Perioada: 13 - 16 mai 2016.
Destinația: București, Sinaia și Piatra Craiului.
Echipa de munte: Radu, Mike, Ștefan, Monica, Sybille, Mihai, Simo, Viorela, Doru, Andrei, Cris, Ștefan A., Anastasia, Fritz, Traian, Ina, Bejan, Adi, Raluca.
Album foto (mare parte din fotografii sunt făcute de Radu).

Na, c-am finalizat și cu nunta. Dacă acum 3 ani se fâstâcea Ștefan în vârf de munte, prin Făgăraș, anul trecut am semnat actele și-am fugit în Cozia la o tură scurtă, apoi ne-am făcut o lună de miere pe care am tot repeta-o, cu bicicletele și cortul, acum, în 2016, ne-am întâlnit cu mic cu mare să sărbătorim și ultima parte – la biserică și petrecerea clasică. S-a întins totul pe aproape 3 ani, dar pregătirile s-au lăsat așteptate. De ce să facem altfel? Ăștia suntem… totul pe ultima sută, fără prea multă planificare spre deloc. Știm doar că vrem să mergem la Curmătura. E cabana la care am ajuns cel mai des de când ne-am întâlnit și de fiecare dată ne-am simțit bine acolo. Iar Piatra Craiului… e posibil să nu-ți placă?

Din când în când mi-au mai venit idei cu mici chestii legate de nuntă, dar n-au ajuns să se concretizeze. Așa că am lăsat lucrurile să curgă cum or vrea.

Vineri, după ce ne-am straduit să scoatem ultimele pete de vopsea de pe piele, de la renovatul aparatamentului, am fugit pentru finalizarea cumpărăturilor de nuntă. Reușim să găsim ceva decent de îmbrăcat și să umplem gălețile cu flori. Mai avem de făcut buchetele și împodobit lumânările. Multă lume ne cere detalii despre cum se va desfășura totul, însă îi cam chinuim cu răspunsuri vagi. Nici noi nu știm.

Cum bunica a vrut să fie furnizorul de prăjituri, iar unele nu prea puteau fi transportate, am decis să ne oprim și la ea, la Sinaia, pentru un grătar și-o degustare de dulciuri. Vine cine vrea, cine poate și ne descurcăm la fața locului.

Vineri seara Radu rămâne la noi, în București și încercăm să ne facem o idee despre cum vom face lumânările și buchetele. Inelele si hainele sunt pregătite. Cu somnul suntem cam în urmă așa că nu ne întindem prea mult în noapte.

*făcute de o prietena dragă (are și site www.lovemudita.com)

Dimineața nu știm ce să facem mai repede, dar eu la cafeluță băută în liniște nu renunț. Radu ne demonstrează calitățile artistice aranjând buchetul pentru Mike și punând floricele pe lumânări. Încep pregătirile de miresică, apoi îmi fac și eu buchetul, mă învârt prin casă cam bezmetică și revin la cafea pe balcon să mă liniștesc. Hai că merge 🙂

*ultimele pregătiri 🙂

Ajungem din timp la biserică  și ne întindem la vorbe în curtea bisericii cu nuntașii.

*de la 8 la 80 de ani; cu mama, bunica și surioara 🙂

Biserica e ascunsă bine pe undeva prin centrul vechi si simplă. Slujba a fost lunguță, dar a fost ok. Mai greu cu statul în picioare pe tocuri atât de mult. Aaa, și cu mâncatul și băutul vinului când uiți să arunci înainte de slujbă guma de mestecat. Urmează câteva poze, iar puțină socializare și o cafea la terasă cu câțiva prieteni care nu vor putea veni la munte. Treaba se lungește destul de mult, mai avem de făcut și bagajele, așa că ajungem cam târziu și în etape la Sinaia. Doru si Radu s-au apucat deja de treabă la grătar, iar Ștefan ne-a făcut un cadou o mică distracție de început de seară. I-au căzut cheile de la mașină în portbagaj și mașina s-a închis singură. Cheile de rezervă sunt în București….. Urmează operațiunea “cel mai bun hoț de mașini”. După câteva încercări cu sârma și niște filmulețe de pe youtube, problema se rezolvă.

Se pare ca nu scap nici de furatul miresei. Și uite așa ajung la un restaurant în Sinaia și ascult manele, așteptând să fiu salvată. Aflu că Ștefan are de alergat 2 km la deal, cu pace sub 5. Imposibil, nu are cum. Sunteți nebuni? În cele din urmă apare alergarea pe Strava și sunt salvată. Cum pisici? a mers cu mașina? Cum a reușit? E ceva necurat la mijloc, dar nu-mi dau seama cum a făcut.

Sunt adusă înapoi acasă si aflu că nici măcar nu s-a mișcat de pe scaun :)). Totul a fost făcut de pe calculator.

Se prelungește destul de mult seara, iar ochii ni se preling. În cele din urmă ne retragem la culcare punând ceasul să sune devreme pentru a porni spre Curmătura. Ei, nu chiar cu noaptea-n cap, dar reușim să ajungem la 12 la Fântâna lui Botorog, unde lăsăm mașinile si pornim voioși pe traseu.

Urcăm relaxați, cu pauze si voie bună. În poiană ne regrupăm cu cei care au fost mai matinali. Vremea e neașteptat de bună pentru moment.

La cabană ne întindem la o ceai, o placintă, o vorbă. Primim cele mai tari buff-uri de la prietenii din Berlin, personalizate cu urșii desenați de mine acum ceva vreme, puțin upgradați și cu data nunții. O parte din echipă se va retrage în seara asta. Nu vor rămâne la cabană. Așa că mai stăm puțin cu ei. Dar o tură scurtă tot facem în seara asta, să ne priască cina.

*mulțumesc Ina pentru coroniță

Pe la 15.30, încrezători în instinctele lui Radu legate de vreme, pornim spre creastă. Vrem să urcăm pe Piatra Mică și să coborâm pe celălalt traseu. Și chiar ne iese. Oboseala nu o mai simt. Îmi place la nebunie și-s așa bucuroasă că am ales Craii pentru nuntă! Nu sunt singura în rochiță. S-au conformat si Vio cu Mike :). Buchetul de miresică în spinare, adidașii de alergare în picioare și hai la deal.

*fetele-n rochițe

Ne adăpostim la un moment dat de ploaia maruntă, unde își pune și Ștefan cămașa și papionul. Să fim nuntași serioși, nu?

Hai și poză cu alaiul în Șaua Crăpăturii

Vremea se îndreaptă rapid și ne continuăm traseul spre Piatra Mică, cu râsete si pauze.

Tura asta simplă și frumoasă mă unge pe suflet. Încerc să savurez fiecare moment. Suntem prea norocoși.

Urcăm pe grohotiș, trecem de mici zone mai expuse și ajungem într-o poiana largă, moment în care iese și soarele.

Hai să arunc și buchetul, nu? La prima încercare, îmi sare coronița din cap, mă sperie și mă dezechilibrez. Mai încerc. A fost o aruncare dublă sau triplă, în care feminitatea mea a lăsat mult de dorit :))

Și fetele – cochetele, în vârf de munte:

O să-mi rămână bine întipărite sentimentele din tura asta. E fix partea pe care o consider “nunta”.

Întoarcerea de pe vârf e mai rapidă. Ne grăbim la cină.

Urmează o seară cu povești la cabană, cu multă mâncare și cu ce-a mai rămas din prăjiturile de la Galea. Suntem toți cam obosiți încât s-o punem de-o petrecere mare. O parte se retrag mai devreme. Noi încercăm să rezistăm până cedeaza ultimul nuntaș. Curentul se oprește la un moment dat, dar cabanierul ne lasă lampi cu carbid pentru lumină, iar muzica o punem de pe laptop. Fritz, un tip din Elveția care a venit la nuntă ca partener al unei prietene, face rost de o oală și pune boxele lui mici în ea ca să se audă mai tare. Uite ca am mai învățat ceva.

Mă simt fericită. Urs mare, mergem și noi la culcare?

Dimineață e cruntă trezirea, dar n-avem de ales. Trebuie să ajungem la aeroport. Ne bem cafeluța și plecăm de la cabană pe ploaie și ceață. În scurt timp ne revenim și devine chiar plăcută coborârea.

Și uite-așa se duseră cele 3 nopți de nuntă. Acum parcă aș mai face în fiecare an câte-o bucățică de nuntă – adică o tură pe munte în rochie și-o lună de miere aventuroasă 🙂

Mulțumim nuntașilor 🙂

*Jurnalele de la Mike și Radu.