Alergări prin munți / St. Anton am Arlberg, Bad Hofgastein, Wilder Kaiser

Perioada: 30.07 - 01.08.2016.
Destinația: Austria - St. Anton am Arlberg, Bad Hofgastein, Wilder Kaiser.
Echipa: Ștefan, Monica.

Album foto

Scop propus: relaxare.
Ce-a ieșit: un talmeș-balmeș cu alergări, febră musculară, bere, socializare și puțină relaxare.

Sâmbătă plecăm destul de târziu de acasă și planul nu-i prea bine conturat. Ne-au trecum multe idei prin cap în cursul săptămânii, dar am ajuns la concluzia că ne trebuie un weekend de relaxare. Nu de alta, dar săptămâna viitoare ne așteaptă “cursa vieții” – Tromso Skyrace. Cum Ștefan are și luni liber, ne permitem să mergem ceva mai departe. Și dacă tot e de lenevit, hai să mergem undeva la băi termale. Vremea se anunță rea cam peste tot oricum. Destinația? SPA-ul din Bad Hofgastein, Austria, acolo unde mergem în fiecare an la schi.

Bagajele în mașină și hai la drum. Dar nu oprim totuși la o drumeție scurtă pe undeva? Am luat mai multe hărți cu noi, “just in case”. Tot drumul e prin munți…doar nu trecem doar pe lângă ei salivând.

Și încep propunerile. Analizez harta și tot vin cu idei. Ratăm niște drumuri, vin cu altă variantă. Ne luăm țeapă cu drumul către noua destinație, o luăm iar aiurea. Nervișorii încep să-și faca apariția. Din weekend de leneveală începe să ne iasă o zi plină de condus aiurea. Mai e și târziu deja. Sunt atâtea vârfuri tentante și zone neexplorate încă de noi… O cam luăm razna. În cele din urmă, după câteva încercări nereușite de a ne opri undeva pentru o plimbare scurtă și plăcută, oprim într-o mică parcare, lângă stațiunea St. Anton am Arlberg. Deja suntem la capitolul “ciondăneli”. Nu mai avem chef de nimic. Mai bine ne întoarcem acasă si dormim. Am fi mai realizați așa. Dar știm totuși că dacă ieșim din mașină și pornim pe munte o să fie mai bine. Cu treaba asta în minte, dar cu o stare de rahat, ne echipăm pentru ….nu știu pentru ce. O alergare pe munte, ceva, orice.

E un drum forestier de la mașină pe care nu rezistăm mai mult decât câteva sute de metri și intrăm pe o potecă închipuită prin pădure. Potecă clar nu e… dar începe să-mi placă. O luăm aiurea în sus, pe un teren destul de abrupt, încercând să ne strecurăm printre brazi. Hihi, știam noi ce știam… trebuia doar să ne punem în mișcare și toate problemele se evaporă. Gata, deja mă simt în elementul meu. Ce-i și mai mișto acum e că nu mergem pe potecă și nu știm unde vom ajunge.

Ieșim într-o pajiște la soare și apoi continuăm iar prin pădure, de data asta într-o zonă mult mai accesibilă pentru mers. Curând ne intersesctăm cu o potecă. Începem să alergăm, cu destul de multe pauze de poze.

Ne ia valul și alergăm pe urcări. Gata, s-au uitat complet stările nervoase de mai devreme.

Presimt deja o febră musculară zdravănă. Nu e tocmai ce plănuiam pentru weekendul de relaxare. Dar sunt prea atrăgătoare potecile.

Ieșim într-un drum forestier, ne mai revine pulsul la normal și facem o pauză de răcorire. Parcă am vrea să ajungem pe un vârf. Căutăm poteca, dar o ratăm. O descoperim abia la coborâre. Așa că îi dăm în sus pe unde apucăm, pe o pantă destul de abruptă.

Am ajuns pe vârful Zwölferkopf bei St. Anton – 2558m. Vis-a-vis sunt celebrele pârtii de schi din St. Anton.

Și uite așa salvarăm ziua. Cu o alergare prin locuri noi și faine.

Seara ajungem în Bad Hofgastein, direct la concertul lui Mathias.

Neața! Cafeluța vine acușica. Am apucat să dormim câteva ore în mașină. Azi ne relaxăm, da?

Dimineață ne întâmpină însă cu o vreme prea faină încât să nu mergem deloc pe munte. Pornim la o semi alergare. Așa, puțin, de dezmorțire. Micul traseu de dimineață începe la Angertal și-i dăm puțin în sus, prin pădure.

Hihi, aici avem poză făcută acum vreo 5 ani, la prima noastra ieșire în Alpi 🙂

Am găsit și poza din 2011. Nu mi-e dor de mers în bocanci vara pe munte 🙂

*Gastein 2011

E timpul pentru un mic dejun delicios. Păi ce, am muncit degeaba?

Suntem cuminți și nu lungim tura.

După mica doză de mișcare în natură ajungem și la SPA-ul din Bad Hofgastein, ținta noatră inițială. O serie de saune intra numa’ bine. Hai și puțină bălăceală.

Apoi mai zăbovim la bere cu prietenii si o tăiem spre Elveția.

Încă o noapte în mașină și o oprire în Wilder Keiser, în drum spre casă. Nu știu cum facem, dar reușim să scăpăm de ploaie, deși prognoza nu era deloc ok când am plecat. Mă rog, de câteva picături am avut parte, dar nimic grav.

Ajungem la o zonă de cățarat. Să ne întoarcem, să continuăm? Până la urmă îi dăm înainte pe traseu. Iar întindem coarda. Ne mai picură puțin, dar e decent.