Destinația: 5 Lakes Hike / 5 Seen Wanderung Pizol din Glarner Alpen, un traseu foarte cunoscut în zonă / Wangs-Pizol (Pizolhütte) – Wangs-Pizol (Gaffia), Elveția. Data: 17 septembrie 2023. Echipa: Ștefan, Monica, Victor (1 an și 8 luni), parțial Claudia și Miruna.

*detalii ruta aici (Ruta 931) sau aici

Mereu îl toc la cap pe Ștefan să ne pregătim (nu doar eu) puțin înainte de drumețiile cu Victor, să fie experiența mai puțin stresantă. De multe ori nu reușim. Stabilim destinația seara târziu sau chiar de dimineață. Mare parte din bagaj îl finalizăm dimineața. De data asta ne-a ieșit însă mai bine. Am decis de vineri seară unde mergem duminică, iar sâmbătă seara am pregătit rucsacii, cu mâncare, sandwich-uri făcute și puse în frigider, punga cu diverse de avut în mașină, în special pentru a îl ține ocupat pe Victor, hainele etc. Dimineața ne-am ocupat doar de “cerințele lui Victor”, mic dejun și cafea.

Ștefan propune să mergem doar la primele două lacuri și să ne întoarcem. Mie mi se pare că nu mai are sens întoarcerea dacă ajungii la al doilea, dar ne decidem la fața locului. În funcție de cheful /  somnul /  plânsetele lui Victor, ca de obicei 🙂

Cam 40 de minute de mers cu mașina până în Vilters-Wangs, de unde luăm gondola. Surpriza… Victor adoarme pe drum, cu maxim 10 minute înainte de ajunge la destinație. Deh… de la 5 fără ceva dimineața n-am mai reușit să îl readorm. Și a avut destule treziri peste noapte cât să nu fie prea în formă. Oooo, îl transfer în marsupiu fără plânsete. Deschide ochii când suntem deja în gondolă. Mai avem două telescaune de luat până la locul de start, Pizolhütte. Fără să îl țin în marsupiu nu știu dacă aș avea tupeu cu urc cu Victor cu telescaunul, la cât de agitat e. Chiar și așa a fost puțin de luptă cu el.

*vedere din telescaun

Îl schimbăm, ne acomodăm cu peisajul, se mai învârte nițel pe lângă Pizolhütte și pornim la drum pe la 10.20. Spre surprinderea noastră, merge singur aproape 2 km pe potecă, pe care chiar o urmărește în cea mai mare parte, cu preferință pentru urcat pe pietrele mai mari sau mers pe iarba de lângă. Ne mai oprim la câte o floare, o piatra sau să mai culegem ultimele rămășițe de afine, preferatele lui Victor. În Norvegia a fost raiul lor, unde a apucat să înfulece multe, direct de la sursă. Avem și un “Pop it” (o jucarie anti-stress aș zice) la noi în caz de nevoie. Tre’ să țină mereu ceva în mână și parcă e mai bun decât un pietroi.

Merge ba lângă Ștefan, ba lângă mine. Îmi stă un plâns de bucurie în gât când procesez faptul că merg cu băietul meu iubit pe un traseu de munte și pare să îi placă.

Claudia și Miruna ne ajung din urmă si continuăm împreună până la primul lac, mergând aproape în șir indian. Traseul este extrem de aglomerat. Ai senzația că ești la un maraton, în prima parte, când încă nu s-au împrăștiat alergătorii.

Victor s-a obosit bine cu startul ăsta în forță și începe să nu îi mai convină nimic. Încearcă Ștefan să-l ia în rucsac, dar vociferează prea tare așa că vine la mine în marsupiu. Adoarme într-un final. Mergem mai încet căci în marsupiu nu-i tocmai cel mai ușor să-l car, la cele 13 kg și ceva pe care le are acum. Când vreau să ridic piciorul, dau în el. Pot face doar pași mici și cam gâfâi pe urcări. Bine că a apucat să vadă cu ochii obosiți primul lac, că pe următoarele două le ratează. Chiar e spectaculos traseul. Data trecuta când am fost era zăpadă multă, singuri pe traseu, dar lacurile turcoaz nu se prea vedeau.

Din zona primului lac se vede și vârful Pizol 2844m, unde a fost Ștefan la o alergare faină vara asta.

Wildsee

Schottensee

Decidem să continuăm, să facem tot traseul dacă tot a adormit. Se trezește înainte de Schwarzsee, așa că facem un popas mai lung, cu picnic și joacă aici. Aruncat cu pietricele în lac, făcut “broscuța”, schimbat câteva vorbe cu niște francezi care se minunează de cel mai mic drumeț de prin zonă :)) Mâncarea la pachet e suficientă, dar tot ne e gândul la ceva bun de la o cabană.

 

la facut “broscuțe”, aruncat cu pietricele în apă

De aici continuă să meargă singur pe potecă până ne dăm seama că nu mai prindem telescaunul la întoarcere și-l corupem să-l luăm în cârcă, în rucsac. La tati iar nu vrea. Bine mami, ia și cară. Măcar e în spate și mă pot mișca mai cu spor.

Pff, e mai lung cu vreo 2 km fața de așteptări. Spre final își cam pierde răbdarea Victor. O dregem cu un snack și ajungem la timp la telescaun, cu vreo 20 de minute înainte de închidere. Ditai coada. Între mersul cu telescaunul și coborârea până la mașina cu gondola mai avem timp de o prăjitură și-un cico, mai pe fugă așa, la cabană.

Hai că ne-a ieșit tura asta. Am profitat de vremea asta bună de toamnă. Noi și alți un milion de turiști 🙂

Și uite așa a mai trecut încă o duminică clasică cu Victor. Am senzația că mult prea curând o să o ia la fugă și-o să-l mai văd pe ghindoc doar printre picături.

Câteva date:

*Link Strava
*Urcare / coborâre cu telescaun / gondola; tarif 24 CHF /  persoana dacă ai un abonament de rezident (49 CHF tarif standard)
*Traseul: 12,5 km, aprox 600m diferența de nivel pe urcare cu cea mai mare urcare în prima parte, aprox 1000m diferență de nivel pe coborâre.
*E un traseul foarte cunoscut și spectaculos, drept urmare foarte aglomerat, în special în weekendurile cu vreme bună
*Notă încălțăminte Victor: suntem la a doua pereche din același model de ghete cu goretex (Adidas – Terrex Mid GTX) și mi se par f faine pentru cei mici.