Perioada: 04 - 06 noiembrie 2016.
Destinația: Italia, Valtellina (Sondrio).
Echipa: Ștefan, Monica, Mihai, Sybille, Simona, Adriana și Diti.

Album foto (personale și de la organizatori).

Experiența de la edițiile anterioare: 2013, 2014, 2015.

Valtellina Wine Trail. Singurul maraton la care am reușit să ajung până acum la toate edițiile. Și chiar nu pot spune că e pe placul meu tipul de teren de aici. Dar zona și atmosfera îmi plac. Plus că e mereu un prilej bun de a ne întâlni cu oameni dragi. După concursul de anul acesta mi-am zis că data viitoare mă înscriu la cursa de 12 km, la plimbarică și băut vin. Însă a reușit cumva Marco iar să-mi schimbe gândul. Hai fie, mai vedem la anul. Poate mă mai obișnuiesc până atunci și cu alergatul pe asfalt.

Dorința de a merge la competiții a scazut dramatic încă din sepembrie. Dar ce să-i faci.. ne-am înscris de un car de vreme. Îmi propun s-o iau încetișor, să mă bucur de priveliște și să beau vin pe traseu. N-am mai facut asta din primul an. Plan și rezultat – mereu diferite…

Vineri luăm în primire căsuța închiriată pe ultima sută pentru weekend. O cocoțată pe deal și tare drăguță. Poate n-a fost cea mai bună alegere că-i mult de urcat cu mașina până aici, dar mi se pare un loc fain de stat dacă ai mai multe zile la dispoziție.

Ne-am strâns echipă de șapte anul ăsta. Adriana e fotograful și sustinatorul celor 6 alergători – eu cu Ștefan și Mihai la maraton, Simo la semi, iar Diti cu Sybille la o cursă ceva mai scurtă.

Weekendul începe cu marea afumare. O eroare de management al focului în șemineu și… ne luptăm cu fumul câteva ore bune. Geamurile toate deschise și prosoape transformate în elice care să ne salveze ochii de la fum. Dar no…ce să facem, râdem.

Urmează o masă mai copioasă decât am fi vrut înainte de cursă. Dar n-avem de ales. A venit Adriana pregătită cu toate bunătățile de pe lume. N-ai cum să le reziști. Și azi n-au fost toate scoase. Mi-e deja groază de cât o să înfulec mâine după concurs.

Ne pregătim  în seara asta rucsacul pentru mâine și facem poza regulamentară de grup. Cu fumul de la șemineu plutind în jur. Până plecăm o să-i dăm de cap cum să-l folosim fără să ne chinuie.

Ștefan și Mihai au plănuit să pornească mai încet, să țină ritmul cu mine și să forțeze abia în a doua parte. Dar n-au rabdat foarte mult și au luat-o înainte. Oricum nu-i o idee bună cu alergat mai încet la început că se face dop la primul urcuș și se pierde cam mult timp. Partea bună azi e cu vremea. E răcoare și plouă. Poate nu visam chiar la ploaie, dar o prefer căldurii insuportabile de anul trecut.

*Foto credit: Valtelina Wine Trail- Meneghello

Miami, am găsit combinația perfectă de mâncare pentru azi – bucăți de ciocolată, felii de portocală și de lămâie. Au intrat super bine.

Îmi păstrez un ritm decent azi, mare parte din concurs. Asta nu înseamnă că scap de dureri. Sunt prezente ca de obicei, de toate felurile. Doar cu puțin înainte de final, când îmi zice un alergător că estimează să terminăm maratonul în 6 ore și ceva mă activez. Nuuuu, nu peste 6 ore. Nici chiar așa. M-am băgat în priză și am alergat ca nebuna ultimii kilometri. Deși  e a 4-a ediție la care particip tot îmi iau o mică țeapă la final. Sprintez crezând că mai sunt 100m și în realitate era ceva mai mult. Simt că o să-mi scuip plămânii, arde totul, dar tipul care mi-a dat impulsul e lângă mine și mă susține în încercarea mea cam stupidă. Mulțumesc 🙂

Ieeei, am reușit să trec de linia de sosire în mai puțin de 6 ore. Pfiu. Dar nu mai vreau traseul ăsta. Sunt prea multe zone asfaltate, prea multă mișcare robotică. E traseu în care chiar poți mări viteza… ai unde. Dar când terenul nu-mi trezește prea mult interesul… nici spor nu prea am. Iar acum în zonele faine de trail alergarea era mai mult un înot prin noroi și un test de echilibru.

Gata, am scăpat de concursuri anul acesta. Pot să mă relaxez. Să sărbătorim, nu? Toată lumea e bucuroasă acum, mulțumită de experiență. Fără accidentări, fără nebunii. Doar o noroială maximă pentru toți.

Timpul de la maraton:

Stefan 5:30:47
Mihai 5:34:41
Monica 5:58:57

Foto credit: Valtelina Wine Trail- Vaninetti

*Foto credit: Valtelina Wine Trail- Vaninetti

*Foto credit: Valtelina Wine Trail- Vaninetti

Acum putem să bem și să mâncăm pe săturate.

Printre altele, vorbesc cu Marco să-mi las aici bicicleta la păstrare pentru o săptămână. Trebuie să merg în România, iar la întoarcere, dacă am noroc de vreme ok, poate fac o nebunie și merg cu bicicleta până în Elveția.

Ne retragem la căsuța din deal, la un vin bun și mâncare din belșug. Duminică plecăm spre Bergamo, vizităm centrul și luăm prânzul aici. E drăguț orașul. Ștefan mă lasă la aeroport, unde mă distrez cu un overbooking, iar el se întoarce cu mașina acasă.

Hai că punem de-o echipă și pentru următoarea ediție.

Site maraton: www.valtellinawinetrail.com

Cursă Monica:

Cursă Ștefan: