Data: 03 septembrie 2017. Destinația: Meglisalp, Alpstein, Appenzell Alps, Elveția.
Echipa: Monica, Ștefan, Simona.

După aproape două săptămâni în România, revin acasă că avem musafiri. Simo stă câteva zile la noi și vrem să facem niște drumeții. Vremea însă nu-i de partea noastră și ne îndeamnă mai mult să stăm la cafeluțe și povești. Avem destul de recuperat. Dar na… stă cam puțin așa că sâmbătă facem o plimbare pe ploaie până în Lichtenstein, să vedem castelul, apoi îi corup la o drumeție pe lângă Walensee. Ne noroim nițel și luăm o gură de aer. Mă oftic că nu intră o tură mai interesantă.

*Schloss Vaduz

Castelul Vaduz nu se poate vizita. E rezidența oficială a familiei regale încă din 1939. Cât ne plimbăm puțin în jurul lui, avem ocazia să vedem văcuțele cu flori și talăngi cum se retrag în vale. E o tradiție veche în zonă.

Drumeția prin Heidiland e scurtă, dar binevenită. Nu prea am stare și mă plimb puțin pe forestier cât ceilalți stau pe băncuță la un ceai fierbinte. Mai că aș da o alergare pe aici. Dar mă păstrez pentru intervalele pe care le am de făcut diseară, prin ploaie.

Duminică vremea-i promițătoare și mergem în Alpstein. Vara asta am explorat la greu potecile de aici și le putem repeta fără să ne plictisim. De data asta chiar arată și mai interesant, cu un praf de zăpadă aruncat pe stânci. Dacă în vale a plouat ieri, pe aici au căzut primii fulgi de nea.

Ce-mi place curba asta de nivel spre satul Meglisalp, cu lacul în stânga și Vf. Säntis în zare.

 

*Meglisalp

Poteca asta am bătut-o de câteva ori bune, ba în alergare, ba în drumeție și chiar nu mă satur de ea. La Meglisalp (1520m) ne oprim la o supă de orz delicioasă (Gerstensuppe) și un Rösti (varianta elvețiană de cartofi rași prăjiți).

Priveliștea e de poveste. Mă bucur că am prins așa o zi cu Simo.

Pentru întoarcere alegem poteca mai abruptă spre Seealpsee. Prima parte e stâncoasă, cu câteva lanțuri ajutătoare și mergem cu grijă, apoi se intră în pădure, unde Simo o cam ia la goană. Hai că a prins chef de alergare. Îi place la vale 🙂

O bălăceală scurtă la picioare în apa rece a lacului, căruia îi dăm un mic ocol, apoi o luăm pe drumul mai ușor către mașină.

*dragii de ei 🙂 Ne-a fost dor de tine, Simo!

Cum am plecat târziu azi în tură, am fost în contratimp cu ceilalți drumeți așa că am avut potecile doar pentru noi.

Traseu: