Destinația: Norvegia, circuit din Oslo (aeroport), prin Beitostølen și Lillehammer, cu bicicletele și cortul. Perioada: 24 iulie - 6 august 2023. Echipa: Ștefan, Monica, Jan Victor (1an și 6 luni), Mirela, Marius, Victor S (1 an și 7 luni)
A treia parte a jurnalului: zilele 8-11, de la Beitostølen la Randsverk
*Despre primele 4 zile și o introducere am scris aici: Norvegia bike & camp 2023, aventuri cu copilași și ploaie / #1 Oslo – Dokka
*Jurnalul pentru zilele 5-7: Norvegia bike & camp 2023 cu copilași și ploaie, #2 Dokka – Beitostølen
#8: 23 iulie, duminică, Beitostølen – zi fără pedalat, plimbări și joacă
Aseară am ajuns plouați în Beitostølen și ne-am cazat la o căsuță. Ziua de azi ne-o ocupăm cu plimbări cu copiii, găsit locuri de joacă pentru ei, chestii organizatorice, shopping, gătit și ceva bucurat de soarele care a ieșit după ploicică. Să merg cu Victor în marsupiu pe ploaie, încât să includ somnul lui de prânz și să mai explorez potecile nu prea îmi vine… când sunt așa obosită și știu că am disponibil pentru el un pat comod, la căldurică.
Cât doarme el de prânz, destul de puțin, stăm la soare pe terasă, apoi gătim iar pentru masa de prânz. Ne vine să facem chestii calde și ușor mai complexe, când avem tot ce ne trebuie la dispoziție. Din păcate asta e în dauna timpului de relaxare. De multă vreme zic că-mi fac o lista de rețete de camping… Încă mai am timp pentru tura din 2024, care mă entuziasmează și mă sperie ușor, în același timp.
Hai să ne tratăm bine!
După prânz, ieșim la joacă și profităm de momentele de soare.
Seara iese Ștefan la o alergare pe potecile din zona cu pârtiile de schi, cât timp îl culc eu pe Victor.
J.V. adoarme devreme și continuăm seara făcând bagajele pentru mâine, încercând să alegem ruta de aici încolo și eventual încă o cazare pentru zilele friguroase și cu multă ploaie care urmează. Suntem foarte tentați să o luăm pe forestiere, cât mai departe de civilizație și drumuri cu mașini. Nu e tocmai ușor să ne decidem.
Noapte bună!
#9: 24 iulie, luni, Beitostølen – Besseggen Fjellpark Maurvangen ( lacul Gjende) / mini alergare și pedalat 36km, 705m+
Încep ziua cu o foarte mică alergare sau mers mai rapid până dau de o potecă și mă bucur câțiva metri de pământul moale si vegetația specifică. Mi-e tare dor de alergări pe aici. Trebuia să bifez o alergare, oricât de scurtă.
Cu hainele curate, cu mare parte din bagaj aranjat încă de aseară, reușim să plecăm pe la 10 și ceva de dimineață, pe vreme încă decentă. Avem un camping țintă. Vedem acolo cum se prezintă situația, dacă băgăm cort sau căsuță.
Am ajuns în prima zonă țintă, la munte, dar vremea asta ne cam chinuie, ținând cont că suntem în vacanță cu ghindocii ăștia minunați. Ne prinde inclusiv grindina, fix în zona unde mi-aș fi dorit mult să oprim, la un chioșc micuț (Bitibua Kiosk) din drum pentru ceva bun și-o cafea, apoi la o plajă care mi-a plăcut data trecută, la stânga de Bygdin Høifieldshotel. Pe aici, ne oprim doar cât să mai punem ceva de frig și ploaie pe noi.
Simțim totuși ca avem ceva noroc. Nu ne-a plouat chiar tot drumul și am nimerit o pauză la adăpost simpatică când s-a trezit Victor. Cu ceilalți nu reușim să vorbim în timp util să ne oprim toți. Ar fi continuat oricum, căci VS încă dormea.
Ne vine greu să plecăm de aici de la bine, în condițiile în care afară încă toarnă cu găleata. Dar e cazul să o facem că mai avem ceva de pedalat să ajungem mai în vale, la temperaturi decente peste noapte pentru copii.
În primă fază ne plouă iar bine, apoi dăm de un loc de oprit când iese puțin soarele. Friguț și vânt, dar ne bucurăm de orice moment de genul ăsta.
Încercăm să facem pauze mai dese acum, căci Victor nu mai doarme și are nevoie de mișcare.
Ar merita venit cu un campervan în zonă pentru drumeții și retras la căldurică. Avem parte și de o coborâre faină, apoi încă puțin și ajungem în camping înainte de ora 4, unde ne reunim cu ceilalți. Luăm iar căsuță. E prea ud și frig. Și mâine la fel. Cele două urcări de azi care mă cam speriau parcă n-au fost așa rele. Sau a șters ploaia tot efortul?
Foarte simpatică și căsuța asta, fix la marginea pădurii. Dormitoarele au o configurație mai ciudățică, dar ne descurcăm oricum.
Cei doi Victori și-au găsit instant jucării – o întreagă colecție de oale și capace 🙂
Încă două nopți fără pus / strâns cortul. O să ne obișnuim cu binele.
Mirela pleacă la drumeție. Aș ieși si eu dar tre’ să-l culc pe Victor și nu bag mâna în foc că nu se va trezi în juma de oră. Chiar nu simt că-mi permit să plec seara. Poate mâine dimineață…
Ploile o să se mai liniștească zilele următoare, dar semn de soare nu există oricum în prognoză. Nici nu știu de ce mai verific…. nu mă pot abține.
Link ruta Strava ziua 9
#10: 25 iulie, marți, Besseggen Fjellpark Maurvangen ( lacul Gjende) – drumeții, plimbări
Trezirea ne-o dă Victor, ca în fiecare dimineață, cu noaptea în cap. Dar nu tre’ să ieșim în ploaie imediat. Ne mai jucăm în pat și ne pregătim cât se poate de încet de o plimbare prin ploaie, în zona campingului. Intrăm și la căldurică la o cafea, la locul de joacă din interior.
Un somnic de prânz pentru Victor în căsuță, apoi joacă, o gustare și pornim iar la plimbare. Continuăm pe potecă până ne împotmolim într-un râuleț de trecut, prea învolburat pentru echilibrul meu de acum, ținând cont că-s cu Victor în spinare.
Am încă o mega atracție pentru potecile și pădurile din nord, fie ploaie, fie soare. Probabil ceva s-a întipărit de pe vremea când eram foarte mică și-am petrecut vacanțe prin zona St. Petersburg. Cine știe. Mesteceni, verde crud și flori de culori țipătoare.
Victor e deja cam obosit și nu mai are chef de mers.
Băieții ies la o alergare pe munte, putin după ora 7 seara, chiar dacă plouă și vizibilitatea e scăzută. Parcă e păcat să nu încerce.
E o potecă celebră pe aici, pe creastă, pe lângă lacul Gjende, în munții cei mai înalți ai Norvegiei – Jotunheimen (“casa giganților”): The Besseggen Ridge. Peisajul ar trebui să fie de vis, cu lacul turcoaz, cascade și stânci impunătoare, similare cu cele de la fiorduri… Băieții au însă parte de ploaie și ceața și doar câteva momente în care se vede ceva în împrejurimi. Dar chiar și așa îi invidiez pentru tură.
Au reușit să parcurgă destul de mult din traseu, aș zice, în condițiile date. Eu am ceva emoții cu ei pe acolo și cer mereu update-uri.
Cândva o să vin chitită pe creasta Besseggen și vârful Galdhøpiggen, cel mai înalt din Norvegia și implicit Scandinavia. Prea mi-au rămas restante de multă vreme.
Seara pregătim cât de mult putem din bagaje, în ideea de a pleca cât de cât devreme, având avantajul nestrânsului cortului de dimineață. Totuși parcă durează și mai mult la o cazare, că-s toate întinse peste tot și am pretenția să le pun pe toate cât mai eficient. Aiurea…
Încă o noapte la căldurică și confort. Și reni? Când îi vedem. Dacă nici aici, unde cică trăiesc foarte mulți, nu am zărit, îmi cam pierd speranțele. De elani nici nu mai vorbesc. În anii precedenți i-am văzut doar noaptea și oricum e raritate să îi vezi așa, la drumul mare.
Link ruta Strava alergare Ștefan și Marius, ziua 10
#11: 26 iulie, miercuri, Besseggen Fjellpark Maurvangen – zona Randsverk (wild camping) / 40km, 240m+
Deși am stat doua nopți la căsuță și azi noapte am dormit cel mai mult cred din tot anul ăsta, adică vreo 8 ore adunat, pare că am dormit destul de prost. Sau sunt în sinea mea ofticată că nu-mi iese o drumeție / alergare pe aici? Am analizat și segmentele de Strava, aveam câteva rute în minte, în caz că se aliniază planetele. Oricum erau cumva alte așteptări pentru dimineața asta și reușesc, din păcate, să inițiez ceva certuri cu Ștefan, care ne chinuie mai mult de juma de zi.
Ui’ ce frumos e acum, de dimineată! Ah, ce-aș mai sta o zi aici!
Puțin înainte de 10 dimi suntem puși în mișcare. Soare încă strălucește. E tare plăcut să pleci în condiții d’astea, chiar dacă știi că nu scapi de ploaie pe drum. Îmi iau rapid la revedere de la păduricea neexplorată și o luăm din loc.
Nu reușim să facem tot drumul împreună azi. Mirela și Marius sunt mai mereu înainte și ne mai reunim ici colo. Facem pauze în funcție de cum ne dictează ghindocii și ploaia, mai puțin dorința. Nici ei nu opresc în locurile pe care le salvasem pe hartă.
Nu-mi dau exact seama ce e cu mine, de-mi trece așa greu supărarea. Poate doar oboseala acumulată și hormonii încă dați peste cap. Tare păcat… căci trecem prin probabil cea mai frumoasă zonă de până acum și nici nu plouă fără oprire azi. Avem ocazia să ne mai bucurăm ochii și încet încet să ne liniștim și să ne bucurăm iar de vacanță.
Aveam în plan să facem multe popasuri azi, pe la poteci faine, cascade, un restaurant tentant, că tot vreau să dau o masă în cinstea unor vești bune, dar n-a prea ieșit. O parte le-am văzut în trecere.
Încetul cu încetul se adună norii. Avem grijă ca Victor să fie schimbat și mâncat. Și… sperăm să doarmă bine.
Trec în continuare pe lângă locuri ce-mi trezesc amintiri din tura mea singură (încă am doar un scurt jurnal scris cu pixul…) Ce vremuri!
Victor doarme, noi pedalăm prin ploaie. E a doua repriză mai tare pe ziua de azi. Așa că ne oprim abia la o cafenea lângă singurul mini market din zonă, în Randsverk. E cald și bine. Ne fițoșim cu ceva de mâncare și-o bere fără alcool. Ne-am revenit în sfârșit si noi. Speram sa facem plinul aici, dar sunt multe produse pe care nu le găsim; in special scutecele sunt cu problemă. Ups.
Decidem sa încercam un wild camping azi si avem noroc de un loc tare drăguț. Cre’ că Marius cu Mirela au pus ochii pe zona asta. Chiar a picat tare bine locșorul ăsta, după ce mintea n-a avut astâmpăr azi. Aveam nevoie să simt pădurea aproape. Îmi vine să ies noaptea la pândă pentru reni si elani 🙂 E plin de urme.
Iuhuu! Avem un râușor în apropiere, teren plat, loc ok de stat și liniște. Știu că se poate mai bine decât atât, însă pentru tura asta ☔, pare locul ideal :). Iese chiar și soarele puțin, așa, de bun venit.
Mă plimb cu Victor prin pădure și mi se pare că se integrează așa bine în peisaj 💚
Victor e mândru că pune scoabele la cort. Ambii copilași adorm devreme, iar noi suntem goniți de ploaie pe la 9 seara în corturi. Poate reușim să ne odihnim cu ocazia asta.
Link ruta Strava ziua 11
Încă vreo 10 zile mai avem la dispoziție să ajungem înapoi la aeroport. Teoretic avem suficient timp încât să ne permitem să mai poposim pe undeva, unde o fi mai drăguț și vremea mai bună.
Leave a Reply