Perioada: 10-17 mai 2017. Destinația: Austria - cățărare Koblach și plimbare Schloss Amberg, Elveția - Altstätten, rezervația Bannriet. Echipa: Monica și Ștefan.
E miercuri, ziua lui Ștefan și vreme bună. Cum am putea să sărbătorim? Hai la cățărat, să spargem gheața!
Nu e prima data când își face ziua la cățărat. Acum doi ani îl sărbătoream în Ith, o zonă de escaladă din Germania, pe care o preferam când stăteam la Berlin – “În sfârșit, înapoi la stâncă / Ith, 9-10 mai 2015” . Iau cu mine niște lumânări și cutia cu bomboane de ciocolată primită de la Ștefan A, umplem portbagajul cu echipamentul de cățărat si pe la 6 seara suntem la stâncă. E o zonă micuță, la 10 km de casă, cu câteva trasee de escaladă mai ușoare. Nu ne trebuie mai mult pentru început. Din păcate e destul de aglomerat pe rutele ușoare și n-avem tupeu să mergem pe ceva mai greu din prima. Ne-am dezobișnuit de senzația de cap de coardă.
Rămânem ultimii în zonă și, în sfârșit putem urca pe traseul ochit. Ștefan se duce primul și când să urc și eu mă blochez pe la mijloc. Nu-mi vine să cred că nu pot trece de locul ăsta secund. Aaaaaaa, dau să mă întorc după câteva încercări nereușite. E deja semiîntuneric. Până la urmă îi mai dau o șansă pasului și trec de el, tristă că am ajuns să stau așa prost la capitolul ăsta. Mama ei de accidentare. Oare o să se găsească o soluție viața asta să ține piciorul pe stâncă fără dureri?
Cu chiu cu vai ajung și eu sus. Mai rămânem puțin aici să privim apusul, apoi rapel pe rând și mai stăm la masă, la lumina frontalelor, la o bere și-o ciocolată. E faină o ieșire d’asta, după o zi de muncă.
La mulți aaaani!
Vine weekendul și am acumulat atât de multă oboseală că nu ne mai facem planuri de data asta. Vremea e rea și nu ne îndeamnă nici ea la o tură lungă.
Așa că sâmbătă trebăluim prin casă și mergem cu mașina până în Austria. Spre seara, ca să nu zicem că n-am făcut deloc mișcare, facem o plimbare de o oră și jumătate prin locuri noi, pe la vecini, în apropiere de orașul Feldkirch. O luăm ușurel prin pădure până la un mic castel de pe deal – Schloss Amberg și înapoi. Descoperim cu ocazia asta un mic bazin public la marginea pădurii și câteva faleze de cățărat. Ne-a prins bine ieșirea asta scurtă.
Și coborârea pe ultimele minute de lumină a fost pe un traseu plăcut, prin pădure.
Duminică ieșim la o plimbare scurtă, prin ploaie, cu bicicletele. Mi-am luat din Berlin pantaloni de ploaie, iar Ștefan geacă de ploaie și vrem să le testăm pentru tura de la final de lună.
Descoperim în apropierea casei un muzeu în aer liber / centru de informare, într-o mică rezervație naturală – Bannriet. Sunt în toată Elveția câteva centre de promovare a naturii, cu diverse informații legate de biodiversitate. Se organizează cică tot felul de tururi ghidate. Mai multe detalii pe site-ul www.naturzentren.ch. Centrul de aici, de lângă Altstätten, e făcut într-o fostă fabrică de turbă (cred), o rocă sedimentară pe care-o foloseau în zonă pe post de combustibil. Sunt prezentate procesele și apoi câteva detalii despre vegetația și animalele din zonă.
Chiar simpatic locul. Pe site-ul www.pro-riet.ch se găsesc mai multe explicații.
Și gata weekendul de relaxare.
Urmează în timpul săptămânii, după muncă, să mergem iar la cățarat, tot în Koblach, dar la o altă faleză – Pocksberg.
Am pornit cap de coardă direct pe un traseu de gradul 6 și m-am blocat după 3 asigurări. Stau eu ce stau cocoțată, încercând să găsesc soluții de urcat până la următorul spit, dar nu, n-am tupeu. Mâinile mi-au obosit deja așa că revin la bază și-l las pe Ștefan să-și încerce norocul. Reușește să treacă de pasul care mi-a dat mie de furcă, dar se blochează aproape de final. Stă ce stă, analizează, transpiră, își ia inima-n dinți și face pasul victorios. Am fi vrut să începem cu ceva mai ușor, dar nu erau libere. Apoi încă o urcare secund și un traseu foarte ușor la final pe care mă distrez cap de coardă, să mai prind curaj. Cam asta am reușit să mai facem pe lângă alergările clasice din jurul casei – câteva activități scurte și plăcute.
Leave a Reply