Data: 11 oct 2015.
Destinația: Müggelheim – lângă Berlin.
Echipa: Ștefan, Monica, Simona.

 

După o săptămână prin România cu treburi, am ajuns în weekend în Berlin. Cum n-am mai alergat de la MPC deloc, iar Simona nu mai zic de când… propunem o dezmorțire duminică, în pădure. Pentru Simo va fi primul semimaraton montan – cel de la Valtellina și atrenamentul ei a constat în… amânarea lui. Nu alergăm mult, doar cât să reintrăm în ritm.

Pornim pregătiți de alergat și de picnic cu mașina către parcarea noastră din Müggelheim. Doar că încep ceva zgomote pe la mașină. Abia a scos-o Ștefan din service. Ce naiba a mai pățit? Ștefan conduce și nu mă mai înțeleg cu el. E nervos peste măsură. Îmi mai aprind și eu o țigară și-i pun capac la nervișori.

Târziu, dar prea târziu, trage pe dreapta să vedem care-i problema. Deja ne punem întrebarea daca nu cumva e o simplă pană. Și da, dar nu una simplă… probabil vom schimba cu totul cauciucul. Pe dreapta e pădure și nu găsim un loc asfaltat să oprim. Ok. Șchimbăm roata. Ștefn comentează că o să intre cricul în pământ și că nu-i ok. Desteapta de mine însă …mă gândesc să încercăm măcar. Poate e suficient de bătătorit pământul. Dar cine pisici s-a gândit că o să intre cu totul cricul în pământ și că va râmâne blocat acolo…n-am mai reusit să-l scoatem și nici nu s-a înălțat suficient mașina pentru a schimba roata. Great, cât de varză să fiu! Incerc să sap pe acolo, dar nu-mi iese. Probabil după o oră de chin am fi reușit. Așa că Ștefan sună pentru ajutor, că doar plătim abonament anual pentru asta. Vai ce jenă-mi e omu’ ăla care o să vină, deranjat într-o zi frumoasă de duminică, ca să râdă de prostia mea.

Rezolvăm în final cu mașina, dar parcă nu mai vrea nimeni la alergat. Toți trei am cam dormi puțin în mașină, la căldurică.

 

Ei, hai că ne echipăm și ieșim la frig. O luăm încetișor, cât să n-o chinuim prea tare pe Simo. Dar niște urcări și coborâri ar cam fi timpul să încerce!. Eu fac pe fotograful, să vadă Simo ce bine-i șade alergând :).

 

* Hoțul pădurilor :))

 

A venit frigul și e perfect pentru alergare. Mai greu e până te pui în mișcare. Dar parcă s-a sărit o etapă: cea cu temperaturi moderate si explozia de culori de toamna. E încă plin de verde și totuși se simte miros de iarnă.

Cu pana, așteptatul, alergarea și drumul s-a cam terminat ziua 🙁

Alergarea pe strava: