Perioada: 28-29 noiembrie 2015.
Destinația: Germania, Rodalben – Diaspora Ultra Challenge.
Echipa: Ștefan, Monica, Mișu, Mihai, Em, Marina și câțiva nemți de la Landau Running Company (la alergare), Anastasia și Daniela (suport logistic).

Gata cu Berlinul. Părăsim locuri dragi cu gândul la o viață mai aproape de munte. Îndesăm mașina până la refuz după o muncă titanică și pornim înghesuiți către România, cu o oprire pentru “Diaspora Ultra Challenge”. E o alergare de grup, organizată în fiecare an în jurul zilei de 1 decembrie, la inițiativa lui Mishu cred. A ajuns la a 4-a ediție deja. Ștefan a fost și anul trecut.

Ajungem la Mișu și Anastasia vineri noapte, destul de târziu, iar sâmbătă dimineață mergem cu mașina lor aproape 100km până la locul de start. Iar suntem obosiți peste măsură. Poate n-ar trebui să alergăm atât, dar am forțat plecarea din Berlin mai devreme tocmai pentru a ajunge aici. Nu putem zice nu. Înainte de start poftesc tare la o Cola și intru la cabana de lângă să-mi iau. Mă gândeam la o sticlă de jumătate pe care să o beau la începutul alergării. Dar nu aveau din plastic și mi-au dat un pahar imens. M-am enervat că nu m-am înțeles cu ei, am lăsat și banii și paharul și am plecat. M-a apucat plânsul instant. Dar un plâns de nu mă puteam opri. De ce? Că nu aveau Cola la sticlă :)). E clar cât sunt de obosită. Plâng și râd în același timp de mine. Nu-mi vine să cred că pot avea asemenea reacție. Mă simt la capătul puterilor. Mai bine nu mai alerg azi cu ei și mă duc la o plimbare…

Fumez o țigară și încerc să mă liniștesc. Hai că vin și eu. În câțiva kilometri sunt un alt om. Poteca e perfectă. Aerul, miscarea, mirosul de pădure umedă îmi alungă orice stare negativă. Iuhuuu!

Alergăm foarte încet, cu destul de multe pauze. Cred că a fost fix ce aveam nevoie. Marina nu face toată cursa cu noi. Rămân singura fată în a doua jumătate a alergării.

Să mai zic pentru a mia oară? Alergarea pe poteci face minuni 🙂

Și ce merităm la final? Mâncare muuultă și-o bere.

Seara mergem la un vin fiert în Rodalben. Un mic târg de crăciun cu produse locale, băuturică și artificii. La final ne mai întindem la povești în camera de hotel.

Duminică ne respectăm cu un SPA cinstit în Dahn, iar în drum spre Heidelberg oprim în Landau la un magazin de trail running unde se întâlnește Mișu cu câțiva prieteni, apoi vizităm și piața de Crăciun din oraș. A fost un weekend bun.

Pornim spre România cu încă o mică oprire în Munchen, la niște prieteni.