Data: 28 mai 2017.
Ruta ziua 4: Gstaad - Grandvillard - Gruyères - Bulle - Châtel-Saint-Denis - La Veveyse Valley (aproape de Vevey și lacul Geneva).

Azi trezirea e fără stres. Nu mai e nevoie să strângem cortul la prima oră căci suntem în camping. Dar avem totuși în plan o alergare și continuarea călătoriei spre Franța. Așa că pe la 8.30 avem totul împachetat și luăm micul dejun liniștiți. Ploaia a trecut, soarele a revenit în forță. Ne întindem la masă destul de mult și pe la 10.30 pornim în alergare spre cel mai apropiat vârf de noi. Nu mult, doar cât să nu zicem că n-am alergat și să profităm nițel de zona asta faină. E stațiune de schi și avem de gând s-o încercăm la iarnă. Pare promițătoare. Plus că e destul de aproape de casă.

E deja extrem de cald și după ceva alergare pe urcare suntem fleașcă din cap până-n picioare. Suferim, dar îi dăm înainte cu spor că ne e cam dor de activitatea asta. E plin de floricele și suntem înconjurați de munți. Normal că ne place. Încerc să nu mă gândesc la concursul care ne asteaptă în două săptămâni, Livigno Skyrace. Iar mergem insuficient pregătiți și-n loc să facem alergări lungi pe munte, noi ne antrenăm pedalând…. În fine, nu le putem face pe toate așa cum ne-am dori.

*albinuța la atac

Greu pe urcare, dar azi îmi place chinul.  Ajungem pe vârful Eggli (1545m), mai stăm la admirat peisajul și-o poză. Găsim o cutie specială pentru MTB-iști cu orice vrei tu – cauciuciuri de schimb, unelte. E și lista cu cât costă fiecare produs. Îți iei ce ai nevoie și lași acolo bănuții. Pfoai, cât de tare!

*nu-s foarte multe pârtii, dar mi se par suficente

Fain aici. Da, trebuie să încercăm și zona asta la iarnă. Ok, hai că ne așteptă o zi lungă. Zburdăm înapoi spre camping pe același traseu.

Îmi simt mușchii folosiți. E plăcută senzația. După alergare și un duș suntem cu moralul sus. Păcat de căldura asta exagerată care ne face să amânăm urcatul pe biciclete. Dar ar cam trebui să ieșim din zonă căci iar se anunță ploi.

Hai, fie… S-o luăm din loc că-i trecut de prânz. Pornim când e canicula mai mare, dar apar curând niște nori salvatori și chiar începe să picure. Doar puțin cât să ne mai răcorească. Soarele-i cu dințișori.

Cu toate că azi e duminică si magazinele sunt închise, dă norocul peste noi și ochim unul cu specialități portugheze deschis. Înghețată, suc și pasteis de nata. Nebunie!

Continuăm printre munți, pe drumuri libere, ba prin pădure, ba pe lângă ferme, trecând pe lângă casele răsfirate de pe valea râului La Sarine.

 

Încet, încet pare să se schimbe atmosfera. Casele-s ceva mai scorojite, dar nu arată rău. Au un farmec aparte. Da, începe să se vadă o influență franceză.

Vine o coborâre mult așteptată care mi se pare tare drăguță, cum șerpuiește ea așa printre dealuri.

Grandvillard, un sat din drum (din lista  ISOS – The Federal Inventory of Swiss Heritage Sites of national importance), ne ademenește ceva mai tare și o luăm încetișor pe câteva străduțe. Ne gândeam că poate oprim la o terasă, dar cea pe care am văzut-o nu ne-a inspirat. Sunt multe case vechi, bine păstrate, construite din piatră și lemn. Simpatic locul.

O, nu! Oare ruta de bicicletă o ia pe la castelul din deal? N-am chef de ocoluri turistice și de o altă urcare…

Un popas mai lung facem la fabrica de brânză La Maison Du Gruyere. Era și un mic muzeu acolo, dar nu l-am vizitat. Ne-am învârtit prin magazin și am salivat la toate delicatesele de acolo. N-am plecat chiar cu mâna goală căci n-aveam cum să rezistăm tentației de-o gustărică bună.

Continuăm drumul spre Bulle. E deja ora 18 și mai e mult până la Lacul Geneva. E clar că nu o sa ajungem acolo, dar încercăm să ne apropiem cât mai mult. Traversăm orașul fără să ne oprim și simțim cum ne cuprinde oboseala. Peisajul parcă nu mai e așa fain pe aici.

Drumul de după Bulle ne trezeste la viață. Nu e spectaculos, însă e liber, cu zone în care ne putem relaxa, fără urcări grele și curând ne scăldăm în lumina plăcută de seara.

Mai facem un mic popas cât să profităm de ultimele raze de soare. Ceva de ronțăit și-o bere că merităm, nu?

Iuhuuu! Se vede lacul!

Dacă am plecat ca boierii după prânz, normal că ne întindem azi cu pedalatul până după apus, iar oboseala se cam simte spre finalul zilei.  Puțin mai greu parcă să căutăm un loc de cort la frontală. Analizăm harta, pe unde-s pădurile, casele… și alegem niște variante. La fața locului însă nu ni se par ok. Ori prea la vedere, ori pe terenul cuiva. Într-un final ne încercăm norocul pe un drum secundar. Și găsim o zonă decentă pentru noaptea asta. Fix lângă stradă, dar acum nu cred că mai trece nimieni. Avem măcar un copac care să ne mai ascundă. Oricum, e clar că mâine va trebui să ne trezim cu noaptea în cap să strângem cortul.

 

Alergarea de dimineață:

Ruta de bicicletă: