Perioada: 14-16 aprilie 2017.
Ruta:  Altstätten - Buchs - Walensee - Glarus - Zürichsee - Rappenswil-Jona - Wattwil (Elveția).
Echipa: Ștefan și Monica.
“Cum  să te prefaci că n-ai văzut prognoza” și “hai să vedem cum stă treaba cu camparea în sălbăticie prin Elveția”

Pastele vine cu un weekend prelungit, fără musafiri. Păi se cere o primă tură cu bicicletele și cortul, nu? Antrenament pentru cea lungă de la final de mai. Abia așteptăm senzația de libertate pe care ți-o dă o tură de tipul “bike & camp”. Singura problemă ar fi cu vremea. După o perioadă călduroasă ne trezim acum cu o prognoză înfiorătoare. Se anunță 4 zile cu ploi zdravene și temperaturi foarte scăzute. Dar nu ne sperie, noi o ținem pe-a noastră și plecăm. Aproape toate turele anterioare au fost cu ploi. O să ne descurcăm.

Joi seară pregătim rapid niște ouă colorate, ușor cam eșuate, dar să se simtă puțin sărbătoarea, iar vineri dimineață încărcăm bicicletele și pornim pe Valea Rinului.

Hmm, nu plouă. Prognoza pare că se mai liniștește puțin. Toată ziua așteptăm o răpăială, dar avem chiar destul de mult soare. Începe bine excursia. Hai să vezi cum fentăm noi vremea! Devenim încrezători în norocul nostru.

Decidem să urmăm ruta 9 de bicicletă (Lake route) și ne distrăm la început că ne face un ocol prin centrul orașelului în care locuim. Buuun, deci am fost turiști în Altstätten.

*centru Altstätten; nu-l mai vizitasem de prea mult timp :))

Prima parte a traseului o cunoaștem, am mai fost de câteva ori, dar tot ne bucură. Grădinile sunt deja pline de flori, iar câmpurile acoperite cu păpădii înflorite. Văcuțe fericite, căluți, asfalt bun și vreme perfectă.

Dacă tot a ieșit puțin soarele nu strică un popas. Ce bine-i cu mâncărică pregătită de acasa 🙂

Oare o să găsim loc de cort? Asta-i provocarea pentru noi tura asta – să ne formăm ochiul pentru wild camping.

De data asta nu mai continuăm spre Chur. Părăsim Valea Rinului și o luăm spre Walensee, urmând tot ruta 9. Câmpuri pline cu flori, munți în zare și o minte care începe să se limpezească. Nu-i rău.

E trecut deja de ora 4. Ar cam trebui să ne uităm de un loc de campat. Dar suntem cu chef de pedalat încă și nici nu ne iese în cale o zonă perfectă pentru așa ceva. Ne mai uităm pe hartă, pe la pădurile din apropiere, dar munții încep prea abrupt ca să găsim ceva ok pe aici. Până la urmă ajungem la lac și începe să se simtă oboseala. Bine, bine, dar la ora asta am zis că o să avem locul gasit, să nu ne mai întindem cu pedalat noaptea…

Mă distrez că tot varianta tipică o alegem. E trecut de ora 6 și noi continuăm, chiar dacă-i încă aprilie și soarele apune destul de rapid.

Pista de bicicletă e perfectă și se merge pe malul lacului Walensee. Pe google maps am ochit niște zone care par cu pădure și mai departe de civilizație. Hai că găsim noi un loc de dormit.

În mai puțin de juma de oră Ștefan ochește o potecă spre mal. O încercăm și găsim locul ideal. Gata, aici rămânem și ieeeei, reușim să ne oprim înainte de ora 7. O adevărată performanță pentru noi.

Sâmbătă dimineață încercăm să plecăm la o oră decentă. Privim răsăritul din cort și ne bucurăm că n-a plouat. E mai ușor de strâns un cort uscat. Ciocnim ouă, strângem catrafusele și o luăm din loc înainte de ora 9.  Măcar să ne prindă pe drum potopul anunțat.

Suntem voioși și entuziasmați, iar traseul e foarte plăcut, pe lângă Walensee și înconjurați de munți.

Uau, tunel spercial pentru biciclete… Pfoai ce infrastructură poa’ să fie în Elveția. Și nu e singurul pe ziua de azi.

Așteptăm ploaia, dar se tot amână. Nu putem decât să ne bucurăm și cresc speranțele că ne va ocoli toată mini-vacanța asta. Oare?

Un ultim popas la lac și apoi o luăm spre Glarus. Sunt destule zone semi-amenajate pe malul lacului, unde poti sta la plajă (când e cald, nu acum) sau la un grătar. Vetre găsești peste tot în Elveția.

*ce-mi place verdele ăsta crud de primăvară!

Ne abatem de la ruta 9, care merge spre Zürichsee și o luăm spre Glarus, pe Alpine Panorama Route, că prea arată bine valea aia. Cândva trebuie să explorăm și masivul Glärnisch. Pe lângă drumeții interesante cică sunt destule de văzut în zonă, de genul – fosile marine in Kerenzerberg sau urme de dinozauri pe Tödi.

Norii devin ceva mai amenințători și temperatura tot scade. Ajungem să pedalăm cu toate hainele pe noi, inclusiv gecile de puf. Facem un scurt popas în Niederurnen să ne refacem stocurile de mâncare și să ne mai încălzim cu o cafeluță.

Inițial ne gândeam că rămânem pe aici și facem o drumeție juma de zi în zonă. Însă pe vremea asta clar nu merită. Pedalăm însă cu plăcere până în Glarus, cea mai mică capitală de canton din Elveția, pe o vale frumoasă. Începe până la urmă și ploaia, dar nu-i dă tare. Vizităm  puțin centrul orașului, mai cumpărăm câte ceve de la supermarket și ne întoarcem pe același drum până în Niederurnen. Ploaia e în continuare cu noi, într-o variantă decentă. Mai dezbatem variante alternative, dar nu prea avem ce face. N-avem încotro s-o luăm pentru a scăpa de udătură.

După vreo trei ore de pedalat prin ploaie începe să ni se cam ia. Nici peisajul nu ne mai ajută așa mult. Ne mai uităm după un loc de pus cortul, dar nu ne inspiră zona. Deja e ora 4 și începem să ne murăm. Punem tot ce avem de ploaie pe noi și continuăm pe un drum destul de plictisitor, prin mijlocul câmpului. Noroc cu berzele și alte păsări că ne mai țin de urât. Dacă ar fi fost soare probabil n-am fi spus același lucru. Moralul încă n-a avut de suferit. Ne distrăm pe seama chinului.

Ne apropiem de lac și încep să apară zone rezidențiale mai de fițe. Peste tot e pustiu. Cine naiba să iasă pe vremea asta din casă?

Îmi dau seama cât de curând că pantalonii mei de ploaie sunt cam degeaba. Nu știu ce-o să fac zilele următoare. Momentan e un disconfort în limite acceptabile.

S-a făcut deja târziu. Sperăm totuși să găsim un loc în pădurea de lângă Rapperswill. Acum nu mai văd sensul să oprim devreme că asta nu-i vreme de relaxare până la ora la care putem pune cortul liniștiti.

Trecem podul peste Zürichsee și intrăm într-un oraș turistic, Rapperswil-Jona. Facem un mic ocol, să nu zicem că n-am admirat cetatea, un popas pe malul lacului și apoi o tăiem spre pădure.

Nu mai e mult până apune soarele și noi tot pedalăm prin ploaie. Nu prea mai contează peisajul. Visăm doar la un ceai cald și la un loc de dormit.

Ieei, ajungem în zona cu pădurea. Găsim și apă să reumplem bidoanele. Partea mai grea e cu micul urcuș care ne așteaptă după aproape 11 ore de drum.  Găsim un prim loc de cort. Parcă-i prea în drum totuși. Îl reținem și ne mai încercăm norocul. Acum ce mai contează un sfert de oră de pedalat? Și n-a fost deloc rău peste ce am dat. Ne afundăm puțin pe un drum forestier și… minune. Locul perfect, în mijlocul pădurii, cu un soi de cort amenajat, vatră de foc si teren plat. O sursă de apă mai lipsea, că-n rest e boierie.

Gata, suntem relaxați. Să înceapă festinul de Paști!

Plouă, plouă și tot plouă. Ne chinuim de dimineață cu stransul cortului și nu ne vine deloc să ne urnim. Când te prinde pe drum parcă suporți mai ușor udătura. Dar n-avem de ales. Ploaia asta n-o să înceteze nici măcar în următoarele zile.

Gata echipați. Pornim la atac! Urmează un urcuș lung pentru drumul spre casă.

Ieri a fost cum a mai fost, dar azi… e jale. Nu plouă, ci toarnă, iar temperatura a scăzut dramatic. Pe sus pe dealuri s-a transformat deja în ninsoare. Strângem din dinți și-i dăm la deal. Nu trece mult până ajungem fleașcă din cap până în picioare. Echipamentul de ploaie e degeaba. Iar niște mănuși mai groase și care să țină la ploaie n-avem. Degetele nu le mai simt. E pur și simplu un chin pedalatul azi. Râd de situație și încerc să forțez pe urcare pentru a mă încălzi puțin. Dacă mă opresc un minut deger. No, asta nu-i deloc plăcere, dar mă străduiesc să rezist.

Ne gândim să mergem într-un camping în noaptea asta pentru un duș fierbinte. Dar mâine o să fie la fel, cu pantalonii de ploaie buni de aruncat și fără mănuși impermeabile.

Noroc cu floricele că-mi mai ridică moralul 🙂

După vreo 2 ore și 400m urcați dăm de o benzinărie și ne oprim la un ceai cald. Poate, poate ne mai revenim. Toarnă cu găleata în continuare, iar cu hainele flească pe noi ceaiul e cam degeaba. Reanalizăm situația și decidem să oprim mica aventură, chiar dacă mai avem o zi liberă. Pedalăm până în prima gară, în Wattwil și mergem acasă să facem clătite.  Ah! Căldură, duș fierbinte, clătite și cafea… Ce vis frumos!

Frânele mele au cedat de la udătura asta și ultima coborâre până la gară e cu hârjâit de metal. Dar gata, am ajuns. Suntem salvați. Unele mașini au un mic strat de zăpadă pe capotă….

Ei, hai că am văzut că nu-i greu de găsit locuri de wildcamping în Elveția, am văzut noi locuri faine și am făcut suficientă mișcare. N-a fost degeaba tura asta :). Vremea i-a dat un iz de aventură turei. Cumva mi-a plăcut asta.

Și pentru prima dată (cred), ne rămâne o zi liberă de relaxare. Cafea și clătite, am zis!

Ca rute de bicicletă, pe care le-am urmat in mare parte (pe site-ul www.veloland.ch se găsesc un milion de detalii):

www.veloland.ch/en/routes/route/etappe-01086.html

www.veloland.ch/en/routes/route/etappe/etappe-01006.html

și-o bucățică din www.veloland.ch/en/routes/route/etappe-0874.html