fac bagaj cu haine groase pentru întoarcere. Mulți alergători au ieșit deja la încălzire. Nouă nu prea ne vine. Până la urmă alergăm ușurel vreo 5 minute înainte de start. Ce ciudat e cu crampoanele astea… E prima dată când le folosesc la alergare. De data asta toți din jur au, așa că mă conformez. Văd că ceilalți au unele mai minimaliste, care probabil sunt mai ok pentru alergat, dar merg și ale mele.

Ne postăm printre ultimii la start și o luăm ușurel în alergare pe zăpadă. Sunt cam -7 / -8 grade acum, dar e ok după ce mă pun în mișcare. Ba chiar cred că am exagerat cu bluza de merino. Traseul e foarte fain, dar alergarea în multe locuri e dificilă. Un singur kilometru am ocazia să o iau la goană mai tare, unde-i zăpada mai bătătorită și nu se afundă piciorul. Urcările prin pădure sunt de poveste. Ninge și-i tare frumos. Singura problemă e că iar nu sunt activată de concurs. Nu-mi vine să depășesc. O fac doar când mă ia prea tare frigul în spatele cuiva și-mi face lumea loc. Mi se pare distractiv jocul ăsta prin zăpadă. Într-un loc pe coborâre au pus și o coardă fixă. Pare o mică aventură concursul 🙂 Îmi place și râd când mă afund în zăpadă până la genunchi. S-au format găuri pe potecă și s-a fărâmițat zăpada deja, de la toți care au trecut înaintea mea. Nu se poate spune că alerg. Doar încerc să-mi păstrez cât de cât echilibrul și să înaintez.

Pe ultimul urcuș mă blochez într-un grup de fete, pe care încerc să le antrenez puțin în alergare. Panta nu e foarte mare și nici zăpada nu mai e așa anevoioasă ca până acum. Stau și mă întreb de ce nu le rog să-mi facă loc s-o iau înainte. Rămân cu întrebarea până spre final, când se lărgește poteca, trec de ele și încep să alerg pe urcare până la finish. Am reușit performanța de a face 1h46min pe 11km, cu aproximativ 650m diferentă de nivel pozitivă :)) Mda, e cazul să-mi antrenez cumva spiritul competitiv, că nu se mai poate așa.

Foto credit: Giacomo Meneghello

Recuperez rucsacul cu haine groase, mă schimb și-l aștept pe Erman. Coborâm împreună înapoi la start. Urmează un soi de socializare în englezo-intaliană, mâncare multă, de zici că a fost un maraton sau un ultra și apoi premierea. Marco de Gasperi, care s-a ocupat și de partea de organizare, a câștigat concursul cu un timp de 55 min, iar Elisa a terminat a doua, în 1h20min, în condițiile în care acum 3 luni a născut și nici n-a avut o zi foarte bună. Oameni nebuni și frumoși 🙂  Mai rămân cu ei la o bere la cabană, la taclale despre planurile de anul ăsta și-apoi urmează iar un drum lung spre casă.

Pe la 8 seara trebuie sa-l culeg pe Ștefan de la aeroportul din Bergamo. El a avut un weekend plin în București, cu multe întâlniri, ieșiri în oraș, vizite și două alergări zdravene. E rupt de oboseală și drumul nu-i deloc ușor.  Mă depășește stilul de condus din Italia. Unde-i limitare de 50, merg cu 70-80 km/h, iar unde-i limitare de 90… merg mai încet. Oare le e lene să se uite la limitări si aleg o medie? E pur și simplu imposibil să respecți regulile de circulație pe aici. Ninsoare pe drum, se mai aprinde și becul de probleme la motor… ce să mai, e o plăcere să conduc acum. Ajung bineînțeles cu întârziere la aeroport și-acum hai spre Elveția. Ultimii kilometri până acasă sunt un adevărat chin, cu opriri dese. Ștefan a picat lat. Pe la două noaptea ajungem, în sfârșit în patul de acasă. Pff… în 4 ore e trezirea. Cam greu cu relaxarea când conduci peste 1000km într-un weekend. Hai că mâine recuperăm somnul și-o să fie bine.

Site cursă: santacaterinawintertrail.com

Timp oficial: 1:46’33 / loc 16 din 34 open feminin.

Link Strava: www.strava.com/activities/1425124878