Data: 10 noiembrie 2018. Destinația: Italia. Plecare din Tirano, sosire în Sondrio. Valtellina Wine Trail (42km, 1750m+). Echipa: Ștefan, Monica, Angela, Marius.

Valtellina Wine Trail – ultimul concurs de alergare al anului. E gazul cam pe ducă și cheful de competiție la minim. Săptămâna trecută a intrat în program doar o scurtă și ușoară alergare în parc, iar zilele trecute am mai ieșit tot în parc la încă două. La miezul nopții am reușit să fac niște lansate în pantă după care m-am trezit și cu niște întinderi. Vineri plec spre Italia, după o lună petrecută în România. Dimineață, înainte de zbor încerc să nu intru în panică. Încă am o pagină plină de “to do” și clar sunt nevoită să las câteva liniuțe nebifate.

Ajung totuși la timp la aeroport și mă culege Ștefan cu mașina din Milano. Încă vreo 4 ore pe drum până la cazare. Pfiu, greu cu zilele astea. Apoi încă o oră în mașină să-i iau de la gară pe Angela și Marius și sperăm la un somn mai lung. Noroc că anul ăsta cursa începe la 14.00, așa că avem la dispoziție mai multe ore de refacere.

Sâmbătă conducem juma de oră până în Sondrio, apoi luăm trenul spre Tirano. Ridicăm numerele de concurs, bem o cafea și alergăm 15-20minute de încălzire. Mi-e somn și mă doare nițel capul.

Cum fac să-mi găsesc o fărâmă de motivație pentru concursul de azi? Maraton? Pfff… mi se pare prea mult. Dar gândul că după finish va urma o pauză de cel puțin două săptămâni de alergare îmi alină durerea. Am zis că forțez azi, nu? Să termin frumos sezonul (unul dintre cele mai dure din punct de vedere al curselor făcute). Cum o să-mi conving capul să facă asta nu știu.

Am un mini plan de cursă făcut în încercarea de a mă ambiționa. Dar să-l rețin e imposibil. E în permanență sus-jos și încă reușesc să confund diverse locuri de pe traseu, deși am fost la 5 ediții deja. Mă rog, de fiecare dată mai schimbă câte o bucățică. Anul trecut, fără să dau tot, am reușit să fac 6h și câteva secunde. Hai Monica, să înceapă cu 5 timpul final!

3 Tirano – pod 15min
3.3 – pod – final urcare – 23min
7.3 – bifurcatie, inainte de o urcare de 100m – 47min
8.4 – strada – 56min
9.5 – punct alimentare? – 1h2min
10.4 – prin casa? – 1h08min
14 – incep coborare – 1h44
15.3 – final coborare – 1h50
18.7 – aproape de finalul urcarii la PA – 2h25 (2h30 anul trecut)
24.6 – final coborare lunga cu mici urcari si plat – 3h
25.4 – final urcare de 100m – 3h10
28.2 – sus-jos, in principal coborare pana in Chiuro – 3h30
31.8 – final urcarea mare 4h06
34 – final coborare, aproape de PA unde dai roata – 4h21
34.5 – urcus lin + iesit din PA – 4h27
37.6 – jos/sus/jos/sus/jos, final 3km grei :)) in 28min anul trecut – 4h52
38.5 – urcare 130m – 5h04
43.3 – final dupa sus-jos cu mai multa coborare, ultimii 5km, nu depasi pace de 9 la inceput; 38min bucata asta anul trecut. Final ideal 5h39min.

Bun, capul zice că dacă mă străduiesc îmi ies 5h39. Hai, bagă gaz!

Începutul e în viteză, ca de obicei. Forțez și eu puțin. Ooo, așteptarea pe urcarea de la km3 e în limite rezonabile. Revenim la zone alergabile. Cheful de tras e încă la minim, dar mă străduiesc să nu mă lenevesc. Pe coborâri sunt destul de rezervată căci simt că-s la limita crampelor și încă mă deranjează niște întinderi apărute după ultima alergare din București.

Alerg mai toate urcările chiar dacă în ritm similar cu băieții care merg pe ele. Nu știu cum trece prima parte, dar mă trezesc în puțin peste 2 ore la punctul de alimentare unde țineam minte că am limita (impusă de mine) de 2h25. Ceva nu e în regulă. Oare au schimbat traseul? Numărul de kilometri făcuți până aici pare însă cel corect. Interesant și încurajator, ce să zic. 

Vremea ține cu mine și simt cum încep să mă activez. Îi dau la vale cu plăcere. Cheful de concurs începe să crească. Ajung și în Chiuro, la începutul urcării mai mari, cu destul de mult înainte de timpul din plan. 

Începe să picure și curând se lasă întunericul. Gata, sunt în lumea mea parcă. Prin noroi și la lumina frontalelor. Haaa, ce fain e! Până la final mențin un ritm bun, cam ca în prima parte a cursei, însă de data asta cu entuziasm. Alerg pe urcări cu o ușurință fantastică când toată lumea din jurul meu merge. Ce surpriză plăcută!

Am trecut de Castelul Grumelo și încă n-am 5 ore de la start. De aici, mai e așa puțin! Sus-jos, sus-jos și sunt șocată. Oare mă uit prost la ceas? S-au făcut 5 ore, au trecut deja 40km și urmează coborâre în principal. Nu-mi vine să cred! Hai atenție la coborâtul scărilor că e păcat s-o faci lată acum, la final.

Uau, hai că a fost tare ediția asta. Și-am scos cu aproape 50 minute mai puțin față de anul trecut. N-aș fi crezut asta de dimineață, mai ales la cum mă simțeam și ce lipsă de chef avem. Și mi-a plăcut startul ăsta târziu cu ultima parte de alergare pe întuneric. A mai piperat cursa.

De Ștefan, ce să mai zic… A spart bariera de 5h! 🙂 Iupiii.

Duș, mâncare, aplauze la premiere și apoi, seara târziu, ne retragem la singurul bar deschis în apropierea pensiunii, “la păcănele”. Un Braulio, o vorbă și-un gând la soooomn.

Duminică ne refacem la spa-ul din Bormio și-n drum spre casă mai oprim la o plimbare și cină în Livigno. Niiiinge! Să înceapă sezonul de schi, că acum gata – vine mica pauză de alergare.

*Livigno

Ștefan, pe scurt, în ideea de a învăța cum să gestioneze veșnica problemă cu stomacul:

Pornit tare, simțit bine. Fără energie pe urcarea de după crama din Chiuro (km27), probabil trebuia ceva izo mai din timp. Revenit totuși cu o gură două de gel, accelerat pe final, alergat multe urcări, depășit pe Lorenzo pe final: 4h55! Mâncat câteva guri de baton + cola + bucăți cioco. Izo din pastilă GU (not ok) și din praful alb gelatinos (ok). Vomat totuși 1L de lichid, după cursă => n-am digerat nimic se pare din ultima parte. De îmbunătățit: pornit și mai tare, de schimbat gelul pastilă GU, aparent nu poate digera stomacul.

Timp final Ștefan: 4h55′  / loc 168 open masculin

Timp final Monica: 5h12′  / loc 15 open feminin