Perioada: 13-14 februarie 2016.
Locul de joacă: totul în jurul casei – Altstätten, Elveția.

Al doilea weekend aici ne întâmpină tot cu ploaie multă, dar reușim să facem ceva miscare, să mai descoperim zona. De data asta suntem mai pregătiți pentru vremea capricioasă după pățania de marți, când am ieșit la o alergare de seară prin apropiere și ne-a distrus o ploaie puternică însoțită de vânt și frig. Simțeam că nu mai ajungem întregi acasă. Ne înghețase gâtul și parcă nu mai puteam respira.

Sâmbătă pornim pe o vreme mohorâtă spre un orăsel situat la 30 km distantă – Buchs. Ținta e un magazin unde să-și activeze Ștefan cartela de telefon ca de… aici nu mai gasim orice, oricând ca-n orașele mari. Dar nu-i bai. Motiv pentru pus mai mult sângele în miscare când nu te corupe lenea să iei mașina. 

Drumu-i cu noroc. Cu cât ne apropiem de destinație cu atât se risipesc norii și își face apariția soarele. Altă viață parcă – cu bicicleta pe soare, înconjurați de verdele puternic din vale și de munții înzăpeziți. Avem parte chiar și de un mic curcubeu, iar in anumite zone, pe marginea drumului e plin de ghiocei grăsani.

Lăsăm norii în spate și ne cufundăm în soare. Încercăm să o luăm pe drumuri lăturalnice, să nu mai mergem pe cel principal, cu mașini. Nu c-ar fi ele multe…

Ajunși în Buchs, Ștefan merge la magazin să-și activeze cartela, dar ghici ce… în weekenduri nu le funcționează sistemul. Haha… deci rămânem doar cu plimbarea. Va trebui să facem si cumpăraturile de aici că până ajungem acasă o să fie toate magazinele închise, iar mâine e duminică. Deci dacă vrem mâncare, acum e momentul de aprovizionare.

Înainte de plecare ne oprim și la o ciocolată caldă într-un bar. N-are sens să ne grăbim. Oricum întoarcerea va fi pe ploaie și întuneric.

Spre casă o luăm pe drumul de bicicletă de pe malul Rinului și parcă toată lumea e a noastră, iar ploaia care ne însoțește ne e oricum prietenă deja.

Apropiindu-ne de Altstätten se vede în zare un incediu. Dar de ce nu vedem/ auzim mașini de pompieri? Focul pare foarte mare și nici urmă de panică. Deja ne întrebăm la ce număr ar trebui sunat pentru a anunța așa ceva. Când ne apropiem însă, vedem că e petrecere la vecinii din Austria. Sunt strânși mulți în jurul unui foc imens.

Și gata ziua de sâmbătă. Cred că ar trebui să-mi schimb apărătorile din spate că am ajuns acasă cu noroi și-n păr, deși aveam cască.

Albumul foto aici.

Ruta: Altstätten – Buchs – Altstätten.

Duminică ieșim la o alergare pe ploaie măruntă și ne întâlnim cu trenulețul simpatic care urcă pe dealurile astea fără probleme.

Când grindina și vântul încep să ne dea prea tare de furcă, ne pișcă fețele și vâjâie pe la urechi, decidem s-o scurtăm. Nu-i inutilă alergarea în condiții mai rele, dar parcă n-avem chef să fim viteji azi.

Și încercând să ocolim noroaiele mari la întoarcere:

Dacă tot suntem aproape de casă acum, putem să urcăm panta de lângă, nu? 200m într-un km și ceva. Îmi iese chiar o coborâre rapidă la final cât să ajung bucuroasă înapoi acasă.