Perioada: 03 -05 martie 2017. 
Destinația: Elveția, Cantonul Bern, Alpii Bernezi, Grindelwald (Eiger), Frutigen și Adelboden. 
Echipa: Ștefan și Monica.

Album foto

Weekendul acesta e semi-planificat de ceva vreme. Avem treabă vineri dimineață în Berna așa că Ștefan își ia liber de la muncă. Profităm de ocazie și rămânem peste weekend să explorăm puțin zona. Cu cât ne apropiem de plecare cu atât mai rău arată prognoza meteo. Ei, acum asta e. Găsim un camping și o alergare tot reușim noi să facem, fie ploaie, fie vânt, nu-i așa?

Ajungem în Berna la prima oră de dimineață, rezolvăm treaba și acum gata, suntem liberi. Ne plimbăm puțin prin oraș și apoi o luăm spre Grindelwald. Vrem să vedem față nordică a Eigerului. Poate de data asta avem noroc și e ceva mai senin. După ore bune de condus și prea puțin somn ajungem rupți de oboseală la destinație. Și chiar dacă avem noroc să vedem celebra față a masivului, nu suntem în stare să ne bucurăm maxim. Începe căutarea unui camping să ne instalăm, eventual tragem un pui de somn, ca apoi să ieșim la admirat. Dar ghinion, toate campingurile din zonă sunt fie ocupate, fie închise, fie nu acceptă corturi – cică n-ar avea facilităti specifice. Uf, nu mai avem stare. Și toată lumea ne atenționează că nu e de stat la cort că vine vreme rea, cod roșu, nebunie mare. Of, nu suntem în vârf de munte, ne descurcăm și pe cod roșu. Asta e, acum am văzut ce ne interesa. Ne retragem pe o vale din apropiere și găsim un camping care ne primește. De data asta am sunat înainte ca să ne asigurăm înainte să conducem iar o oră.

*Eiger Nordwand. Brrr, câte s-au întâmplat pe peretele ăsta, câte emoții, drame, bucurii…

În sfârșit ajungem la camping. Instalăm cortul și ne calmăm. Chiar dacă s-a întunecat deja reușim să ne corupem la o scurtă alergare după atâtea ore petrecute în mașină. O să dormim mai bine. Grea urnirea, greu începutul, dar ca de obicei – “ce bine c-am pornit!”.  Ne întâlnim cu o vulpe, apoi o căprioară și-apoi găsim o potecă drăguță pe care coborâm înapoi la camping. Ne așteaptă sacii de dormit, o noapte friguroasă și-un vânt puternic cică. Sper că am ancorat destul de bine cortul să nu ne trezim cu el lipit de față în timpul nopții.

Sâmbătă dimineață nu ne grăbim. Ne desfășurăm cu micul dejun, cafeaua și ceaiul. Se adeverește sau nu prognoza? Parcă arată mai bine azi față de așteptări. Ne echipăm de o alergare prin împrejurimi. Avem tot ce trebuie de ploaie, plus colțarii de adidași. Descărcări electrice nu sunt deci putem s-o luăm din loc.

Încă merge greu cu alergarea la deal. O luăm pe poteci, pe drumuri forestiere și încercăm să ajungem pe un vârf ochit pe indicatoare – Elsighorn, situat la peste 2000m altitudine. Probabil nu reușim că încă-i prea multă zăpadă, dar alergăm până unde se poate.

Nu durează foarte mult până dăm de zăpadă pe drum. Până la urmă punem și colțarii că înaintăm prea greoi fără. Ieșim de pe drum și o luăm pe ce ni se părea nouă a fi o potecă. Ups, e prea abrupt de aici și nu pare să ducă unde trebuie. Nici măcar nu e traseu, mai degrabă e potecă de animale. Chiar alunec puțin pe iarbă de-mi stă inima-n loc. Ne întoarcem la drumul mare și continuăm urcarea. Momentan e decent că-s urme pe forestier, dar curând se termină și începe săpatul urmelor și afundatul în zăpadă. Mai alergăm până pe o culme sau mai bine zis ne chinuim prin zăpadă și decidem să ne întoarcem de aici. A fost fain, am urcat suficient pentru azi. Mai e și mâine o zi 🙂

*poteca “fioroasă” care m-a făcut să bat în retragere

Coborâm în vale, unde-i primăvară deja. Și-au apărut câteva foricele. Pe o parte din potecă e plin de sculpturi in lemn, mare pare din ele cu animale.

Un prânz în camping și apoi ieșim la plimbare prin mica localitate Frutigen, la marginea căreia se află campingul. Suntem tentați să bem o bere la un bar local, dar nu reșește să ne atragă nimic. Una din părțile bune la ieșirea asta este că ne dă o idee pentru mâine. E o reclamă cu stațiunea de schi Adelboden din apropiere. Sunt și rute de schi de tură. Am putea încerca. Ce mai pare interesant e o reclamă la o zonă pentru săniuș cu 14 km de trasee amenajate special. Nu sună rău. Ne întoarcem la somnic, nu înainte să schițăm un mic plan pentru dimineața de duminică. Se anuntă vreme decentă pentru prima parte a zilei.

Greu cu ieșitul din cort dimineața. Brrrr. Strângem cortul care-i ca o tablă și cu stropii de ploaie care-au înghețat pe el, luăm un mic dejun dârdând și o tăiem spre Adelboden.

A ieșit soarele. Cine să mai creadă în prognoze? Găsim un loc de parcare, ne echipăm și pornim spre munții stâncoși, în direcția Bunderspitz. Iuhuuu. Ne simțim bine. Vrem doar o tură scurtă căci azi mai avem de condus 300 km până acasă. Plus că spre prânz cică soarele o să se retragă după nori.

Suntem singuri pe traseu. Probabil s-a speriat lumea de codul roșu anunțat în weekend. Merge din ce în ce mai bine cu schiurile astea și încep să le îndrăgesc tare. Și culoarea a început să-mi placă – arată bine pe zăpadă. Urcăm cam o oră și jumătate pe zăpadă ok până dăm de o pădure. Gata și zăpada. S-a topit pe aici. Am putea să ne întoarcem, dar hai totuși să mergem puțin cu ele în spate să vedem ce-i mai sus.

Și ce bine-am făcut! În 5 min le punem la loc în picioare și mergem pe un drum tare plăcut.

Ieșim într-o căldare și ne oprim la soare, pe prispa unei mici cabane închise. Suntem cam extaziați. Poate așa-i la toate turele de început, când ți se deschide parcă o nouă lume.

*fețe bucuroase și captivate de peisaj 🙂

Nu ne-ar sta bine cu o căsuță d’asta cocoțată? Mereu îmi fuge gândul la asta când dau de o cabană simplă, din lemn, cu o priveliște de care simt că nu m-aș sătura s-o am zilnic. Deeeh, visul din copilărie nu prea dispare. Poate cândva o să prindă contur. Cine știe?

*masa aia cu picioare roz nu știu ce caută aici

Mai urcăm jumătate de oră și gata. Vremea începe să se strice, iar noi ar trebui s-o luăm spre casă. Până pe vârf clar n-are sens să forțăm. În plus, parta pe care o văd în față nu-mi inspiră siguranță. Scoatem pieile, ne afundăm bine în zăpadă și o luăm la vale. Mușchii cam țipă pe coborâre. Sunt probabil obosiți încă de la alergarea de ieri.

Pfiu ce dimineață frumoasă avurăm!

*Campingul la care am stat, mai departe de zonele extrapopulate, la o oră de mers cu mașina de Grindelwald, cu suficiente trasee în jur și facilități decente: www.camping-grassi.ch