Data: 31 mai 2017. Ruta ziua 7: Seyssel - Valea Ronului - Chanaz - Lac du Bourget - Aix-les-Bains - tren spre Valence TGV Rhône-Alpes Sud - Valence - Charmes-sur-Rhône.

Ceasul sună pe la 6 dimineața. Deschid cortul. Plouă și nu-i nimic interesant în jur încât să renunț la binele din sacul de dormit. Iar pe o vreme ca asta nu cred că vine nimeni la râu. Deci culcarea la loc, fără stres că-i cortul pus aiurea. A doua trezire e după ora 9. Ploaia s-a terminat, a ieșit chiar soarele. De mâncare nu mai avem nimic la noi așa că ne grăbim să strângem tot și s-o tăiem spre orășelul din apropiere – Seyssel.

Pe la 10 și ceva suntem deja în centrul orașului și căutăm un loc pe o terasă la soare, să ne bem cafeluța. Găsim fără probleme. Străduțe mici, case vechi, flori, atmosferă de Franța și croissantul la putere.

Pont de la Vierge noire, Seyssel

Ne plimbăm puțin prin partea din stânga Ronului – Seyssel Haute-Savoie, facem primele cumpărături din Franța și rămânem pe o bancă să înfulecăm. De aici ruta noastră nu mai este atât de clară. Acum suntem pe ViaRhôna însă ne gândim să părăsim ruta asta și să o luăm spre Grenoble, locul unde s-a născut Terray.

“Aventura a început la Grenoble într-un fel de castel acoperit cu viță sălbatică ridicat pe coasta unui munte ce domina orașul. Aici am văzut eu lumina zilei. Minunatele piscuri înzăpezite ale masivului Belledonne profilate în fața ferestrei mele, pe albastrul cerului, ca niște stavile scânteietoare, mi-au încântat privirea încă din fragedă copilărie.” – scria Lionel Terray la începutul cărții cuceritorii inutilului. Chiar dacă mi-ar plăcea să ajung acolo, îmi dau seama că nu prea-i bun momentul. Prognoza e nasoală. Urmează zile întregi cu ploi, iar oboseala ne-a cam ajuns rău. Ideea de forțare nu prea ne surâde.

Momentan avem drumul nostru de bicicletă, fără urcări care să ne dea de furcă. Plus că nu a început sezonul și suntem singuri în cea mai mare parte a drumului. E relaxant.

Când e cald e destul de neplăcut să nu ai unde să te speli. Râul lângă care am dormit era cam murdar și nu vreau să-mi aduc aminte că am luat apă din el pentru mâncare și spălat pe dinți. Dar uite că pe la prânz ne iese în cale o fântână numa’ bună pentru răcorit și spălat niște haine. Așa.. la drumul mare :)) Le punem la uscat pe bicicletă și contiunăm drumul plăcut, pe lângă Ron, până ajungem în Chanaz.

În mare parte, e un drum special pentru biciclete, foarte bun, prin câmp sau prin pădure. Din când în când mai traversează câte un sat. Oamenii nu știm pe unde s-au ascuns că pe străzi e pustiu.

Ne oprim să vizităm Chanaz-ul că pare fain. E un sat medieval situat în regiunea Chautagne, pe Valea Ronului, lângă canalul Savière ce leagă Ronul de Lacul Bourget. Legăm bicicletele cu tot cu bagaje, trecem podul peste canalul pe unde trec vaporașe turistice și o luăm la pas pe străduțe.

Sunt destul de mulți vizitatori pe aici. Terase, magazinașe, case construite prin secolele 16-17, îngrijite, afișe cu tot felul de excursii. Hai că-i simpatic locul.

Intră un smoothie și-o înghețată la o terasă de pe malul canalului, nu?

De aici părăsim ViaRhona și ne luăm după googlemaps. Cum preferăm drumurile mai mici în locul șoselelor ne trezim pe unul “excelent”, perfect pentru un zdranga-zdranga pe pietriș, cu gândul că sigur vom face o pană pe aici. Mda, scurtătură ca distanță, dar ca timp clar n-am fost prea inspirați. De pană am scăpat. Ne-am făcut doar nițel masaj la fund.

Revenim la asfalt. Norii încep să se adune. Mobilul zice de ceva vreme că vine ploaia. Dar nu-i grav. Doar ne picură puțin și când ajungem la Lac du Bourget avem parte de o priveliște chiar interesantă.

*Lac du Bourget

Problema-i alta acum. Pe unde o luăm? Ce facem în continuare? Facem un popas și încercăm să luăm o decizie. Mai avem o săptămână la dispoziție și ținta inițială cu care am plecat în gând de acasă era să ajungem în Cheile Verdon din sudul Franței. Eu am pus-o trasă clar de păr, nu-mi făceam speranțe, dar lui Ștefan i-a intrat în cap asta. Normal că mi-ar plăcea, dar să ajungem acolo și să nu avem timp de explorat merită oare? Am schițat ruta înainte de plecare, însă era clar că va trebui să ne adaptăm pe drum. Mai nasol e când ajungi să te sucești de la planul inițial și nu ești tocmai odihnit. Și-acum clar ne-a ajuns oboseala după 7 zle de pedalat, de multe ori până seara târziu. Ajungem să ne ciufulim puțin, dar până la urmă reușim să luăm o decizie. N-are sens să mergem în Grenoble cu asemenea prognoză. Hai să luăm un tren din următoarea localitate și să fentăm partea muntoasă și ploioasă.

Pe la 6 seara ajungem în Aix-les-Bains și reușim să prindem un tren către Valence. E clar, avem urgent nevoie de o pauză de refacere dacă nu vrem să ne stricăm vacanța. Nu nimerim foarte bine gara de destinație și coborâm destul de departe de oraș, dar nu într-o zonă în care să găsim loc de cort. Oricum ne-am mai liniștit cât am stat în tren și am găsit un camping pentru noaptea asta (am sunat să verificam dacă putem pune cortul noaptea și plăti a doua zi) așa ca ne punem pe pedalat cu o stare mai bună. Prindem apusul în gară și pornim cu spor spre Valence, ghidați de googlemaps.

O luăm puțin prin centru, mai facem un scurt popas și apoi continuăm drumul spre camping.

*Valence

Din oraș, intrăm iar pe ViaRhôna, până în Charmes-sur-Rhône. Hai! Încă puțin și gata cu efortul! Până și mica pantă de la pod e o adevărată provocare acum.

Ajungem aproape de miezul nopții la destinație. Pfff, suntem salvați. Mâncare și odihnă ne trebuie, e cât se poate de clar. Și fără încercări de planuri acum. Vedem mâine.

Ah, baie cu apă caldă și toaletă, mâncare caldă, loc plat de cort… boierie!