Data: 4 martie 2018.
Locul de joacă: pădurile, munțișorii de lângă Altstatten, Elveția. Pasul St.Anton din Oberreg (1107m)
Monica

Cred că m-ar întrista să traiesc într-o zonă care n-are toate anotimpurile cu care sunt obișnuită. Iubesc iarna, dar uite că de data asta, parcă nu se mai termină zilele geroase. Atât am înghețat în ultima vreme că visez cu ochii deschiși la soare, puțină căldurică și floricele. Și când zic căldură, n-am pretenții mari. Și un grad-două, cu plus, m-ar mulțumi.

Alergarea de aseară mi-a dat prima speranță. Apa pe care tot insist s-o car cu mine n-a mai înghețat în primele 10 minute. Ba chiar am reușit să beau din ea până la finalul alergării. A fulguit sau picurat puțin și era alunecos pe jos, însă chiar se simte un val de căldură. Prognoza e excelentă, dar nu cred până nu văd. Ne-am mai păcălit de multe ori și-am rămas cu speranțele.

Azi mă trezește soarele după nici 5 ore de somn. Soarele! Ăla așa scump la vedere… Nu mă pot întoarce pe partea cealaltă. Mă ridic din pat și ma duc pe balcon. Nu-mi vine să cred ce zi. Of, dar mai am niște somn de recuperat.

Ies la alergat după prânz, să profit la maxim de căldură. Cât entuziasm pe capul meu! Azi e plăcere pură cap-coadă. Rămășițele de zăpadă doar ornează potecile mai sus pe deal. Soarele mă mângâie. Sunt 8 grade afară. Boierie!

*soaaaaare!

Sâmbătă seara:

Duminică, primăvară!