Data: 25 mai 2017.
Ruta: Zug - Zugersee - Luzern - Alpnachersee - Wichelsee - Lungernersee.

Joi începe vacanța. Ne gândeam să plecăm de miercuri seară, să punem cortul noaptea undeva pe lângă orașul Zug și să pornim în forță încă din prima zi. Însă n-am fost gata la timp cât să prindem trenul și am preferat până la urmă să-l luăm pe cel de la 6 dimineața. Măcar salvăm timpul de pus/strâns cortul. Așa că trezirea-i cu noaptea în cap. Cu toată graba noastră tot am reușit să fim la limită cu timpul. Ajungem la gară în ultimul moment. Vremea-i bună. Dar nu-i bai nici dacă se strică. De data asta suntem pregătiți pentru ploaie cu de toate. Mă rog, mănuși care să țină n-avem, dar în rest, sunt de toate în bagaj.

Mi-am pus restul de cafea la pachet și mai sorb din ea. Schimbăm trenul la Zurich. S-a mai încălzit afară față de azi dimineață. Iupiiii, vacanță! Pe la 8 și jumătate ajungem în Zug și o tăiem spre primul lac al turei. Încercăm să urmărim Lakes Route 9 (http://www.veloland.ch/en/routes/route-09.html). Începe bine. Găsim o baie publică curată, cum sunt mai toate în Elveția, ne dăm trezirea finală și pornim la drum încrezători. Pista e liberă și-i încă răcoare. Perfect pentru pedalat. Și mai e o parte bună. Fiind zi liberă oficială, traficul pe șosele e redus la minim. O să tot fie așa zilele astea.

Nu ne grăbim. Vrem să savurăm totul și ne oprim în orice loc ne face cu ochiul. Primul mic stop e la o plajă pe malul lacului, unde marcasem eu pe hartă că am putea pune cortul. Se pare nu era tocmai potrivit de campat așa că mai bine că n-am venit aici aseară.

Cât de curând soarele începe să ardă, iar pista devine ceva mai circulată. Unii pedalează, alții aleargă sau se plimbă. Se simte aer de vacanță peste tot. Primii 10 km mergem pe lângă lacul Zugersee, prin parcuri, zone verzi, zone de case plăcute la vedere, răsfirate pe micile delușoare. Unele-s mai vechi, dar gingașe și cu grădini frumoase, altele sunt moderne, dar toate se încadrează bine în peisaj. Asfaltul e perfect.

Părăsim lacul și-o luăm spre faimosul oraș Lucerna (Luzern), trecând prin Rotkreuz, iar apoi mergând pe malul râului Reuss. În Rotkreuz ne oprim la gară pentru un suc rece și un mic dejun pe bancă. Starea de spirit e bună.

Au trecut 3 ore de pedalat și ne cam topim de cald acum, în miezul zilei. Numa’ bine că ne iese în cale o mică plajă amenajată pe malul râului, situată la vreo 3 km înainte de Luzern. Ne oprim la un suc rece, acidulat și-o bălăceală. Doar la picioare, dar e suficient cât să ne răcorim.

Altă viată acum, după aproape jumătate de oră de lenevit cu picioarele în apa rece. Parcă m-aș întinde și puțin pe iarbă, la un somn de prânz, dar amân plăcerea asta. Suntem prea la începutul vacanței și visez să ajungem cât mai departe. Hai, înapoi la drum!

Intrăm curând în Luzern. Se anunță un oraș fain încă de la început. Da, după o scurtă perioadă de plimbare prin centru, îmi vine să zic că-i printre cele mai frumoase orașe vizitate și urcă în topul celor elvețiene în care am ajuns până acum. Lacul și munții din împrejurimi completează perfect imaginea centrului vechi cu case istorice acoperite cu fresce și multe piațete. Parcă m-ar tenta să rămân pe aici o noapte și să ies seara la plimbare, în rochiță, să beau un pahar de vin, s-o iau pe jos pe podul de lemn care-mi atrage acum privirea. Podul Capelei este unul dintre cele mai vechi poduri din lemn acoperite, construit, împreună cu Turnul de apă, prin secolul al XIII-lea. Acum leagă partea nouă a orașului cu centrul vechi. În interior este decorat cu picturi. Am vrut și noi să-l folosim, da era mult prea aglomerat ca să putem trece cu bicicletele. Nu e chiar cel vechi, căci a fost distrus de incendiu, dar l-au reconstituit întocmai.

*picturile de sub acoperișul podului

Cred că atunci când îmi va reveni cheful de vizitat orașe aș putea veni aici un weekend prelungit. Și în caz că nu rezist mult, sunt munții salvatori lângă 🙂

După o oră de hălăduit prin centru, mai mult cu bicicletele la braț, ne întoarcem la ruta noastră, trecând prin zone rezistențiale liniștite, ferite de turiști. Urmează un drum deluros, unde privirile ne sunt furate de casele, grădinile din zonă și de lacul Luzern sau “Lacul celor patru cantoane” (lacul are multe denumiri și multe brațe), străjuit de munți. Pare fancy pe aici.

Parcă nu ne așteptam la asemenea căldură în tura de bicicletă. Fiecare urcare, oricât de lină, stoarce apa și energia din mine. Las că suntem la început. Curând o să mă obișnuiesc cu efortul. Revenim pe malul lacului și mai facem o pauză de relaxare pe o altă plajă amenajată – cu iarbă, nu cu nisip. Avem noroc și de o țâșnitoare cu apă rece, să ne răcorim și să reumplem bidoanele. Mă întind pe iarbă și în fața mea se înalță muntele dragonilor – Pilatus. Poti ajunge pe vârf, printre altele, cu un trenuleț cu cremalieră care urcă din Alpnachstad pe o pantă de până la 48% – cea mai cea pantă din lume pentru așa ceva cică. Muntele “Lucernei”  a fost în trecut privit cu frică, o sursă de furtuni și inundații. Era casa dragonilor, iar urcarea pe acest munte era interzisă. Una dintre legende spune că la baza muntelui a fost îngropat Pontius Pilate (Pilat din Pont), guvernatorul roman al Iudeei. Și de aici ar veni numele. Mai e un loc și în Italia despre care se zice același lucru. Deh… legende 🙂

*muntele Pilatus 2106m

Cândva o să ajungem poate și pe aici pe munte. Cică priveliștea e impresionantă – spre un milion de vârfuri (Säntis, Eiger, Jungfrau sau Mönch…) și spre lacurile din partea centrală a Elveției.

Pista de bicicletă continuă pe malul lacului, cu munții în zare – un peisaj tipic elvețian.

N-a fost rău în zona mai populată, dar apropierea de munți ne bucură mereu. Intrăm pentru o scurtă perioadă în cantonul Nidwalden. Înainte să părăsim lacul Luzern, găsim o bancă și ne întindem la masă. Pedalăm de peste 6 ore deja și mai avem nevoie de un plus de energie că abia am făcut 50 km până acum. Și-am vrea să mai adunăm câțiva kilometri.

Încep să am senzația deja că am plecat de mult timp de acasă. Avem parte și de câteva drumuri forestiere, pe malul lacurilor următoare – Alpnachersee și Wichelsee.

*Alpnachersee

*pauză pe malul lacului Wichelsee

Nuuu, nu se poate să văd semnul ăsta în timp ce ne uităm după loc de cort. Au trecut peste 9 ore de la urcarea pe bicicletă și mult mai multe de când ne-am trezit. După 80km cu mai multe urcări decât ne așteptam, chiar dacă au fost destul de line, simt deja oboseala și presimt febra musculară de mâine.

No, ce să-i faci? Hai la deal și hai cu norocul de loc de cort! Parcă-mi place chinul ăsta 🙂 Mă opresc des, dar îi vin de hac dealului. Zic de mine că Ștefan nu pare să se chinuie așa tare. Mai dăm și de un izvor în drum. Boierie.

Ah, ce sentiment când trece un alt biciclist pe lângă tine în viteză… în urcare mă refer. Și nu pricepi cum e posibil până vezi că e bicicletă electrică și parcă-ți vine să te uiți puțin urât.

E fain pe aici și nu e drum circulat de mașini. Poți urca în liniște, în ritmul tău și inspira aer curat. Cum viteza pe aici e una de melc, ai timp să zâmbești la floricelele colorate de pe margine, la munții din zare și la stânca din dreapta ce stă de ceva vreme în umbră. Cred că s-a răcit deja și-mi imaginez că mă lipesc de ea să-i fur puțin din răcoare.

Un mic urcuș intens, dar trece destul de repede și ajungem la următorul lac – Sarnersee.

Pare panta cam mare prin dreapta lacului, pe unde-i pista de bicicletă. E un drum forestier pe lângă care sperăm totuși să găsim un loc bun.

Mda, nu prea abundă de locuri plate. Ne oprim ici colo să explorăm zona. Găsim ceva acceptabil lângă un izvor. Partea cu apa e super, însă locul de cort e cam mic, ușor în panta și cam aproape de drum. Strâmbăm din nas, dar reținem totuși zona. Hai să mai mergem 10-15 minute și dacă nu găsim altceva, ne întoarcem. În curând ne iese în cale un mic loc de popas, lângă lac, unde sunt deja 2 persoane. Noroc cu Ștefan că l-a observat. E destul de târziu și cei doi par tot cu bicicletele cu cortul. Îi intrebăm dacă vor să rămână peste noapte și dacă da, dacă putem pune și noi cortul lângă.

Prima seară e cu noroc. După o zi plină, lenevim la masă și la povești. Locul e perfect – ascuns puțin de la drumul forestier, cu mese, cu o toaletă super curată, cu lacul la 50m distanță, loc de făcut focul…. tot ce vrei. Ceilalți doi cu care împărțim în noaptea asta locul sunt elvețieni tineri și simpatici. Au ieșit la o tură de “bike & climb”. Nu ne vine să credem că în bagajele lor au încăput toate cele, cu echipament de cățarat complet, cort, saci de dormit… unde mai pui că au și o sticlă de vin și tot felul de delicatese de mâncare.

Pe la 10 seara instalăm cortul și ne punem la somn. Intenția e să ne trezim la răsărit, să strângem totul și apoi să ne luăm în liniște micul dejun. Asta în ideea că mâine poate încep să apară drumeți pe aici. Dar când îi vedem pe elvețieni așa relaxați cu ora de trezire… o mai amânăm și noi puțin 🙂

Rutele oficiale urmate: www.veloland.ch/en/routes/route/etappe/etappe/etappe/etappe/etappe/etappe-01005.html

și o parte din www.veloland.ch/en/routes/route/etappe/etappe/etappe/etappe/etappe/etappe/etappe-01002.html