Data: 3 iunie 2018. Destinația: Elveția, Appenzell Alps, Alpstein. Ruta: Brülisau - Hoher Kasten - Saxer Lücke - Fälensee - Alp Sigel - Brülisau. Echipa: Ștefan, Monica.

Pe partea de alergare a început destul de bine anul și-n februarie, când m-am înscris la un milion de curse grele, eram destul de încrezătoare. Toate bune și frumoase până au început plecările. Știam de ele, că doar tot eu le-am planificat, dar speram să pot strecura cu brio și antrenamentele de alergare. Eeee… planu-i plan, realitatea-i alta mai mereu. Și uite că am ajuns la început de iunie, iar alergările pe munte n-au intrat ușor în calendar. Am mai avut câteva ture pe munțișori mai mici, însă ceva mai serios n-am reușit. Cât am fost pe acasă nu m-a lăsat zăpada, iar când s-a topit, am plecat.

Acum mai am o săptămână până la primul concurs pe munte al anului și simt că îngraș porcul în ajun. Sâmbătă mă chinui cu un antrenament de viteză pe căldură și mintea-mi zboară numa’ la crestele din Alpstein. Nu mai am răbdare, nu mai intră. Vreau pe munte!

Duminică e ziua mult așteptată. Parcăm în Brülisau, facem o ușoară încălzire și-i dăm în sus spre vârful Hoher Kasten. Iar mă întreb ce-am căutat atât de mult prin orașe și-n zone de litoral când mie aici îmi place. Sunt munții ăstia de lângă casă într-un mare fel. 

E plin de flori și zona asta îmi bucură sufletul și privirea de fiecare dată. În departare se mai văd rămășițe de iarnă. N-a mai rămas multă zăpadă. Doar cât să înfrumusețeze și mai tare peisajul.

Începutul e greu. Degetul accidentat ieri, pe când jucam desculță un mini fotbal, cam doare. E vânăt deja, dar sper să se calmeze în câteva zile. Ștefan prinde viteză pe urcare, eu încerc să nu-l bag în seamă și să-mi văd de ritmul meu. Dar tot simt că mă trage după el înainte să mă încălzesc. E cald și pulsul o ia razna. Când ne apropiem de vârf deja îl bombăn nițel că aș fi preferat s-o iau mai încet la început. Noroc cu priveliștea. În cele din urmă cu vremea pare să avem noroc. Niște norișori și câte o adiere de vânt ne fac viața mai ușoară.

De la Hoher Kasten o luăm pe o curbă de nivel superbă spre Saxer Lücke. Extaz maxim. Ce dor mi-era! Încep să mă simt din ce în ce mai bine, să mă reobișnuiesc cu alergarea pe munte, să mă bucur de coborârile mai tehnice și de chinul pe urcări. Auch, auch, pe coborâre doare și mai tare degetul. Bucata dintre Hoher Kasten și Saxer Lücke e minunată, dar uit mereu că e sus-jos și nu doar o curbă lină de nivel.

*cabana Staubern

Da, cică-i alergare, dar să nu exagerez dintr-o dată. Intră și un mers și pauze multe și scurte de poze. Chiar și așa simt totuși efortul.

Ne apropiem de Saxer Lücke și chiar dacă am ajuns de multe ori aici, mă minunez mereu de frumusețea locului. O să tot repet asta – munții ăstia-s speciali 🙂

La cabana Bollenwees facem o scurtă oprire, să mâncăm un baton și să facem plinul la apă. Am tot zis că venim într-o zi cu soare aici la relaxare… Rămâne pe listă momentan treaba asta, adică o bălăceală în lac si stat la iarbă verde cu o bere și-o carte.

*Fälensee (sau Fählensee)

Ștefan începe să simtă probleme la burtă, eu încep să fiu mai in formă. Cât se poate de clasic pentru noi, când alergăm împreună. Continuăm alergarea pe un drum mai lejer până la Sämtisersee, la cabana Plattenbödeli. De aici ne testăm rezervele de energie cu încă o urcare.

*de la Plattenbödeli spre Alp Sigel

Azi încercăm un traseu nou, urcarea spre Alp Sigel. Ne-au fost depășite așteptările legate de locul ăsta. O urcare plăcută prin pădure și-o coborâre destul de tehnică, pe unde burta lui Ștefan cedează. Of, de-ar găsi mai repede o soluție. Îi strică complet dispoziția, e sătul de stările astea. Încep să-l deranjez căci are senzația că mă ține în loc. Văd că nu am cu ce să-l ajut și mai urc nițel, mai adun câțiva metri. Soluția pentru el e s-o ia la pas, încetișor până se mai reface. Revenim la locul de start și parcă aș mai alerga. Măcar puțin. Mai urc încă 100 si ceva de metri, cât să-mi fac damblaua și-apoi revin la mașină. Gata, hai că am alergat și urcat suficient.

*vedere spre Hoher Kasten, unde-am urcat la început

*coborârea de pe Alp Sigel

Nu ma simt deloc pregătită de cei 54km cu +3800m pe care-i am de făcut în câteva zile, dar o să dau ce pot la Scenic Trail 🙂

Ah, cât de frumoși îs munții ăstia! N-am cum să mă satur de ei.