Destinația: Italia, Lago di Garda - Arco, Riva del Garda, Torbole (cazare în Nago-Torbole). Perioada: 29 martie - 1 aprilie 2024. Echipa: Ștefan, Monica, Victor (2 ani, 2 luni); întâlnire cu prieteni.
E weekend prelungit în Elveția căci e Paștele Catolic, iar noi plănuiam prima ieșire cu cortul pe anul ăsta, undeva mai prin sud, unde-s teoretic nopțile mai călduroase. Doar că de data asta vremea cea mai bună e acasă. Prognoza pentru nordul Italiei sau sudul Elveției e cu ploaie multă în fiecare zi. Pff, nop, nu putem sta iar în jurul casei, ne mănâncă tălpile. Obosiți și cu multe variante în cap din care încercăm să alegem… condiții prielnice să ne luăm la harță. Iese decent însă și decidem Italia cu ploaie, relaxare și socializare.
“Sneak preview”:
Noutatea e însă că Victor a început după prânz să dea niște semne firave de răceală, iar acum seara tocmai ce a făcut febră. A reușit să doarmă în reprize de câte un sfert / o juma de oră, se distrează cu mucii și probabil disconfortul clasic de răceală.
Vineri, 29 martie / drum cu opriri și plimbare Arco
Pe la miezul nopții reușim să ne decidem pe o cazare lângă prietenii care au ajuns deja în zona Lago di Garda. Campingul, în condițiile de față, îl excludem totuși. Bagajul și restul trebuțelor abia am reușit să le finalizăm. E trecut de 1 noaptea și ascult de peste o oră pe modul “repeat” cum se bat ouăle cu telul, cum dai drumul la plită și pui din bol în tigaie și încă câteva detalii. Victor nu poate dormi, eu nu mai am forță să mai fac alte încercări. Planul e să plecăm la 5 dimineața, dar uit să-mi pun ceasul, iar Ștefan mă lasă să dorm până la 6 și ceva, dacă tot am adormit târziu și cu multe treziri. Mă enervez că rămăsesem cu senzația că ne-am înțeles și cam bombăm în prima parte a drumului. Abia pe 7-8 reușim să plecam.
Sper ca Victor să doarmă mai bine în mașină, căci stă ridicat și respiră mai ok. Îi tot iau temperatura care sare la peste 39 de grade. Hai bagă turbo și fă-te bine. Ce tare! conducem 6 ore plus pauze ca să bolim în Italia, pe ploaie :)) Ciudate mai sunt câteodată alegerile noastre…
Primul popas îl facem în Innsbruck, lângă Kaiserjägermuseum și locul de sărituri cu schiurile Bergisel. Nu plouă. Doar bate vântul tare. Joacă și-o gustare din desagă.
Încă o pauză la o benzinărie, apoi într-un părculeț din Rovereto sperând la un loc de joacă ok pentru Victor, însă fără succes. Pe la 4 și ceva ajungem la destinație.
Luăm apartamentul în primire și-o tăiem spre Arco. Friguț, umed, dar nu plouă. Ne plimbăm pe străduțe. Victor mai bagă un scurtă moțăială în brațe, apoi ne bucurăm de o felie de pizza și muzică stradală într-o piațetă din Arco. Tare plăcut. E atmosferă de vacanță la mare, chiar și pe vremea asta mai mohorâtă.
E un sentiment de bine. Nu-mi prinde rău schimbarea de peisaj, oricât de obosită mă simt. Iar vremea ne face oricum o surpriza plăcută. Nu e ideal, dar mult mai bine față de așteptări.
Ne plimbăm pe străduțe, intrăm în vreo două magazine sportive și o scurtă tură la supermarket. Cu prietenii nu ne vedem azi, să nu facă schimb de viruși copilașii. Poate mâine, dacă îi trece lui Victor. Deja a scăzut temperatura, fără să îi dăm ceva pentru asta. Sper să îi treacă repede. Nu prea are experiență cu răcitul.
Sâmbătă, 30 martie / Alergare și plimbare Torbolo
Sâmbătă dimineață Victor pare destul de refăcut, doar cu mucii încă se luptă. Decid să-mi fac alergarea clasică de sâmbătă. Am trecut ieri pe lângă un lac plin de copaci și vreau să le fac poze. Aia mi-e destinația acum.
Dar mai văd pe drum o potecă și niște stânci. Nu o pot ignora. Vreau să dau ocol micului lac Loppio pe la stânci. Ajung la o zonă de cățărat care arată tare fain. Mă cam învârt pe acolo, mă întorc, încerc altă potecă, încep să dau jos cu mână căpușele de pe picioare, dau numa’ de semne de atenționare de mine din război… Decid să mă întorc la asfalt. Oricum, mi-am adus aminte cum e terenul ăsta pietros din zonă pentru alergare. Nu-i ușor.
Pe drumul de biclă / pietoni începe să mi se cam facă frică de bicicliști. Trec cu mega viteza pe lângă mine. Mult mai aproape decât m-aș fi așteptat. La lacul Loppio nu reușesc să fac pozele mult visate cu copacii. Din mașină se vedea foarte fain. E o mică rezervație naturală. Arată ca o pădure cândva inundată, dar copacii au rămas semeți pe poziție.
Revin în apropierea apartamentului și dau o scurtă tură si prin orășelul Nago-Torbole, să mai adun 1-2 km.
Între timp, băieții ies puțin la plimbare și la joacă cu mingea printre lămâi si portocali.
Sunt setată să profit de mini vacanță cât pot. Vreau să ies cu Victor în oraș, să-și facă somnul în marsupiu, dar probabil încă e afectat de răceală și cedează mult mai devreme. Rămân blocată la apartament, iar Ștefan iese la alergare, până pe un vârf din apropiere. Teren greu, plin de “amintiri” din război, cu tranșee și buncăre.
După trezire mergem la plimbare prin Torbole, printre scurte reprize de ploaie. Un loc de joacă, niște rațe, niște pietriș pe plajă, flori pe care să le mângâie, motociclete cool – se găsesc destule și pentru Victor.
Cred că dacă era soare, toate străduțele ar fi fost împânzite de turiști. Are si ploaia farmecul ei în orășelele italiene.
Încă o pizza mâncată pe stradă 🙂 Poate mâine ne băgăm și la un restaurant pentru un pește bun, că ne-am cam umflat deja cu paste și pizza. Da’s bune… până și feliile alea de 2-3 euro, de la colț de stradă. Iar amânăm întâlnirea cu prietenii, căci lui Victor i-a revenit febra. Mult mai mică temperatura de data asta, dar tot mai e ceva acolo.
O oprire la supermarket, cina la apartament, băiță, joacă și adormim destul de târziu, ca de obicei.
Plimbare Strava – Torbole, Lago di Garda
Duminică, 31 martie / drumeție, plimbare Riva del Garda
Pentru duminică ne gândim inițial la o piscină și o saună că prea pare să plouă tare toată ziua, însă până la urmă decidem să ne echipăm corespunzător și să facem o drumeție, să vedem ceva dacă tot am făcut ditai drumul până aici. Am găsit niște chei care par simpatice, cu bilete de intrare, dar nu mai apucăm să ajungem. Poate încercăm data viitoare să intrăm la Cascada Varone.
Începem plimbarea prin orașul Riva del Garda, “perla” de pe malul lacului și continuăm pe malul lacului Garda.
Înaintăm și tot înaintăm. Primii 2-3 kilometri cu el în marsupiu sunt acceptabili, mă bucur de plimbare, de priveliște și de vorbit cu Ștefan. Spre final simt însă cum îmi cedează șoldul, genunchii, spatele. Nu prea mai sunt așa obișnuită cu 15kg în față plus rucsac plin în spate. Curg apele pe mine și mi-e foame de lup.
Acum suntem prea aproape de o cascadă să nu mergem până acolo, deși clar o să se trezească Victor si o să dureze ceva întoarcerea. Pff, și n-avem nicio gustare pentru noi în rucsac. Ne imaginăm ce tare ar fi să dăm de o pizza la destinație, dar nu ne facem totuși iluzii.
Surpriză! Chiar e un restaurant cu terasă aici și vedere spre lac. Ne înfruptăm cu mâncare chiar gustoasă. Sau ne era nouă prea foame, nu știu. Victor se bucură de puțin lapte cald și noi de o cafea.
Urmează destul de mulți kilometri la întoarcere cu Victor la pas, alergând sau în brațe. Avem parte chiar și de câteva minute cu bucăți de cer albastru 🙂 Niște raze de soare reușesc să-și facă loc undeva în zare.
O scurtă plimbare prin oraș, apoi ne întâlnim cu prietenii la masă. Pește și caracatiță să fie! Hai că ne-am satisfăcut și dorința asta. Urmează joaca cu copii și-o înghețată. Cu ocazia asta gustă și Victor în premieră. Și ce să vezi? Chiar îi place :))
Cochet și simpatic orășelul, chiar și pe ploaie. Iar în zonă clar ai ce să faci.
Cu ghindocii obosiți, pornim ușurel spre mașini și spre cazare.
Victor se reface pe drum se pare și mai are energie de consumat în seara asta :))
Rută plimbare de duminică – Strava
Luni, 01 aprilie / plecarea spre casă
Strângem ce am înșirat prin cele 4 camere ale apartamentului închiriat (asta am găsit la un raport decent calitate/preț) și ne luăm rămas bun de la lămâi, portocali și măslini.
Apucăm să ne vedem cu ceilalți pe fugă, la o cafea, apoi o intrare la supermarket căci nu avem nimic pe acasă de mâncare. Plus că poate ne face cu ochiu’ un produs local 🙂
Urmează drumul luuung spre casă pe care sperăm să-l facem cât mai relaxați, cu opriri mai lungi în funcție de nevoile lui Victor în principal. Pe unde am vrea noi să oprim sau pe unde pare vremea mai bună… doarme Victor. Un popas mai lung îl facem la un loc de joacă, lângă o mică stâncă de cățărat, pe malul Inn-ului. Un loc de tranzit numa’ bun pentru noi și cu o baie publică curată (Spielplatz Entbruck – Prutz, Austria)
Nu-mi pare rău că am plecat în weekend la drum lung. Aveam nevoie de o ieșire.
Leave a Reply