Data: 30 septembrie 2018. Destinația: Alpstein, Appenzell Alps, Elveția. Ruta: Frümsen -  Cabana Rohralpe - Hoher Kasten - Staubern - Saxer Lücke - Staubern - Frümsen (30 km). Echipa: Ștefan, Monica.

Peste o săptămână mergem la Maraton Piatra Craiului în România și azi e ultima alergare pe munte înainte de concurs. Alegem un traseu pe care l-am făcut eu acum doi ani, prin Alpstein, munții dragi de lângă casă, dar adăugăm și o potecă de creastă, de la Vf. Hoher Kasten până într-o șa tare fotogenică, Saxer Lücke. În perioada 1 sep – 15 oct e bătaie pe segmentul ăsta de creastă, pentru Red Bull Ridges Challenge. Sunt 7km și ceva cu aproximativ 600m diferență de nivel pozitivă. Poți câștiga un ceas Suunto, dacă reșești să bați timpul elvețianului Rémi Bonnet, de 37minute. Exact, no chance! :))

Parcăm în Frümsen, în locul de unde pleacă telecabina pentru cabana Staubern. E plin de mașini aici, deci si pe munte o să fie haos probabil. Mă iau după Vio și Mike și testez o plecare în forță, pe urcare, fără prea multă încălzire. Vreau să văd dacă are sens să mă pun în față la MPC și să pornesc în viteză, în ideea de nu mă bloca pe urcarea spre Măgura.

Start

Primul kilometru. Mi-e greu, dar insist. Panta e lină. Al doilea kilometru. Încep să mă dezmembrez. Panta se mărește și mă chinui rău să nu depășeșc pace-ul de 7min/km. Mi se aude respirația și-n satul de lângă cred. Pulsul urcă foarte rapid. În puțin peste 10 minute de la plecare ajunge la 180. Mă opresc că nu mai pot. Trebuie să-mi revin. E clar, nu pot funcționa așa. Decid să pornesc în ritmul meu la concurs și văd eu pe parcurs, după ce mă încălzesc, cum pot trage mai tare de mine și cum pot depăși.

Pe Ștefan l-am pierdut. În concentrarea de mai devreme n-am fost atentă la drum și-am luat-o tot în sus, pe un drum forestier care se blochează. Mă întorc și continuăm împreună alergarea la un ritm normal.

Față de dățile anterioare, când am mai urcat pe aici, descoperim o potecă faină care taie drumul forestier. E zi cu soare, dar nu mai e exagerat de cald. Ciupercuțe, bolovani acoperiți cu mușchi, lumină care sclipește printre copaci; e bine.

Trecem pe lângă cabana Rohralpe, tânjim la o pauză de Cola pe terasă, dar înghițim în sec și-i dăm în sus fără să ne oprim. În spate se vede fain Valea Rinului și-n față ne așteaptă stâncile și obișnuitele super priveliști din Alpstein.

În curând ajungem în creastă. Pe finalul urcării de cam 1000m până aici,  încerc să forțez. Simt că nu pot mai tare, mă straduiesc, dar pulsul nu-l mai pot crește. Limitarea vine din altă parte. Îmi întărește ideea ca un start în forță nu-i de mine.

Oare când o să mai zbor și eu cu parapanta?

Urmează partea cu provocarea Red Bull Ridges Hoher Kasten 🙂

Ștefan și-a testat viteza pe segmentul de creastă cu câteva zile în urmă. I-au ieșit 54 de minute. Eu n-am apucat. Nu e un moment potrivit acum pentru viteză și n-am de gând să dau totul pentru un timp bun, dar decid să alerg în ritmul meu, fără pauze.

Pornesc încet, aștept cumințică în spatele drumeților până îi pot depăși și încet, încet mă prinde. Măresc viteza, fac niște slalom printre turiști și mă minunez de potecă și de cum se văm munții din jur, chiar dacă am tot fost pe aici. A doua jumătate a segmentului mă prinde încălzită și cu chef. Urcările mai mari au fost în prima parte.

Ajung într-o oră și 10 minute la Saxer Lücke, respirând puternic și voioasă. Ștefan a ajuns cu puțin timp înainte și stă întins să-și revină. I-a dat mai tare la început, n-a avut mâncare la el și i-a scăzut grav energia pe final. Hai fie, ia tu ultimul snickers! Eu mi-am făcut deja damblaua și-am mâncat destul. S-au strâns 20km și peste 1500m urcați. E suficient. De aici încolo am de gând să alerg foarte încet.

Ne întoarce pe creastă, de data asta într-un ritm lejer și oprim puțin la cabana Staubern din drum. Se cam cere o Cola 🙂 Nu mai alergăm până la Hoher Kasten; alegem o altă potecă de coborâre, care începe îmediat după ce trecem de cabană și ne scoate direct în Frümsen. Scurtă și destul de abruptă, cât să simțim mușchii munciți până la final.