Weekend in Berlin: 16-17.08.2014.

Prea multe plecări, drumuri lungi si oboseală acumulată. Rămânem în Berlin la socializare si ceva miscare. Vineri seara iesim în oras, la “doamne”, adică în barul (bomba) nostru preferat si ne lungim până la 3 dimineață la biliard si bere, printre postere cu formații supărate, tricouri cu Bayern Munchen si alți bețivani cu plete :).

Asa că sâmbăta nu începe chiar de la prima oră. Dimineața târziu ne dăm întâlnire cu Simona pentru o tură cu bicicleta si o mică întroducere în d’ale cartierului, adică în piața de sâmbătă din Boxi. După ce reusesc în sfâsit să găsesc niste mere fără aspect, dar cu gust (si încă ce gust!), continuăm plimbarea pe Stralau si  prin Treptow Park. Azi avem în plan o cățărare indoor si o saună. Daaa, saună! O astept de multă vreme. Reusim s-o corupem si pe Simona, care se bucură de prima ei cățărare la T-Hall. Pare să-i fi plăcut.

Bucurosi că iese iar soarele după o scurtă ploaie, ne facem niste poze la Monumentul Soldatului Eliberator din Treptow Park, unul dintre cele 3 memoriale sovietice construite în Berlin după război. E prima dată când ajung aici. În zare se vede statuia unui soldat rus, care calcă pe o svastica ruptă si ține o sabie imensă într-o mână si un copil german în cealaltă. În complexul din Treptow sunt înmormântați în jur de 7000 de soldați rusi.

Simona “speedy” la T-Hall

Duminică plănuim o alergare în Grunewald si iar o corupem pe Simo să vină cu noi, să-si mai chinuie puțin genunchiul care nu-i dă pace. Încerc să-i spun să nu exagereze dacă o doare asa tare, dar stiu cum am fost si eu… asa că o las pe ea să-si ia deciziile. Când chiar n-o să mai poată si o să vrea totusi să alerge mai mult, o să găsească ea soluții. Sper doar să nu fie mai dificile soluțiile găsite prea târziu.

Mitanii sunt deja în pădure si reusim să ne întâlnim toți, să pornim încetisor la o alergare. E fain în mai mulți. Taca, taca tot drumul :).

* glowing Mihai

După primii 10 km ne-am împiedicat de bere si am făcut o mică pauză la Grunewaldturm. Voie bună, la soare, în ritmuri de jazz. Era un bătrânel super simpatic în  formația de jazz care cânta la terasa.

Gata cu leneveala. Ne-am încărcat bateriile asa că pornim mai departe. Mihai si Raluca renunță cât de curând si se întorc la masina, iar noi continuăm alergarea până reusim să strângem de un semimaraton si să o chinuim bine pe Simona, care tot are premiere weekendul ăsta: si la cățărare si la km alergați. Doar gălbiorii pe care era să calc m-au mai oprit puțin din drum (trebuia să-i culeg, nu?).

Alergarea de duminică în Grunewald: