Când: 24 – 25 oct 2015.
Unde: Berlin – în parc, Frankfurt an der Oder și pădurea de lângă.

Sâmbătă e prea frumos afară ca să nu ieșim măcar la o alergare în parc, chiar daca avem cam multă treabă. O alergare, o joacă cu frunzele colorate și o cafeluță la soare în parc intră numa’ bine. Apoi, înapoi la lucru cu toate că așa ne mănâncă tălpile…

Sunt prea frumoase culorile de toamnă.

 

Și puțină joacă după alergare 🙂

Gata joaca. Ne retragem în fața calculatoarelor în speranța că ne vom termina cât mai repede treaba rămasă. Dar pare să se tot prelungească. Nu cred că reușim să mai plecăm.

Și totuși, ce faci sâmbătă noapte spre duminică la ora 2, când tocmai ai dat ultimul save la documentele la care lucrai de zor și ai transmis toate datele? Încă a mai rămas o fârâmă de weekend, nu? Păi fumezi o țigară la geam și te insipiră aerul rece. Deschizi google maps, te orientezi la o destinație pe o rază de 100 km și te îndrepți energică către dragul tău, adormit de câteva ore pe canapeaua din sufragerie. O să reușesc oare să-l trezesc?

La 2:40 suntem în mașină, cu termosul umplut cu ceai. Pornim spre…NU, nu munte :(. Spre  o pădure și-un mic lac. Păi când o să mai avem noi ocazia să pornim cu cățel și purcel către așa ceva și să avem senzația de aventură maximă :)). Mai avem o lună de Berlin. O să-mi fie dor de păduricile, bălțile, lacurile și parcurile de aici. Dar o să avem munți!

Nu vrem mare lucru de la duminica asta. Doar să dormim în mașină că n-am mai făcut asta de mult și să nu mai stăm cu ochii în calculator.

Dacă tot a apucat Ștefan să doarmă puțin înainte de plecare, conduce el până la destinație, iar eu reușesc să-i țin e urât, fără să ațipesc. Găsim un loc la marginea pădurii, lângă lac și ne pregătim cuibul. Curios cât de bine dormim amândoi în sacii de dormit, în mașina noastră mică. La 7 fără ceva dimineața sună ceasul. Speram să prind o atmosfera mai interesantă de dimineață pentru niște poze, dar nu părea nimic deosebit așa că m-am adâncit la loc în sac.

Cât de fain e să te trezești direct în pădure! Ne dezmeticim și pornim la plimbare, cu gândul că poate găsim și niște ciuperci. Ah, ce aer! De alergare nu ne arde, cu toate că în două săptămâni ne așteaptă maratonul de la Valtellina.

Pădurea în care am înnoptat este aproape de Frankfurt (Oder), lângă un lac, Helenesee, cu plaja mare cu nisip fin. Cred că-i fain vara aici pentru o bălăceală. Nu-mi dau seama dacă plaja amenajata aparține de campingul de lângă sau e publică. N-am mers până acolo; am văzut-o doar de pe malul opus.

 

*pitite

Foamea cruntă ne face să ne întoarcem la mașină în 2-3 ore și să pornim către Frankfurt an der Oder. Sperăm să găsim în centru un loc unde să luăm micul dejun. Vremea pare să-i țină pe oameni în case. Străzile sunt destul de goale. O mână de oameni se plimbă prin centru și o tanti de vârsta bunicii face poze la frunzele galbene cu smartphone-ul :). Zona are un aer comunist. Găsim rapid un loc primitor, umplem burdihanele și ne mai plimbăm apoi prin parc, să ne facem siesta și să ne bucurăm ochii cu nuanțele de toamnă.

Nu știm ce să facem în continuare. De alergat tot nu ne-a venit cheful. Să ne întoarcem în Berlin? Să mergem la panou? Hai puțin până în Polonia, să cheltuim banii pe care îi mai avem din vacanțele trecute și înapoi acasă.

Trecem podul și intrăm în orășelul polonez Słubice, care a fost parte din Frankfurt (Oder) până în 1945. Un indicator ne conduce la un bazar – o piața foarte asemănătoare cu cele din România. Dacă în pădure n-am găsit ciuperci, măcar să cumpărăm câteva de aici, să nu ne întoarcem cu mâna goală. Hai că merge și niște cașcaval afumat. Prețurile ni le comunică direct în euro. Probabil vin mulți nemți la cumpărături aici.

Și gata weekendul. Un somn bun în mașină și plimbări de toamnă.