Data: 27.05.2017.
Ruta: Thunersee - Spiez - Zweisimmen - Gstaad (Lakes Route 9). Cantonul Berna, Bernese Oberland (regiunea muntoasa)

A treia zi începe cu un final de răsărit pe malul lacului, privit din cort. E perfect. Strângem repede cortul să ne știm scăpați de-o treabă și ne mutăm câțiva metri mai încolo la o mini plajă, acolo unde petrecea aseară lumea în jurul focului. Ștefan face pe cavalerul și dă o fugă cu bicicleta până în cel mai apropiat sat să ia ceva de băut. Eu rămân să mă bucur de primele raze de soare. Apa sclipește și-i încă răcoare. Încep să simt libertatea aia pe care o asociez cu turele mai lungi.

*vedere din cort

Ștefan se întoarce semi glorios, cu ceva băutură, dar nu fix ce-mi doream și se retrage la umbră, la citit, cât timp îmi mai bălăcesc picioarele în lac și sorb toată energia dimineții.

Pe la 9 reușim să o luăm din loc. Urmăm pista de bicicletă de pe malul lacului până ajungem la o plajă amenajată, unde avem parte de prima supriză a zilei. Una extrem de binevenită – dușuri gratuite (plaja cu iarbă și acces la lac Bad Faulensee)

Boierie! Dușul e foarte curat, se poate închide să te poți spăla ca la carte. Singura chestie mai nașpa e că-i doar apă rece și-mi cam îngheață capul, dar ne descurcăm. Parcă-i o nouă viată acum. Ne uscăm la soare, luăm micul dejun pe o bancă de lângă și mai stăm puțin până se mai zvântă hainele spălate. Lebedele se plimbă pe lac cu o puzderie de puiuți drăgălași. Viața asta-i tare frumoasă!

Parcă abia am plecat de acasă, atât de proaspeți ne simțim. Continuăm  până la Spiez, apoi părăsim lacul și începe urcarea lină, cu mici zone mai înclinate, pe valea râului Simme. În drum mai oprim la un magazin să refacem stocurile de mâncare și se aude o melodie de-a lui Rod Steward care mă binedispune total.

*Spiez și Thunersee

Pista e presărată și cu mici pante mai abrupte. Nu-i ușor deloc cu bicicletele încarcate și în plin soare. Dar ne bucurăm de ruta liberă și asfaltul perfect in cea mai mare parte. Mai sunt și scurte zone de forestier, dar acolo compensează peisajul în general. Munțișorii din stânga noastră încă mai au urme de zăpadă deși nu par prea înalți. Pauza de masă o luăm pe malul râului. Lângă noi e un grup care s-a întors dintr-o tură cu caiacul. Și-apoi iar dealuri, delușoare, printre sate răsfirate, văcuțe, ferme și munți.

Căldura ne chinuie și visăm la o înghețată și-un suc rece pe terasă. Dar nu-i nimic în drum așa că ne mulțumim cu pauze la umbră și cu apa din dotare.

No, înghețantă n-avem, dar hai să vă mai dau un deal. Noroc cu scurtele coborâri că ne mai răcoresc puțin. În continuare urmărim semnele cu Ruta 9 și tare bucuroși suntem de semnalizările de pantă. Mai bine n-ar mai fi!

*chinuită de soartă pe urcare :))

Priveliștea și aerul curat le plătim cu destulă sudoare azi. Trec orele și începem să ne obișnuim cu sus-josul permanent. Reușim să ajungem înainte de închidere și la supermarketul din localitatea Zweisimmen. E o treabă importantă căci nu prea abundă în magazine prin zona asta și poftele-s mari. Mai pierdem juma de oră la cumpărături și pornim mai departe spre Gstaad. E deja ora 17. Bine că ne ne-am odihnit puțin că acum încep cu adevărat urcările. În evul mediu zona asta era pe o rută comercială importantă spre Valais și Geneva, iar în Zweisimmen era organizat un târg anual, unde veneau din Italia și Germania să cumpere brânză și vaci :). Da chiar, noi când cumpărăm o brânză bună de la țărani?

Înaintăm cu chiu cu vai. Cerul s-a întunecat și ploaia e inevitabilă. Da, începe destul de puternic și n-avem loc de adăpost. Oprim lângă niște copaci și-mi fac un mic acoperiș din geaca de ploaie. Nu de alta, dar n-am apucat să mâncăm și avem nevoie de energie pentru ce ne așteaptă.

Continuăm pe ploaie și ne intersectăm cu un cuplu cu doi copii. Nemți zdraveni și aventurieri. Trecuseră pe lângă noi cât am stat la masă. Sunt tot într-o tură lungă cu bicicletele.  Ne luptăm împreună cu urcările, mai în picioare, mai în zig-zag, mai pe lângă. Nu mai am tupeu să mă plâng de greutatea bicicletei sau de oboseală. Oamenii ăstia devin eroii nostri. Mai vorbim, ne mai împrietenim și ne chinuim împreună. Nu știu de unde are tipa asemenea forță. Pe lângă o tonă de bagaje mai are și un cărucior atașat de bicicletă pe care-l trage la deal.

Ploaia se mai domolește și ar cam trebui să ne uităm după loc de cort. Dar nu mai bine ar intra un camping cu un duș fiebinte? După 3 zile de pedalat, transpirat și mai nou noroit? Și așa ar trebui să ne facem antrenamentul de alergare.

Gata, cu confortul unui camping în minte pornim mai departe energizați. Și urcăm și urcăm și tot urcăm. Chiar dacă pantele-s mai mari acum, măcar e răcoare. Una dintre urcări o să-mi rămână însă întipărită mai bine. Nu știu ce înclinație avea, dar cu tot efortul adunat și ambiția pusă n-am reușit s-o fac. Când m-am oprit nicio șansă s-o mai iau din loc. Tipul din față, eroul cu un copil de vreo 8 ani pus pe o improvizație interesantă în fața bicicletei, era cât pe ce să se dea peste cap :))

Ultima porțiune însă aduce bucuria maximă pe ziua de azi. O lungă și binemeritată coborâre cu chiuituri până în stațiunea Gstaad. Minunat! Sunt sleită de puteri, dar și dușul ăla fierbinte… ce bun o să mai fie!

Se decid și eroii nostri să rămână aici pentru o noapte, că prea a fost mare chinul azi. Punem repede cortul, facem duș și ne întindem la masă. Câtă plăcere! Mai stăm la povești, dar nu prea mult că ne pică ochii în gură. Pfoai, suntem curați, mâncați, mi-am pus ciorapii de puf și-am intrat în sacul de dormit. Iar mâine dimineață ne așteaptă o alergare pe munte. Iuhuuuu!

 

Detalii rută: www.veloland.ch/en/routes/route/etappe-01000.html