Destinația: Canton Appenzell, Appenzeller Voralpen, plecare din Eggerstanden, vârfulețul Fähnerenspitz 1505m și Forstseeli. Data: 25 sep 2022. Echipa: Ștefan, Monica, Victor (8 luni)

Album foto (ca altfel nu vor momentan pozele să se afișeze)

Duminică, final de septembrie. A început vremea ploilor nesfârșite cică. În următoarele 7 zile nu se vede niciun semn de soare sau măcar nori fără ploaie pe prognoză. Pentru azi cică tot cu precipitații e, dar de dimineață, până pe la 10, șansele sunt foarte mici. Numa bine’. Poate nu mergem cu Victor ore în șir doar prin ploaie.

Trezirea finală la 6, după insistențele mele, căci de pe la 12 a ținut-o numa’ în treziri cu joacă, tras de păr, plânsete răzlețe. Încerc să nu regret că m-am băgat iar târziu în pat, căci am apucat să alerg și să lucrez puțin. Aseară am avut tupeu în premieră să ies la alergat după ce l-am culcat pe ghindoc. Am rămas în jurul casei și m-am uitat pe camera video la fiecare kilometru din cei muuulți, adică 4,5 :)))) Chiar fain și n-a murit nimeni acasă. Am nimerit chiar o seara bună în care nu s-a trezit imediat.

Așa, eram la ziua de duminică. Mic dejun, joacă, finalizare bagaj si pornim spre Eggerstanden, de unde încercăm să facem o mică drumeție. Ceva mai scurt azi. Încă 5 minute până la destinație când Victor ațipește în mașină, cu capul în palma mea. Nu-mi vine să cred că de data asta încerc  eu să îl țin treaz, ca să adoarmă direct în rucsac. Iese pasența cu minim de bâzâială.

Puțin după ora 8, în miros de balegă și crescătorie de porci, pornim pe traseu. Victor trage cateva zâmbete și adoarme. E mult mai cald decât mă așteptam. Rucsacul e burdușit cu de toate. Putem hălădui și o săptămână cred :)) E și ăsta un antrenament pentru când voi reveni la alergare pe poteci, nu?

Oooo, nu numai că nu plouă, dar iese chiar și soarele din nori. După 30 se trezeste Victor. Speram la încă o surpriză, ca weekendul trecut când a băgat în premieră 1h30, plimbat în rucsac, dar n-a fost să fie. S-a făcut mare de nori spre vale, deci acasă probabil e posomorâtă vremea. Ce bine că suntem aici!

Băncuțe nu-s pe aici și cam nasol cu opritul pe udătura asta, dar dăm de o cabană privată, de la care pleca un grup și facem o pauză de alăptat și puțină joacă aici. Cu burtica plină se râde cu spor ❤️

Continăm spre vârf, ceața vine spre noi. Lui Victor pare că îi e în continuare somn. Ca ajutor și pentru mai puține plânsete, contiuăm plimbarea cu muzică clasică și cântece de adormit copii pe fundal. O să adormim și noi în mers. Ceața și soarele se joacă în jurul nostru.

Fix pe vârfuleț… ciuciu priveliște :))

Urmează apoi o potecă faină spre Resspass. Analizez ciupercuțele și înaintăm încetișor. Încă nu plouă. E tare plăcut si încă liber pe traseu. A, uite că trece un alergător. Vreau și eeeeu!

Ora 11. Înca nu plouă, dar se vede ploicica în apropiere. Primii drumeți, ups, risc pentru ghindoc. Ne dau bună ziua. Pfiu, nu s-a trezit. Dar se aud alții mai gălăgioși în apropiere. Hai că iar e cu noroc.

11.10 Începe să picure. Încerc să pun husa de ploaie pe rucsacul cu Victor fără să îl trezesc. Reușesc cât de cât, dar se trezeste oricum în următoarele 5 minute.

Ajungem curând la un loc de grătar cu spațiu acoperit. Uau, ce hărmălaie e aici, la Forstseeli! Chiar nu ne așteptam pe vremea asta. Vreo 3 familii cu mulți copii se ospătează cu de toate. Cea mai apetisantă chestie pentru mine e tona de cașcaval topit. Noi de ce n-avem ceva bun? Mă mulțumesc cu ciocolata neagră… 80% :((( ….

In zona acoperită e imposibil de stat din cauza fumului de la grătar, așa că ne facem loc sub streașină. Ștefan încălzește mâncarea lui Victor la primus, ciugulim și noi ceva, apoi se oprește ploaia și îl putem lăsa pe gâgă pe jos, să exploreze iarba udă și noroiul. Pare foarte entuziasmat de mocirluța asta.

Ca de obicei, fericit după masă :))

Întoarcerea spre mașină o facem pe o ploaie destul de măruntă, cu finalul traseului pe forestier și apoi asfalt. Curiozitata lui Victor dispare rapid și i se închid ochii. Deh, aer curat, balans, sunetul ploii… În sat lumea se strânge la petreceri. Familii cu copii merg cu prăjituri în brațe, în hambar se vede masă mare cu de toate…. și nouă ne e foaaame. Cartofi “prăjiți” la cuptor acasă. S-a decis.

E prima data când mergem ceva mai mult prin ploaie cu rucsacul de la Deuter și se pare că ne mai trebuie ceva în plus. Husa de ploaie e ok, dar ca să nu ajungă la Victor, ar trebui ca Ștefan să meargă aplecat… Deci ori o umbrelă în plus, ori o prelungire deasupra capului lui. Când am ajuns la mașină erau ude hainele la funduleț și nu de la scutec, ci de la apa prelinsă prin față.


Cât de ruptă de oboseală eram de dimineață și ce bine îmi pare că nu am renunțat la ieșirea asta. Drumețiile cu Victor mi se par acum cele mai frumoase, chiar dacă nu e tocmai ușor și nici nu ajungem pe trasee tehnice sau mega spectaculoase. La cât mai multe în formula asta? Sau poate și mai extinsă? :)))) Nu, hai să nu exageram.

Link ruta Strava: www.strava.com/activities/7865179034