Destinația: Alpstein, Appenzell Alps, Elveția. Rută: Schwägalp – Berggasthaus Tierwies și înapoi. Data: 9 august 2019. Echipa: Ștefan, Monica, Conrad și mama lui.

Vineri seară, la propunerea lui Conrad, încercăm un nou traseu în Alpstein. Vrem să ajungem pe vârful Santis, pornind din Schwägalp.

O, nuuuu! Bine că am luat aparatul foto la mine, dar cardul de memorie a rămas în acasă. Sunt obișnuită să-l car și când merg la o alergare mai lungă, ‘apăi acum, când suntem la o drumeție lejeră cu speranțe de un apus frumos… No, măcar n-o să mai comentez că fac poze proaste.

Traseul e scurt, însă diferența mare de nivel îl face greuț. Începem urcarea pe la 4 juma, după prânz. Pfoai ce căldură, dar și ce priveliște! După aproape o lună de pedalat prin Norvegia mi se făcuse dor de munțișorii de acasă. 

De ziua națională a Elveției este întins aici un steag imens (80m X 80m). În caz că-i cineva curios – https://swisswanderlust.com/worlds-largest-swiss-flag/

O scurtă parte mai lină, de încalzire, apoi intrăm în zona stâncoasă și abruptă. Faini munți avem lângă casă. Cum înaintăm încet, am timp să iau toate floricele la rost 🙂 

Dragele de ele, floricelele, cum își găsesc loc printre stânci 🙂 

Ne dăm seama că scad șansele să ajungem pe vârf azi. Înaintăm prea încet și o să ne prindă întunericul pe teren cam dificil. Nu toți din echipă sunt obișnuiți cu asta. Așa că decidem să facem un popas la cabana Tierwies și să ne întoarcem. Ștefan gata, nu mai are treabă cu noi; și-a găsit prieten în vârf de munte. 

Un cico la terasă, apoi o gustarică puțin mai sus, din desaga plină cu de toate. Apusul nu-i unul mega spectaculos. Căldura s-a potolit, se văd șiruri de munți și lacul Bodensee. Reușim să ajungem la zona la ușurică când se lasă întunericul. Ieeei! N-am făcut tot traseul propus, dar a intrat bine plimbărica, cu priveliște faină, în lumina plăcută de seară. 

*bucata de traseu spre vârf, la care am renunțat (de la Tierwies în sus)