Primele părți aici (Germania), aici (Austria) si aici (Italia).

Partea a 4-a: plecare din Italia către Berlin, cu oprire la un lac în Italia si apoi în Elvetia

Ziua 15 (14 sep): Alagna Valsesia – Lago d’Orta – Interlaken

Ziua 16 (15 sep): Interlaken – Grindelwald – Zurich – Cascada Rinului – Berlin

Mai avem 2 zile de concediu si suntem la mai mult de 1200 km de Berlin, în funcție de ce drum alegerm. Am vrea să vedem Matterhornul si Eigerul în drum. E Elveția la doi pasi de noi…

De dimineață, nu prea devreme, am predat căsuța din campingul din Alagna si prima oprire am făcut-o pentru masa de prânz, lângă Lago d’Orta, într-o statiune simpatică – Omegna. Visam la niste paste italienesti bune, dar ne-a fost imposibil să găsim. Am aflat că în toată stațiunea există un anumit interval orar în care servesc paste si pe care îl depăsisem. Ar fi trebuit să asteptăm până la 6 seara ca să avem parte de ele, asa că ne-am mulțumit cu o cafea la o terasă însorită, pe malul lacului. Iar pentru potolirea foamei am dat iama în supermarket, de unde ne-am achizitionat si un expresor tipic. Am prins si o piață de vechituri în centru si o piață cu produse locale. Am nimerit bine si ne-am plimbat puțin pe străduțele înguste ale orasului, îndrumați de niste săgeți desenate pe asfalt.

Artă modernă:

Ne luăm la revedere de la “bella Italia” si pornim spre Elveția. La recomandarea celor de la camping am evitat o graniță unde se face coadă de români controlați si am ales să trecem prin pasul Simplon, unde nu ne-a băgat nimeni în seamă.

Seara am reusit să ajungem în Interlaken. Ultima dată când am fost aici, acum peste 10 ani, mi-a plăcut. Stațiunea e animată. Ne minunăm de câtă lume e, mai ales după pustietatea din Alagna. Fix aici ne-am trezit si noi să facem niste cumpărături de vacanță. Măcar mi-am luat briceagul mult visat de la mama lui :P.

După ce s-au închis magazinele am pornit în căutarea unui loc primitor pentru petrecut. Doar e ultima seară.

Ne-am ghidat după muzică si am descoperit locul perfect, unde am petrecut până spre dimineață. Ochii s-au mărit ca-n desene animate când am văzut în bar mulți oameni cu tricouri verzi pe care scria “finisher”. Entuziasmul meu a atins cote maxime si în cel mai scurt timp, am uitat de jenă si am intrat în vorbă cu ei pentru a afla detaliile legate de tricouri. În acea zi fusese maratonul Jungfrau. Si uite asa am cunoscut câțiva alergători montani, mare parte italieni, ne-am împrietenit cu ei si am petrecut până dimineața. Am râs, am cântat melodii în italiana, spaniola si ne-am simțit excelent. Unul dintre ei ne-a recomandat un maraton în Italia, pe care îl va organiza anul acesta pentru prima dată. L-am pus pe listă si am mers. Despre cum a fost la Valtellina Wine Trail am scris aici. Am si uitat că suntem în Elveția. Cei de la bar se pregăteau de închidere când noi eram încă în toiul conversatiilor, asa că am mai luat un rând de beri si le-am băut pe terasa închisă a unui alt bar, în centrul stațiunii. La final, ne-au condus la hotelul nostru de 5*, adică la masină, si am încheiat petrecerea cu câteva cântări de melodii italienesti în parcare, înfulecând ce mai aveam prin desagă. Urma să ne vedem si la micul dejun, dar nu am reusit să ne trezim la timp. La 5 dimineața am mutat masina într-o parcare din drumul către Grindelwald si am adormit bustean.

Dumincă speram să vedem peretele nordic al Eiger-ului, însă n-am avut noroc de vreme bună. Am ajuns până în Grindelwald si nu se vedea nimic, asa că nu avea sens să dăm o căruță de bani pe trenuleț. Ne întorcem în Interlaken, luăm micul dejun si pornim spre Berlin.

*cu Bruno, Patrik si Marco din Italia si Juan Carlos din Mexic.

Dacă tot e Zurich în drum, hai a ne oprim puțin si aici. Cât s-a minunat Stefan la masinile din parcarea subterană, afara a început furtuna. Am asteptat puțin cât să se mai linistească si am făcut o mică plimbare prin centru.

*câteva detalii despre dadaism si Cabaret Voltaire: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dadaism si http://bookaholic.ro

După Zurich, am mai oprit la Cascada Rinului. Cică ar fi cea mai mare din Europa. Ne-a lăsat cam rece. Mai fusesem aici cu mulți ani în urmă, dar cred că am văzut-o din altă partecăci îmi rămăsese o imagine mult mai faină. Era plin de turisti si vremea cam enervantă. Probabil într-o zi cu soare am fi avut altă senzație. Câteva poze si plecăm usor îngroziți de drumul lung care ne asteaptă spre Berlin. Dar asta e, ne-am obisnuit deja.

Si o imagine de pe drum, de “la revedere”:

Gata si marea vacanță din acest an. Am ajuns spre dimineață în Berlin, obosiți, dar cu multe amintiri frumoase.