Data: 30 septembrie 2017. Destinația: Vf.Fürhörnli (1886m), Chur (cantonul Graubünden), Elveția. Echipa: Ștefan și Monica.

După două săptămâni petrecute în New York, cu multă lume în jurul nostru, cu alergări pe asfalt și pe căldură, antrenamentele de acasă sunt mană cerească. Abia așteptăm sfârșitul de săptămână pentru a ajunge pe munte. Curând ne așteaptă MPC-ul și ar cam fi cazul să ne reobișnuim cu urcările. Cică ar trebui să stau cuminte zilele astea, dar nu pot. America mi-a făcut cadou o ciupercuță extrem de enervantă pentru care medicul mi-a recomandat să stau departe de adidași măcar două săptămâni. Hmm, e doar o recomandare, nu o obligație, nu? Las că am grijă de picioare și-o să fie bine.

Prognoza pentru azi e bună. Iupiii. Mergem în Chur, ceva mai departe de casă, dar oricum, la mai puțin de o oră de condus. Aici am fost la o alergare înainte să ne mutăm și avem amintiri faine. 

E festival în oraș acum și-i nebunie mare. Găsim un loc de parcare, ne strecurăm printre oamenii puși pe petrecere și o tăiem spre munte. Începem alergarea încetișor, la deal. E soare și ne bucurăm de potecile înguste prin pădure.

O luăm tot spre Fürhörnli, ca data trecută, doar că prima parte e pe poteci noi. Ne intersectăm la un moment dat cu un forestier cunoscut, apoi urmează un traseu spre vârf, cu înclinație mai zdravănă. Încercăm să alergăm pe urcare, dar mici pauze tot facem. Sau unele mai mari, ca atunci când îți ies în cale niște căprițe drăguțe. Sau când cedăm de la prea mult efort și căldură și ne atrage o poieniță 🙂

Dar cea mai faină întâlnire de azi e cu un husky. Vai cât de simpatic e! Cred că-i cel mai drăgăstos câine întâlnit în ultima vreme. A alergat spre noi și a intrat pur și simplu în mine, s-a băgat printre picioare, s-a învârtit în jur, a sărit peste :)) Ne-am îndrăgostit de el. Râdea și stăpânul de comportamentul lui. Ne-a binedispus și ne-a mai dat un strop de energie pentru a continua alergarea spre vârf.

Încă puțin chin pe urcare, prin soare, dar inspirând aerul de munte de care ne-a fost dor și ajungem pe vârful Fürhornli, de unde se vede fain toată valea.

Gata, acum hai la vale mai în forță și fără pauze!

Revenim în Chur și dăm de nebunie. Străzile sunt pline de oameni care se distrează și încercăm să gasim un culoar de alergare spre mașină cât să iasă azi de-un semimaraton.