Data: 4 decembrie 2017. Locul de joacă: pădurea de lângă casă, Altstätten, Elveția.
E luni, început de decembrie și ninge ca-n povești. Cum azi am pauză de alergare, dar am nevoie de o ieșire din casă, o iau la pas spre pădure, la lăsatul serii. Iar e haos în gânduri și nici Ștefan nu-i într-o pasă mai bună. Dar încet, încet se limpezește capul și mă bucur nespus de zăpada asta proaspătă. Las primele urme pe poteci. Hmm, oare o să putem să ne plimbăm iarna asta cu schiurile de tură prin pădurea de lângă casă?
E ceață și liniște. Curând se lasă întunericul și mă afund în pădure. Ce fain e! Mai sunt și câteva urme făcute de un iepuraș, cred. Zăpada-i pufoasă și sclipește. Iarnă, mi-ești tare dragă!
Spre final, vine și Ștefan și ne întoarcem împreună acasă. A intrat tare bine plimbarea asta de vreo 3 ore și jumătate.
Leave a Reply