Data: 12 martie 2017. Ruta: Altstätten (Elveția) - Feldkirch (Austria) -  Bludenz (Austria) și retur. Echipa: Ștefan și Monica.

Album foto

Ieri am avut o zi excelentă, urcând cu schiurile de tură pe Alvier, dar ne-a și obosit. Ce să facem de recuperare duminică? O tură cu bicicletele că tot a venit primăvara și-i tare frumos afară. Ni se pune pata pe un desert bun în Austria – Kaiserschmarrn. Buun, deci o tăiem spre vecini și alegem o rută mai prin vale că n-avem antrenament pentru urcări zdravene. E totuși prima tură din an. Azi nu suntem matinali. Avem doar o direcție, nu și o destinație impusă. 

De acasă o luăm pe drumul preferat până la pista de biciclete de pe valea Rinului. Deși a trecut un an deja de când cu mutarea, încă ne minunăm de cum arată și avem senzația că suntem în concediu chiar și la o ieșire de seară. Trecem granița, o luăm pe lângă Rin și descoperim o rută pe direcția noastră. Încercăm să o luăm prin cât mai multe zone verzi și să evităm pedalatul pe marginea șoselei pe cât posibil. Ne iese.

Ne-a prins bine panoul informativ. Urmăm rutele 1 sau 2 spre Bludenz, în funcție de inspirație. Traseele sunt foarte bine marcate.

Intrăm pe un forestier de aprox 5 km, bun pentru biciclete, la răcoarea pădurii. E perfect acum. Încă puțin și ajungem în Feldkirch, unde oprim la o înghețată. Pe aici am mai fost cu altă ocazie. E un orășel simpatic.

Nu departe de oraș, chiar lângă șosea, e o faleză de cățărat plină. Of, când mai mergem și noi?

Continuăm pe ruta 2, fără grabă. Ajutăm niște fete să-și umfle cauciucurile de la biciclete, o luăm prin păduri, pe câmpuri și prin sate, tot pe lângă râu și înconjurați de munți.

Vine, vine priiimăvaaara, floricele-n toaaată țaaara, la la, la la. Le aștept cu nerăbdare:

 

Ne apropiem de Bludenz și am trecut deja de 50 km. Hai că, vrând-nevrând, facem suta azi.  Sperăm să găsim o terasă la soare, până nu se ascunde după creste. Dar n-avem noroc și nici nu ne inspiră locul ăsta. Ne retragem pe o băncuță lângă gară și mâncăm ce mai avem prin desagă. Nu ne putem plânge de meniu – paste cu sos de ciuperci, ouă fierte, biscuiți, ciocolată, tot ce trebuie. Și totuși… ce mai pofteam la Kaiserschmarrn. Asta e, ne punem pofta-n cui și așteptăm o ocazie viitoare.

E ora 16 deja, mai avem peste 50 km până acasă și încă se întunecă devreme. E clar că o să pedalăm cel puțin ultimii kilometri pe întuneric.

Ne întoarcem pe cealaltă rută (1). Peisajul e asemănător, drumul mai liber și s-a lăsat răcorică. Ne mai bucurăm de scurte momente de soare. Descopăr că pedalez mai ușor acum decât la dus cu toate că-s mai obosită. Aaaa, a fost urcare lină până în Bludenz. Deci posibil să facem mai puțin la întoarcere.

În apropiere de Feldkirch e un panou electronic simpatic – îți zice al câtelea biciclist ești pe ziua de azi si al câtelea de la începutul anului. Am uitat numărul.

Noaptea ne prinde pe drum și ne bucurăm de o lună strălucitoare. Ne chinuim vreo 10 minute cu niște poze, dar nu ne ies neam…

Hai acasă la o bere și-o baie fierbinte.