Destinația: Elveția, Altstätten – în jurul casei.
Data: 06 feb 2016.
Ruta: Altstätten – Gäbris – Gais – Hirschberg – Altstätten.

Primul weekend la noua casă. Suntem încă în recuperare, dar o alergare mai lungă nu putem rata în singura zi cu soare de când am ajuns în Elveția. Prima săptămână n-a fost rea. Ne-am acomodat cât de cât în micuța cameră închiriată, am aranjat-o puțin că nu prea ne găseam locul în ea la început, ne-am culcat / trezit devreme și am reușit să ieșim chiar de 3 ori la alergat. Ne-am ocupat de mici treburi organizatorice, ne-am recuperat bicicletele și o parte din bagaje de la prietenii din Germania când am simțit că ne piere cheful de a mai dormi în sacii de dormit. Momentan totul este diferit, nu într-un sens rău sau bun, ci pur si simplu altfel. Dar parcă este mai aproape de ceea ce ne doream. Culcatul devreme nu a fost doar din cauza oboselii acumulate ci și a conditiilor de aici. E liniște totală în zonă, mai ales seara, duș nu mai ai voie de faci între orele 22 si 5.30, iar în casă avem tendința să vorbim în șoaptă. Doar clopotul bisericii dă semne de viață pe timpul nopții. Nu este așa însă în toate casele; depinde de cât de bine izolat este apartamentul. Dar studioul închiriat de noi provizoriu este într-o casă veche unde se aude orice faci și important este să nu-i deranjezi pe vecini. Tot la începutul săptămânii am ieșit și în 2 baruri care ni s-au părut mai puțin pretențioase și lumea a fost ok cu noi. Într-unul am schimbat câteva vorbe cu o barmaniță care fusese în România în vacanță. Mă gândeam că poate a fost pe munte sau în deltă, însă fusese cu o prietenă româncă la Iași.  În celălalt am intrat în vorbă cu un austriac venit de mulți ani în elveția și care s-a străduit toată seara să ne vorbescă în Hochdeutsch pentru a înțelege și noi ceva. Lumea pare destul de primitoare.

În rest ce să mai zic? Cu prețurile astronomice probabil o să ne obișnuim curând, iar cu magazinele (pt mâncare) care se închid la 19 e ok. Ne provoacă să ne organizăm mai bine :). Ce-mi mai place aici, pe lângă aerul curat și priveliște, e că lumea se salută pe stradă și se zâmbește destul de mult.

Luni, când încă nu răsărise soarele, am pornit spre deal. Ce senzație…să ieși din casă și in 10 minute să fii în pădure, cu un râușor curgând pe lângă poteca pe care tu alergi. Marți am repetat povestea, încercând alte drumuri. 3km cu diferentă de nivel par suficienți pentru a-ți lua porția de energie.

Vineri dimineață am mai încercat o alergare, însă într-o oră de ploaie măruntă am reușit doar un 7k, forțând întoarcerea spre casă căci se făcea ora de plecat la birou pentru Ștefan. Seara, după o săptămână de muncă, am ieșit la o tură scurtă de bicicletă până în Austria, în căutare de tutun.

Așa ca după câteva dealuri încercate în timpul săptămânii, pentru sâmbătă ne propunem ceva mai lung. Facem o rută aproximativă și o mai ajustăm pe parcurs, în funcție de teren și de cum ne vom simți.

Cei aproximativ 700m de urcare de la începutul alergării ne-au terminat. Primii 5 km au stors toată energia din noi și nici măcar nu se poate spune că am alergat; mai mult am mers pe urcări. Pfoai cum poa’ să fie!. Noroc cu vremea și priveliștea. Este prima zi cu soare puternic din ultima perioadă, iar pe sus sunt încă zone cu zăpadă.

Când ajungem în primul vârf țintit – Gäbris (1246m), gândul ne e doar la mâncare, iar ideea de a lua un gel nu ne satisface deloc. Vrem hălci de carne și cartofi și tot ce se poate. Ne întoarcem la cabană și comandăm de toate. Nu ne mai pasă că o să fim cu burta plină pe următorii 15 km până acasa… Celebra “salată de cartofi” nu mi-a picat însă prea ok, iar cu cârnatul comandat m-am luptat puțin. Noroc cu elvețienii care mai erau la masă și m-au atenționat că trebuie să-i scot pielița – complicată operațiune.

Cu burțile cât casa și deja înghețați (soare soare, dar stând la terasă iarna tot te ia frigul, mai ales când ești transpirat) ne gândim cum să scurtăm traseul. Nu ne vedem urcând încă un munticel, dar până ajungem în orășelul de la bază – Gais, parcă ne mai revenim și o luăm iar ușor, în sus, spre Hirschberg. Ajungem la o altă cabană unde mai facem un mic popas de admirat paisajul și câteva poze.

Și noroială, cum altfel? Nu prea reușim să ținem drumul de pe hartă, ne mai afundăm aiurea prin pădure, prin noroaie, dar ne descurcăm până la urmă cu întoarcerea acasă. Și uite că s-au făcut vreo 25 km, alergați cu chiu cu vai și cu multe pauze. Dar a fost fain și abia aștept să putem mări distanțele :).

E doar începutul, nu?

Duminică ne-am plimbat puțin prin oraș, unde-i haos deja de vreo 3 zile, insă azi pare ziua cea mai cea a festivalului. Fasnacht este un carnaval local, care se întine pe o perioadă de 6 zile.  Este singura perioadă din an când petrecerea ține până dimineață și e gălăgie non-stop pe străzi. Grupuri de localnici costumați, cu măști, cu fanfară, trec incetișor pe stradă, prin fața spectatorilor. Unii aruncă cu bomboane, alții îi sperie pe copii.Tind să cred că fiecare grup se gândește un an întreg la ce costume își vor face, ce vor construi pentru Fasnacht. Se adună lume din toate orășele de lângă Altstätten. Problema e că se plătește ca să stai pe marginea străzii și să urmărești parada, dar noi nu ne-am dat seama la momentul respectiv… Și am senzația că plimbăndu-ne prin oraș am forțat intrarea pe o stradă fără a plăti. Prima dată când a fost documentat carnavalul a fost în 1617 cică. Deci treaba e veche și foarte dezvoltată deja. Tine de joi până marți. O să aflăm mai multe detalii probabil.