Perioada: 30 apr – 1 mai 2016.
Ruta: Altstätten – Chur – Altstätten, pe Valea Rinului, Elveția.
Echipa: Ștefan și Monica.

Primul Paste după mult timp când suntem doar noi doi. Cuptor nu avem, așa că nici nu putem pregăti o masă specifică. Soluția e simplă – ouă colorate din supermarket și o tură în doi.

Vineri îi dau mesaj lui Ștefan cu “biciclete, cort, Chur”, iar sâmbătă dimineață facem pregătirile și o tăiem relaxați spre malul Rinului. Se anuntă ploi în weekend, dar nu ne pasă, cât timp nu-s cu descărcări electrice. Sâmbătă avem totuși noroc de soare aproape toată ziua.

Au explodat culorile pe drum fată de ultima tură prin zonă. Mult verde crud și multe flori. Avem tot ce ne trebuie la noi și putem să ne oprim oriunde avem chef. Senzația de liberatate pe bicicletă e printre cele mai mișto chestii descoperite anul trecut.

Aproape tot drumul avem munții înzăpeziți în fată și Rinul pe stânga, dar nu ne săturăm deloc de privit în jur.

Trecem de Lichtenstein și observăm o zonă de cățărat de partea cealaltă a râului. Mai mult decât atât, la baza stâncilor e o pădurice si un mic loc de plajă. Clar e de încercat zona pe viitor.

Cum mersul cu bicicleta e cam rar în cazul meu, obosesc repede și ne oprim destul de des. Ce-i drept mă și atrage leneveala pe o vreme așa faină.

Pentru ultimii 30 km avem de ales dacă să continuăm tot pe vale sau să mergem puțin ocolit. Am decis să mai schimbăm peisajul și mă chinui pe niște urcări. Intrăm într-un sat cu multe crame. Terasele sunt pline de seniori strânși la degustare de vin.

Pfoai, ce miros puternic și plăcut vine de la lilieci.

*modalități de transport terestru. Lipsește o persoana care merge pe jos pe lânga noi.

*greu la deal, cu coburile pline, dar și când ajungi la finalul urcușului….

Pare că au supraviețuit culturile de vița de vie după perioada foarte rece și neașteptată. Au pus elvețienii făclii printre araci ca să mențină o temperatură căt de cât ok. Am văzut niște poze și arăta foarte tare.

La mai puțin de 10 km de destinație Ștefan cu trezește cu cauciucul dezumflat – două găurele dintr-un foc, pe care le rezolvă cu petice. Ups, ne-a mai rămas unul singur.

În Chur am mai dat și anul trecut o fugă și recunoaștem locuri. La 7 seara cortul e deja instalat și ne minunăm de cât de bine e să ajungi devreme și să ai timp de relaxare. Mă resimt din plin după efortul de azi și m-aș băga chiar acum în sac, la somn. Dar Strava îmi dă de furcă și mă face să vreau la alergat. Am de urcat 3m :)) ca să am un numar rotund la diferența de nivel acumulată. Așa că sunt în căutarea unui deal în apropierea campingului. Îl corup și pe Ștefan la o alergare 2-3 km, nu mai mult. Doar că nu reușim să găsim un pod prea curând așa că alergăm până la urmă peste 6 km, incluzând un urcuș care scoate orice urmă de oboseală din mine. Înainte de miezul noptii Ștefan se duce cu bicicleta până la biserica românească din Chur, dar nu o găseste deschisă. Eu nu-mi mai pun în seara asta fundul dureros pe șa nici bătută. Îl aștept în cort, încotoșmănată cu pufoaica lui și așteptând să pregătesc masa de Paști. Ciocnim un ou și adormim cu speranța că nu vom îngheță în sacii de vară.

Dimineața ne întâmpină cu ploaie, cum era de așteptat. Nu ne grăbim. Avem cam 70 km de pedalat azi prin ploaie și clar nu ne atrage să plecăm mai repede. Ne întindem la cafea, la singura masă acoperită de la terasa, unde stăm la taclale cu o domnă simpatică la vreo 70 de ani, cu părul roz. E dintr-un sat romanș și ne străduim (mai mult Ștefan) să exersăm germana.

Drumul de întoarcere e un mare chin pentru mine. Resimt crunt oboseala. Sincer, nu mă așteptam să mă termine așa tare o tură mai mica de 100 km, în mare parte pe plat. Alegem să nu mai ocolim, o luăm cât se poate pe Valea Rinului până acasă.

Noroc că ne-am luat protecție de ploaie pentru încălțăminte. Data viitoare sper să avem și pantaloni de ploaie că nu prea mai suport frigul care întră până în măduva oaselor de la pantalonii flească. Cu chiu cu vai, ajungem acasă mulțumiți de experientă. E cazul șă folosesc mai des bicicleta. La Ștefan se simte că face zilnic 16 km pe drumul de birou. Ar fi o idee să-l conduc dimineața pentru antrenament și înviorare înainte de multele ore petrecute pe un scaun, cu ochii în calculator.

O sâmbătă însorită:

O duminică cu ploaie: